Statutul de autonomie al ținutului secuiesc girat de UDMR– război hibrid al Moscovei la adresa României sau simplă miză electorală ungară!?
Presa maghiară a anunțat în data de 22.12.2017 că în ultima zi a sesiunii din acest an a Camerei Deputaților, paramentarul UDMR Kulcsar Terzsa Jozsef a depus, spre legiferare, Statutul de autonomie al ținutului secuiesc, act normativ care a mai fost respins, în două rânduri, de legislativul român, sub principalul argument că acesta încalcă flagrant Constituția României. Pe bună dreptate, orice se poate întreba care este miza unui asemenea demers al UDMR, făcut înaintea Crăciunului, în liniște, parcă fără a atrage atenția cuiva, în condițiile în care este de la sine înțeles că o asemenea propunere, care practic enclavizează definitiv județele Covasna, Harghita și Mureș, nu va fi niciodată acceptată de Parlamentul României.
Și atunci care este strategia de acțiune gândită oare de Kelemen Hunor în tandem cu unii oficiali de la Budapesta referitor la acest subiect? Pentru cine nu își mai aduce aminte, trebuie să menționăm că domnul Kulcsar Terzsa Jozsef reprezintă, de fapt, Partidul Civic Maghiar, entitate al cărei președinte de onoare este Kover Laszlo, actualul președinte al Parlamentului Ungariei, omul care la finalul anilor 90 coordona activitatea serviciilor de informații ungare. Același Kover Laszlo care, împreună cu șeful său de cabinet, Veress Laszlo, originar din județul Harghita, a răscolit ca niciodată diplomația ungară și română cu intenția lor de a-l reînhuma, în pofida opoziției autorităților de la București și a principalelor organizații evreiești mondiale, pe scriitorul fascist și antisemit Nyiro Jozsef. Detalii relevante se pot găsi in articolul nostru despre Vila Nyiro din Odorheiul Secuiesc
Așadar care sunt argumentele avute în vedere oare de Kelemen Hunor, Kover Laszlo și Veress Laszlo atunci când au decis că acest statut pentru autonomie trebuie reînaintat in Parlamentul României? Tocmai acum când același Parlament al României le-a făcut o concesie gratuită si de o mare dărnicie, votând mai întâi posibilitatea ca legislativul să înființeze școli iar, mai apoi, aprobând în prima cameră, în urmă cu o zi, înființarea Liceului Teologic Romano-Catolic, împotriva opoziției manifestate de mai mulți parlamentari din Târgu Mureș dar și de majoritatea românilor din orasul transilvan!
Să le analizăm pe rând:
Detalii în limba maghiară aici : https://kronika.ro/erdelyi-hirek/szorosabbra-fuzne-szekelyfold-es-gagauzia-kapcsolatait-az-mpp
Curios este faptul că în ultima perioadă, prin acțiunile inițiate, Kelemen Hunor a pierdut din ce în ce mai mult din sprijinul politic european ce era acordat UDMR, considerându-se că organizația se radicalizează cu fiecare zi care trece. Un ultim exemplu este comunicatul de presă emis de președintele Partidului Popular European, Joseph Daul (în care UDMR a fost prima entitate din România cu drepturi depline), prin care acesta condamnă, fără echivoc, susținerea acordată de UDMR legilor care pretind că reformează sistemul judiciar românesc. Desi Kelemen Hunor a emis imediat o replică la acuzațiile lui Joseph Daul, acestea nu au nicio valoare, situația fiind una evidentă chiar și pentru electoratul maghiar care, de regulă, este unul mult mai disciplinat decât cel român.
Rețelele de socializare sunt pline, în aceste zile, de comentarii negative la adresa deciziei UDMR referitoare la legile justiției, liderii acesteia fiind acuzați că prin această manieră de acțiune nu fac altceva decât să-si salveze proprii lor corupți (care nu sunt, evident, puțini la număr...)
Nu știm dacă această radicalizare progresivă a lui Kelemen Hunor este orchestrată tot de Kover Laszlo sau nu, cert este însă că ea se confirmă cu fiecare zi care trece, dovadă fiind înaintarea acestui statut pentru autonomie in legislativul român, constient fiind că gestul său va produce resentimente în rândul partenerilor români de dialog, mai ales după favorurile gratuite făcute de aceștia din urmă formațiunii conduse de Kelemen Hunor.
Pe aceeași temă:
Autonomie, autoguvernare, autodeterminare, independenţă. Un joc de cuvinte în istoria secuilor