
Cel mai mare tezaur de monede celtice, descoperit în Ungaria în ultimii 50 de ani
Arheologii din Ungaria au descoperit un tezaur format din peste 200 de monede celtice din argint, vechi de mai bine de 2.000 de ani. Este una dintre cele mai importante descoperiri de acest fel făcute în țară în ultimele decenii.
Monedele au fost scoase la iveală în timpul unor săpături arheologice desfășurate înainte de construirea unei stații electrice, în vestul Ungariei, în perioada 2023-2025, potrivit unui comunicat al companiei de energie E.ON. Tezaurul datează din intervalul cuprins între sfârșitul secolului al II-lea î.Hr. și începutul secolului I î.Hr., informează Live Science.

Întreaga colecție cântărește aproximativ două kilograme. Valoarea argintului din care sunt realizate depășește 2.000 de dolari la prețurile actuale ale metalului prețios, însă raritatea și importanța istorică a descoperirii o fac practic inestimabilă, se arată în comunicat.
În trecut, terenul pe care a fost găsit tezaurul făcea parte dintr-o fermă. Lucrările agricole au scos la suprafață, de-a lungul ultimelor decenii, mai multe monede celtice izolate, fără ca cineva să bănuiască existența unei comori îngropate în apropiere.
În timpul celor mai recente cercetări, arheologii au descoperit inițial câteva monede celtice, după care au extins căutările cu ajutorul detectoarelor de metale. Astfel au identificat întregul tezaur, ascuns într-un vas ceramic de mici dimensiuni, la o adâncime de aproximativ 40 de centimetri.
„O asemenea descoperire este extrem de rară în Europa”, a declarat Eszter Kreiter, arheolog în cadrul Institutului Național de Arheologie din Ungaria, la o conferință de presă citată de publicațiile locale. Aceasta a precizat că ultima descoperire comparabilă din Ungaria datează de la sfârșitul anilor 1960.
Monede inspirate de modelul grecesc
Monedele de argint descoperite sunt copii celtice ale tetradrahmelor grecești, unele dintre cele mai vechi monede de mari dimensiuni realizate din argint, introduse spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.
Exemplarele găsite în Ungaria aparțin unui tip cunoscut sub numele de „Velem”, denumire preluată de la Velem-Szent Vid, o așezare fortificată a celților, amplasată pe un deal și cunoscută sub termenul de oppidum. Monede asemănătoare au fost descoperite și în acest sit arheologic, situat la aproximativ 15 kilometri vest de locul noii descoperiri.
Pe una dintre fețele fiecărei monede este reprezentat un chip stilizat, despre care se crede că îl înfățișează pe zeul grec Apollo. Reversul prezintă un călăreț purtând coif, alături de calul său.

Cercetările arheologice au scos la iveală urme de locuire care acoperă o perioadă de peste 7.000 de ani. Printre artefactele descoperite se numără o daltă din piatră șlefuită, veche de aproape 7.000 de ani și folosită în prelucrarea lemnului, dar și o mărgică din sticlă decorată cu un motiv asemănător unui ochi de păun, care pare să fi făcut parte dintr-o bijuterie datând din secolul al VI-lea sau al VII-lea î.Hr.
În secolele următoare, pe același amplasament a fost construită și o vilă romană. Potrivit lui Eszter Kreiter, construcția nu a afectat însă tezaurul celtic, care a rămas îngropat în pământ.
Vila a fost demolată cu mult timp în urmă, însă săpăturile recente le-au permis arheologilor să îi reconstituie planul, inclusiv sistemul de încălzire prin pardoseală. Printre descoperiri se numără și o cărămidă din epoca romană pe care s-a păstrat amprenta unei labe de câine.

Artefactele recuperate în urma cercetărilor vor fi incluse într-o expoziție de muzeu.
Urmele celților în Europa
Potrivit Museum Wales, celții erau populații din epoca fierului, înrudite prin origini lingvistice și culturale și descendente din comunitățile care vorbeau limbi proto-indo-europene. Apărute în Europa Centrală, grupurile celtice s-au răspândit în mare parte din Europa Centrală și de Vest, începând aproximativ din secolul al X-lea î.Hr. și până în secolul I î.Hr.
Galii, unul dintre cele mai cunoscute grupuri celtice, au fost înfrânți definitiv de romani în anul 52 î.Hr., în bătălia de la Alesia, pe teritoriul actual al estului Franței, unde armata romană era condusă de Iulius Cezar. Și populațiile britanice din Antichitate aveau origini celtice, deși majoritatea celor care descindeau din aceste comunități nu s-ar fi recunoscut neapărat sub această denumire.
Mai multe grupuri etnice contemporane, printre care irlandezii și bretonii din zona de coastă a Franței, își revendică originile în lumea celtică. Regiunile din Europa de Vest în care moștenirea celtică s-a păstrat puternic sunt cunoscute uneori sub denumirea de „periferia celtică” (Celtic fringe).
Într-un studiu publicat în Journal of Roman Studies, Christopher Howgego, specialist britanic în numismatică, curator onorific și profesor emerit de numismatică greacă și romană la Universitatea Oxford, explică modul în care triburile celtice din Bazinul Carpatic, pe teritoriul actual al Ungariei și României, au început să își bată propriile monede din argint.
Potrivit acestuia, celții au preluat această practică după ce mercenarii lor au intrat în contact cu monedele grecești în timp ce serveau în armatele elenistice din Grecia și Macedonia.
Monedele celtice inspirate de modelele grecești combinau adaptări ale portretelor clasice elene cu reprezentări și motive specifice artei celtice. Tetradrahmele astfel realizate aveau o valoare foarte mare pentru comunitățile care le produceau și erau rareori folosite pentru tranzacțiile de zi cu zi. În schimb, erau păstrate ca formă de tezaurizare a averii sau îngropate în cadrul unor ritualuri și ofrande.
Foto sus: Tezaurul de monede celtice de argint este cel mai mare descoperit în Ungaria în ultimii peste 50 de ani (© E.ON Hungária Csoport)
Mai multe pentru tine...

















