Strămoșii inuiților au ajuns pe insule izolate din Groenlanda acum 4.500 de ani

Strămoșii inuiților au ajuns pe insule izolate din Oceanu Arctic, în largul coastei de nord-vest a Groenlandei, în urmă cu aproape 4.500 de ani, potrivit unui nou studiu care documentează dovezi ale unor locuințe preistorice din zonă.

Acești oameni, care își perfecționaseră tehnologii avansate de ambarcațiuni și abilități de navigație, au parcurs în mod repetat periculoasa traversare a apelor deschise pentru a avea acces la resurse maritime vitale, informează Live Science.

Arhipelagul Kitsissut (cunoscut și sub numele de Insulele Carey) reprezintă cel mai vestic punct al Groenlandei. Format din șase insule mici, Kitsissut este situat în centrul unui mediu marin bogat, o zonă semipermanentă de apă liberă în mijlocul gheții marine. Inuitii contemporani au identificat Kitsissut ca fiind un loc important pentru vânătoarea de păsări marine și colectarea ouălor, fapt care a determinat o echipă de arheologi să investigheze insulele în căutarea urmelor de activitate preistorică.

Într-un studiu publicat luni în revista Antiquity, cercetătorii au prezentat pe larg rezultatele prospecțiunilor arheologice realizate pe trei dintre insule. Aceștia au identificat aproape 300 de structuri arheologice, cea mai mare concentrație fiind formată din 15 locuințe paleo-inuite aflate la extremitatea insulei Isbjørne. Aceste locuințe sugerează că oamenii au făcut de numeroase ori dificila traversare din Groenlanda către Kitsissut.

Locuințele au fost identificate prin cercuri de pietre care indică prezența anterioară a unor corturi, cu o vatră de foc în centru. Pe baza unui os de animal descoperit într-unul dintre aceste cercuri, arheologii au datat ocuparea sitului are o vechime cuprinsă între 4.000 și 4.475 de ani.

„Dintr-o perspectivă regională, este un număr foarte mare de cercuri de corturi într-un singur loc, de fapt una dintre cele mai mari concentrații”, a declarat autorul principal al studiului, Matthew Walls, arheolog la Universitatea din Calgary, Canada, pentru Live Science, într-un e-mail. Acest lucru sugerează insula a fost „un loc de revenire”, a spus Walls. „Nu a fost doar o vizită izolată a unei familii rătăcite de drum, de exemplu.”

Nu este clar exact cum au ajuns strămoșii inuiților în arhipelagul Kitsissut, însă distanța minimă de la Groenlanda până la locuințele de pe insula Isbjørne este de 53 de kilometri, au scris cercetătorii în studiu. Traseul prin marea deschisă este marcat de vânturi laterale imprevizibile, ceață densă și curenți puternici - o călătorie extrem de riscantă, care ar fi durat aproximativ 12 ore într-o ambarcațiune cu schelet de lemn și acoperită cu piele, tipică populațiilor paleo-inuite.

„Aproape sigur vizitau zona în sezonul cald, care nu durează foarte mult. Condițiile de călătorie fac, de asemenea, foarte probabil ca aceste deplasări să fi avut loc în scurta vară”, a spus Walls.

Strămoșii inuiților mergeau probabil la Kitsissut pentru a vâna și a colecta ouă de guillemot cu cioc gros (Uria lomvia), o pasăre marină polară care cuibărește în mii de exemplare pe timpul verii. Situri de locuire descoperite de arheologi sunt situate direct sub stâncile de cuibărit ale acestor păsări, a spus Walls, iar în jurul cercurilor de corturi se află numeroase oase de guillemot.

„Numărul de cercuri sugerează că întreaga comunitate făcea traversarea, nu doar un mic grup de vânătoare”, a spus Walls, dar „acesta este un lucru pe care l-am putea demonstra mai clar prin săpături suplimentare, care ne-ar oferi o imagine mai bună asupra vieții comunitare.”

_{Foto sus: Inuit fotografiat în 1929 de Edward S.
Curtis (© Wikimedia
Commons)}