Ziua Veteranilor de Război

Astăzi, ca în fiecare an, în întreaga țară se sărbătorește „Ziua Veteranilor de Război” în semn de recunoaştere a meritelor tuturor acestora - indiferent de războiul sau frontul în care și-au dat obolul pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României - Războiul de Independență, Războaiele Balcanice, Primul și Al Doilea Război Mondial.

Cuvântul „veteran” provine din limba latină „veteranus” și desemna militarul care își îndeplinise stagiul militar și care era demobilizat cu cinste, primind un document care atesta calitatea de veteran și a ajuns în limba română prin filiera franceză -„vétéran”.

Noțiunea de „veteran” a fost consfințită oficial în Regulamentul Organic, adoptat în Muntenia, la 1 iulie 1831, iar în Moldova, la 1 ianuarie 1832. După Războiul de Independență din 1877-1878 i s-a dat o altă semnificație decât cea de „bătrân” sau de „cetățean care a efectuat un stagiu îndelungat în armată”- era acum condiționată de participarea la un război.

Titlul de „veteran de război” a fost statuat la Convenția Statelor Europene din 1870 de la Geneva, care a hotărât ca ostașii chemați de patrie la luptă să devină, după un sfert de veac de la mobilizare, veterani de război.

În țara noastră calitatea de „veteran” a fost oficializată prin Înaltul Decret Regal semnat de Regele Carol I, la 29 aprilie 1902, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la data când Adunarea Deputaţilor a declarat starea de război cu Imperiul Otoman și a fost decretată mobilizarea generală. Înaltul Decret Regal prevedea că „ostaşii care au luat parte la campania din anul 1877, adică cei care au fost mobilizaţi în ziua de 29 aprilie 1877, împlinind 25 de ani la 29 aprilie 1902, se numesc veterani”, avându-se astfel, în vedere hotărârile Convenției de la Geneva.

Prin Hotărârea de Guvern 1.222 din data de 10 octombrie 2007 data de 29 aprilie a fost aleasă ca „Ziua Veteranilor de Război”, tocmai pentru a evoca ziua de 29 aprilie 1902.

Pentru a marca această zi, Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” aduce în atenție două tablouri din colecția „Picturi” a muzeului, ce înfățișează chipuri ale celor care au fost primii care s-au jertfit pentru țară și care au purtat, cu mândrie, pentru întâia oară titlul de „veteran”- veteranii Războiului de Independență.

„«Veteranii de la 1877» este un tablou realizat de către pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna în anul 1930. Acesta a fost un pictor și grafician român de origine germană, născut la 7 mai 1886 la Pitești și decedat la 17 februarie 1975 la București, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Înzestrat desenator, având un ascuțit spirit de observație, Rudolf Schweitzer-Cumpăna a pictat portrete, peisaje și mai ales scene din viața țărănească, în tehnici diferite (ulei, acureală și desen, de predilecție în cărbune) într-o viziune realistă.

Pictura înfățișează trei bărbați, doi în vârstă, în prim plan, șezând, iar în plan secund, în spatele lor, se poate observa un al treilea bărbat, mai tânăr. Unul dintre cei doi bătrâni veterani, ale cărui barbă și mustață stufoase atrag privirile, văzut din profil stânga, stă cu privirea ațintită în pămât, în timp ce tovarășul său îl privește atent. Amândoi sunt îmbrăcați în straie populare (cămașă și haină de aba) iar pe piepturile lor se văd barete de decorații. Bărbatul din spatele lor, este reprezentat stând în picioare sprijinit de perete, este îmbrăcat cu cămașă albă și haină gen veston pe pieptul căruia se pot distinge două decorații-prima pare a fi Ordinul «Coroana României» cu panglică de «Virtute Militară» în grad de cavaler, iar cea de a doua este medalia «Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918».

Întreg tabloul - ulei pe carton, având dimensiunile 100/69 cm, este realizat în maniera specifică pictorului, o paletă de culori calde, în tonalități grave și profunde urmărind construcția formelor în relief, modelând pasta, uneori excesiv de abundentă.. În colțul din dreapta sus se poate citi semnătura, cu roșu a pictorului «Schweitzer-Cumpăna 1930». Are o ramă din lemn, decorată cu motive vegetale, acoperită cu vopsea metalizată.

A intrat în patrimoniul instituției noastre în anul 1949 venit de la Societatea «Cultul Eroilor».

Dacă cei trei veterani din tabloul pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpăna fac parte dintre eroii necunoscuți ai neamului nostru, cel prezentat în următorul tablou este «Veteranul Mihai Butureanu», lucrare realizată în anul 1955 de către artistul plastic Ecaterina Zăinescu-Marin.

Lucrarea îl prezintă pe veteranul M. Butureanu văzut 3/4 din față, până mai jos de genunchi, stând pe un scaun. Este îmbrăcat cu uniforma de soldat de geniu, md. 1872, ținută de ceremonie, reconstituită. În mâna dreaptă are un toiag, iar mâna stângă o sprijină pe genunchi.

Pe pieptul tunicii se poate observa o baretă de decorații din care putem descifra Crucea «Trecerea Dunării», medalia «Avântul Țărei», medalia «Virtute Militară» clasa a II-a, medalia «Marii Unirii» (ultima). Deasupra baretei se vede ordinul Steaua Republicii Populare Române, clasa a-V-a md 1948.

Despre Mihai Butureanu știm că s-a născut în anul 1849, în satul Ciceni, comuna Grozești, județul Gorj și avea 28 de ani când a răspuns apelului făcut de domnitorul Carol pentru mobilizarea în vederea eliberării de sub tutela Imperiului Otoman.

În anul 1952 Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române a emis un Decret prin care se acorda Ordinul «Apărarea Patriei» clasa a 3-a «pentru contribuția la obținerea independenței noastre naționale, în războiul din 1877» unor veterani, printre care se număra și Mihai Butureanu. În anul 1954 caporalul Mihai Butureanu s-a numărat printre cei care au fost invitați să participe la Adunarea festivă de la Teatrul de Operă și Balet al Republicii Populare Române cu ocazia sărbătoririi celei de a 10 Aniversare a eliberării României «de sub jugul fascist».

Tabloul - ulei pe carton, cu dimensiunile 96/65 cm, cu o ramă din lemn, acoperită cu foiță metalică aurie - are pe spate notița «Mihai Butureanu de 106 ani, satul Circeni-Grozești, Nina Zăinescu».

Figuri emblematice ale istoriei naționale, veteranii de război și-au purtat și încă își poartă cu demnitate și respect anii senectuții, amintirile și năzuințele pentru urmași, încercând în vâltoarea prezentului să fie pildă și model pentru generațiile tinere și imbold pentru viitorime.

În aceste momente par extrem de actuale cuvinte istoricului Nicolae Iorga: «Este comod și plăcut să citești istoria, sau să o scrii. Este însă o fericire s-o trăiești și mai ales s-o faci”, iar ei veteranii de război nu doar au trăit istoria, ei au făcut istoria, au scris-o cu sudoarea și sângele lor, iar noi, cei de astăzi, avem datoria morală de a transmite generațiilor viitoare că trecutul nu trebuie uitat, ci trebuie respectat»”, precizează Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.