Titanicul va dispărea pentru totdeauna în cel mult 20 de ani
Scufundarea „navei făcute să nu se scufunde niciodată”, măreţul vapor Titanic, a şocat întreagă lume, la momentul producerii sale, fiind considerată una dintre cele mai mari tragedii din istoria navigaţiei. În 1985, vestea că epavă faimosului vas a fost găsită, pe fundul Atlanticului, făcea înconjurul lumii, aducându-i realizatorului acestei descoperiri, americanul Robert Ballard, o faimă instantanee. De atunci, vehiculele submarine au reuşit să recupereze o mulţime de obiecte de pe Titanic, dar se pare că, dacă vor să mai găsească ceva, pe fundul mării, specialiştii ar trebui să se grăbească...
Cel mai celebru vapor din lume se va transformă într-o pată de rugină
Şi această pentru că, potrivit unei descoperiri recente, uriaşa epavă-cântăreşte circa 50.000 de tone-prinsă în mormântul din adâncuri, este în pericol că, în cel mult 15-20 de ani să se dezintegreze total, din cauza unei specii de bacterii devoratoare de rugină, necunoscută până în prezent ştiinţei. Epavă, care s-a rupt în două în urma naufragiului, fragmentele aflându-se acum la circa 600 metri distanţă unul de altul, pe fundul oceanului, la peste 500 km sud-est de Newfoundland, a constituit obiectul unor studii intense din partea cercetătorilor, la un moment dat propunându-se chiar ridicarea ei la suprafaţă, prin tot felul de metode ingenioase.
Recentă descoperire este rezultatul unor cercetări efectuate asupra microorganismelor după Titanic, după ce fotografiile epavei au dovedit că această pare devorată de rugină mult mai repede decât se estima. Cei care au realizat-o sunt dr. Henrietta Mann şi Bhavleen Kaur, de la Universitatea Dalhousie din Halifax, Nova Scoţia, în colaborare cu specialişti de la Universitatea Sevilla, Spania. Dr. Mann, profesor de inginerie civilă, avertizează că Titanicul nu va mai există în cel mult 20 de ani. „A rezistat timp de o sută de ani, dar în cele din urmă nu va mai rămâne din el decât o pată de rugină pe fundul Atlanticului.”
Bacteria incriminată a fost identificată în mostrele de rugină prelevate de pe epavă vasului şi aduse la suprafaţa începând cu anul 1991. Echipă dr. Mann a început să le studieze şi, pe măsură ce primeau alte şi alte fragmente de piese metalice ruginite, de pe Titanic, savanţii remarcau creşterea numărului de bacterii. Totuşi, doar atunci când tehnologia de identificare a ADN-ului a progresat suficient de mult, în ultimii ani, bacteria a putut fi localizată cu precizie. Porţiunile de rugină au fost analizate sub microscop şi s-au descoperit 27 de tipuri de bacterii, dintre care cea mai periculoasă este una necunoscută până în prezent şi care a fost denumită Halomonas titanicae.
Ea consumă într-un ritm extraordinar de rapid fierul, transformându-l în cele din urmă, în mediul sărat al oceanului, într-o pulbere fină, care se risipeşte sub influenţa curenţilor submarini. „Dacă aş vrea să explic ce se întâmplă în aşa fel încât toată lumea să înţeleagă, aş spune că bacteriile de tipuri diferite au şi gusturi diferite, după cum unii oameni apreciază mai mult mâncărurile sărate, iar alţii preferă dulciurile. Halomonas titanicae este, din acest punct de vedere, ahtiată după fier, într-o măsură mult mai mare decât toate celelalte bacterii găsite pe fragmentele recuperate de pe Titanic”, spune dr. Mann.
Deşi conservarea Titanicului este considerată deja imposibilă, descoperirea va putea să-i ajute pe savanţi să găsească soluţii pentru a împiedică distrugerea altor structuri metalice expuse acţiunii apei, pe viitor, că de pildă platforme sau conducte petroliere. „Din nefericire, faptul că Titanicul se află la peste 4000 m adâncime nu ne va permite să-l salvăm. Urmaşii noştri nu vor mai putea vedea această legendară navă decât în filme...”, apreciază cercetătoarea din Halifax.
