Un topor rar din corn de cerb și o tabără preistorică, descoperite sub urmele primilor agricultori din Italia
O descoperire arheologică remarcabilă, făcută într-o peșteră de lângă Trieste, ar putea aduce noi răspunsuri despre una dintre cele mai importante transformări din preistoria Europei: trecerea de la vânătoare și cules la agricultură.
Sub nivelul în care au trăit primii agricultori din regiune, cercetătorii au identificat o tabără a ultimilor vânători-culegători, alături de un topor din corn de cerb, un obiect extrem de rar în Italia, relatează La Brujula Verde.
Peștera Tina Jama este situată în regiunea Karst, pe Muntele Lanaro/Volnik, în apropiere de Trieste, și ascunde vestigii care ar putea contribui la clarificarea modului în care comunitățile preistorice au trecut de la un stil de viață bazat pe resurse naturale la unul dominat de agricultură și creșterea animalelor.
Cercetările sunt realizate de o echipă italo-slovenă coordonată de Federico Bernardini, de la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția, și Elena Leghissa, de la Institutul de Arheologie al Centrului de Cercetare al Academiei Slovene de Științe și Arte. Săpăturile au reluat explorarea arheologică a peșterilor din regiunea Karst după câteva decenii de întrerupere.
O succesiune rară de vestigii
Principalul element de interes este poziția straturilor arheologice. Nivelul atribuit mezoliticului, perioadă în care oamenii trăiau din vânătoare, pescuit și cules, se află imediat sub cel al primelor comunități neolitice, care trăiau din agricultură și creșterea animalelor.
O asemenea succesiune bine conservată este rară în nordul Adriaticii, unde vestigiile ultimelor comunități de vânători-culegători sunt puține și adesea perturbate de activități ulterioare sau de procese naturale. La Tina Jama, contextul stratigrafic le-ar putea permite arheologilor să studieze mai precis schimbarea dintre cele două moduri de viață.
Agricultura a ajuns pe litoralul Adriaticii în jurul anului 6000 î.Hr., răspândindu-se dinspre sud spre nord. Unele cercetări indică faptul că trecerea la Neolitic în regiune s-a produs mai târziu și ar fi implicat adoptarea treptată a practicilor agricole de către populațiile locale. Prin urmare, vânătorii-culegători nu ar fi fost neapărat simpli martori ai schimbării, ci ar fi putut contribui activ la acest proces.
O tabără organizată și obiecte neobișnuite
Într-unul dintre nivelurile peșterii, arheologii au identificat urmele unei tabere organizate în jurul unei vetre, în zona cea mai adăpostită. Intrarea era protejată de o structură realizată din pietre și blocuri, iar suprafața cercetată a permis reconstituirea organizării spațiului.
Printre descoperiri se numără unelte mici din piatră, inclusiv piese trapezoidale utilizate la confecționarea vârfurilor de săgeți, vârfuri din os și podoabe realizate din cochilii marine și de apă dulce.
Au fost găsiți și dinți mici de cerb perforați pentru a fi purtați ca pandantive. Unul dintre aceștia păstrează urme de ocru, pigment identificat și în alte zone ale depozitului, uneori în apropierea resturilor de adeziv folosit pentru fixarea uneltelor din silex. Un dinte de copil ar putea oferi, la rândul său, informații despre populația care a ocupat peștera.
Piesa care atrage însă cel mai mult atenția este un topor mare din corn de cerb, prevăzut cu începutul unei perforații care ar fi putut servi la fixarea mânerului. Obiectul are foarte puține similitudini în Italia, dar seamănă cu artefacte descoperite în Europa Centrală și de Nord, unde topoarele din corn erau folosite pentru prelucrarea lemnului.
În apropierea sa a fost identificat un fragment de corn de aproximativ 11 centimetri, perforat transversal și longitudinal. Cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca acesta să fi fost utilizat pentru îndreptarea tijelor săgeților, însă funcția sa nu a fost stabilită cu certitudine.
Misterul tranziției spre agricultură
Conservarea excepțională a oaselor de animale le permite specialiștilor să investigheze alimentația comunităților și schimbările produse de introducerea animalelor domestice în exploatarea peisajului carstic. Analizele sunt încă în desfășurare, iar vârsta exactă a taberei nu a fost stabilită prin datare cu radiocarbon.
Rămâne, de asemenea, neclar dacă vânătorii-culegători și primii agricultori au coexistat în peșteră, dacă noile comunități le-au înlocuit pe cele vechi sau dacă populațiile locale au adoptat treptat agricultura.
Prin succesiunea sa stratigrafică și bogăția vestigiilor, Tina Jama ar putea contribui la înțelegerea modului în care s-a produs una dintre marile transformări ale preistoriei europene.
Foto sus: Cercetări arheologice la Tina Jama (© Federico Bernardini)
Mai multe pentru tine...
