Turul literar al Parisului: de la librăria preferată a lui Hemingway la hotelul în care au stat soţii Fitzgerald
Parisul de altădată a servit drept sursă de inspiraţie pentru câţiva dintre cei mai apreciaţi scriitori ai tuturor timpurilor. Este oraşul în care James Joyce a terminat de scris celebrul roman „Ulise“, sau în care Ernest Hemingway îşi începea cariera ca tânăr scriitor.
De asemenea, e de notat şi experienţa soţilor Scott şi Zelda Fitzgerald la Hotelul Saint-James Albany din capitala franceză. La o plimbare atentă pe străduţele din Oraşul Luminilor, turiştii pot descoperi plăcuţe din marmură în care sunt încrustate nume cu rezonanţă:James Joyce, Gertrude Stein, T. S. Eliot, printre mulţi alţii. Spre exemplu, în dreptul clădirii de pe strada Cardinal Lemoine nr. 71 aflăm că acela a fost locul unde Joyce a terminat de scris „Ulise“, „operă de importanţă majoră în literatura secolului XX“.
Scriitoarea americană Gertrude Stein a avut propria locuinţă pe strada Fleurus nr. 27 din Paris. În această casă s-au adunat, vreme de patru decenii (perioada 1903-1938), în fiecare sâmbătă seară, numeroşi artişti şi scriitori, printre care:Pablo Picasso, Henri Matisse, James Joyce, F. Scott Fitzgerald, Guillaume Apollinaire. Astăzi, clădirea care era odată un punct fierbinte pe harta evenimentelor culturale ale Parisului, poate trece cu uşurinţă neobservată.
Scandalul din urma soţilor Fitzgerald
Comparativ cu ceilalţi artişti, cuplul Fitzgerald s-a arătat mai puţin încântat după una dintre experienţele trăite în Franţa. În 1921, F. Scott a venit la Paris cu soţia sa, Zelda. Au fost cazaţi la Hotelul Saint-James Albany, iar prezenţa lor a fost ţinuţă minte multă vreme după ce au plecat, mai ales fiindcă plecarea lor nu a fost făcută de bunăvoie. Cei doi soţi au avut un comportament cel puţin ciudat:Fitzgerald lăsase în camera de hotel o piele de capră cu un miros înţepător, iar Zelda obişnuia să lege ascensorul de uşa din dreptul etajului lor, cu o curea, pentru a nu mai fi nevoiţi să-l aştepte.
După aceste incidente, cuplul a fost dat afară din hotel. Fitzgerald urma să scrie apoi, din Londra, că „Oraşul Luminilor a fost plictisitor şi dezamăgitor, pentru că nu cunoştea pe nimeni acolo“.
Cafenelele lui Hemingway
Ernest Hemingway, în schimb, a trăit în Paris ca într-un al doilea „acasă“. Volumul său de memorii „Sărbătoarea continuă“ (A Moveable Feast), publicat post-mortem, este un elogiu adus perioadei sale de formare ca tânăr scriitor, pe care a petrecut-o la Paris. Unul dintre localurile preferate ale scriitorului era Lex Deux Magots, din Piaţa Saint Germain des Prés. Cafeneaua era, de asemenea, frecventată de Albert Camus, Bertolt Brecht, Pablo Picasso şi James Joyce.
Totodată, Ernest Hemingway petrecea timpul la Cafe de Flore, locul unde Simone de Beauvoir şi Jean-Paul Sartre deveniseră clienţi fideli, lucrând şi discutând despre existenţialism preţ de câte trei ore în fiecare dimineaţă.
Librăria unde scriitorii pot înnopta
Un loc pe care Hemingway l-a îndrăgit îndeosebi este Shakespeare and Company, o librărie independentă situată la acea vreme pe Rue de l'Odéon, care-i permitea să împrumute cărţi într-o perioadă în care „nu existau bani pentru a le cumpăra“. Pentru el, librăria era un loc „minunat, primitor şi liniştit“, iar Joyce îi spunea „Stratford de pe Odéon“.
Chiar şi astăzi, librăria şi biblioteca Shakespeare and Company este raiul cărturarilor şi al scriitorilor, fiind mereu populat de oameni afundaţi în lectură. Magazinul este renumit şi pentru cele 13 paturi în interiorul său, unde au dormit peste 40.000 de oameni de-a lungul trimpului, cu precădere scriitori aflaţi pentru perioade scurte la Paris. Citeste mai mult: adev.ro/n9daox
