Adevărata dimensiune a unui sat neolitic, vechi de 6.800 de ani, descoperită de arheologi
Un nou studiu geofizic al așezării neolitice de la Opovo, din nordul Serbiei, a modificat semnificativ imaginea construită de arheologi în ultimele patru decenii.
Cercetările efectuate în anii 1980, pe o suprafață de numai 320 m², identificaseră șase locuințe, indicând existența unui sat de aproximativ cinci hectare, cu cel mult zece case ocupate simultan și o populație de circa 200 de persoane. Noile investigații, realizate în mare parte fără săpături, indică însă o așezare de 9,4 hectare, cu aproximativ 180–220 de locuințe și o populație care ar fi putut ajunge la câteva sute de oameni, informează La Brujula Verde.
Opovo aparține culturii Vinča, răspândită în sud-estul Europei între aproximativ 5400 și 4500 î.Hr. Principala perioadă de ocupare a sitului a fost datată între 4850 și 4725 î.Hr., cu circa 6.800 de ani în urmă.
Așezarea era amplasată pe un deal nu foarte înalt, în apropierea unor foste brațe ale râului Timiș, într-o zonă probabil mlăștinoasă și mai puțin favorabilă agriculturii. Locuințele erau mici și relativ simple.
Spre deosebire de alte situri Vinča, la Opovo o proporție neobișnuit de mare a oaselor provenea de la animale sălbatice, în special cerbi, iar prezența obsidianului provenit din zona actualei granițe dintre Ungaria și Slovacia demonstrează existența unor legături comerciale pe distanțe de sute de kilometri.
Noua cercetare, condusă de Fynn Wilkes de la Universitatea din Kiel împreună cu specialiști sârbi și cu Ruth Tringham, coordonatoarea săpăturilor originale, a folosit în primul rând magnetometria. În 2022, cercetătorii au scanat aproximativ 13 hectare și au identificat între 180 și 220 de anomalii rectangulare compatibile cu fundațiile unor locuințe.
Numărul locuințelor ar putea fi mai mare, deoarece clădirile care nu au fost arse sau sunt îngropate adânc sunt mai greu de detectat. Abia ulterior au fost efectuate carotări, colectări sistematice de suprafață și o singură săpătură țintită, în 2024.
Harta magnetică a dezvăluit o așezare înconjurată de două șanțuri, iar în unele zone de un al treilea, care delimitau o suprafață de aproximativ 9,4 hectare. În interior existau alte șanțuri și două spații deschise ce ar fi putut funcționa drept piețe sau zone comune.
Unul dintre șanțurile de la intrare avea aproximativ 11 metri lățime și 4,5 metri adâncime, dimensiuni considerabile pentru cultura Vinča. Funcția acestor structuri rămâne necunoscută, fiind posibile roluri de delimitare, apărare sau protecție împotriva inundațiilor.
Noile datări radiocarbon indică aproximativ două secole de ocupare continuă. Așezarea ar fi fost fondată în jurul anului 4854 î.Hr., inițial pe partea superioară a dealului, apoi extinzându-se spre zonele mai joase. Centrul inițial a fost abandonat în jurul anului 4765 î.Hr., iar restul așezării în jurul anului 4726 î.Hr.
Cea mai importantă schimbare privește populația. Deși înmulțirea numărului de case cu patru sau cinci locuitori ar produce o estimare de 842–1.960 de persoane, cercetătorii consideră această metodă problematică, deoarece toate locuințele nu au fost ocupate simultan. Modelele demografice utilizate indică un vârf al populației între 346 și 711 persoane, cu estimări mediane de aproximativ 450–480 de locuitori.
Analiza dimensiunilor locuințelor oferă, de asemenea, indicii despre structura socială. Suprafața medie era de aproximativ 44 m², dar casele variau între 19 și 111 m².
Cercetătorii consideră că în acest asta neolitic este posibil să fi existat diferențe materiale, fără ca acestea să fi generat o stratificare socială pronunțată. Construirea șanțurilor ar fi putut reprezenta mai degrabă un efort colectiv decât rezultatul unei autorități coercitive.
Totuși, concluzia că societatea de la Opovo era în mare parte egalitară rămâne ipotetică. Dimensiunea caselor nu reflectă toate formele de bogăție sau statut, iar interiorul așezării este încă în mare parte neexcavat. Nu se cunosc nici funcția exactă a șanțurilor, succesiunea lor completă sau motivele pentru care locuitorii au abandonat așezarea.
Foto sus: Săpături efectuate în vara anului 2024, la un șanț care înconjoară așezarea neolitică Opovo (© Fynn Wilkes / Kiel University)
Mai multe amănunte:
Fynn Wilkes, Miroslav Birclin, et al., Opovo Revisited. Reconstructing Settlement Development and Social Structures in the Late Neolithic Site of Opovo Ugar-Bajbuk, Serbia. Archaeologia Austriaca 110/2026,
Mai multe pentru tine...
