S au descoperit cele mai vechi rãmãşiţe de om modern din nord vestul Europei jpeg

S-au descoperit cele mai vechi rãmãşiţe de om modern din nord-vestul Europei

Excavat prima datã în 1927 dintr-un mediu calcaros într-o peşterã din Kent, sud-vestul Angliei, fragmentul de maxilar al unui om modern conţinând trei dinţi a fost datat de cãtre oamenii de ştiinţã de la Universitatea din Oxford la 35.000 a.Hr. Dar exista o problemã în legãturã cu datarea din 1989. Specimenul avea urme de lipici la suprafaţã, ca rezultat al eforturilor de conservare a osului dupã descoperire. Asta ar fi putut sã dãuneze considerabil datãrii. ”Stiam cã este necesarã o redatare a osului”, spune Beth Saphiro de la Penn State University.   

Dar pentru cã partea contaminatã a maxilarului era consideratã prea micã pentru testare, echiopa a trebuit sã se informeze din arhivele şi colecţiile de la Torquay Museum pentru a obţine alte mostre de os animal din adâncimile peşterii unde a fost gãsit maxilarul. Folosindu-se cele mai recente metode tehnologice s-au obţinut datãri pentru oase de cãprioarã, rinoceri, lupi şi urşi. Aplicând modelarea statisticã bayesianã, cercetãtorii au propus o altã datare a controversatului maxilar:între 44.000 şi 41.000 a.Hr.

 ”Credem cã este vorba despre cea mai timpurie dovadã a existenţei omului modern în Europa de nord-vest”. Potrivit lui Saphiro, noua datare constituie şi o dovadã a coexistenţei omului modern cu Neanderthalienii. Materialul de analizat era insuficient pentru elaborarea unei secvenţe ADN valide, aşa cã echipa a utilizat un model tridimensional bazat pe tomografia computerizatã. Apoi s-au comparat rezultatele cu cele obţinute de pe alte situri cu fosile de om modern şi de Neanderthal, concluzia fiind predominanţa trãsãturilor anatomice moderne la maxilarul în cauzã.

Descoperirea prezintã o perspectivã nouã asupra apariţiei şi rãspândirii noii specii umane n Europa. ”Noile date din Kent sunt foarte importante pentru cã acum ştim sigur cã au existat oameni cu structurã anatomicã modernã acum 42.000 de ani în Europa de nord-vest. Se confirmã prezenţa omului modern în zorii culturilor din AurignacianȚ, dupã cum ne spune Tom Higham, director adjunct la Oxford University's Radiocarbon Accelerator Unit.

Perioada aurignacianã a dezvoltãrii culturale este reprezentatã de producţia de unelte în Europa şi Asia de sud-vest care includ os sau corn de cerb prelucrat, silex cu tãiş mai fin, mãrgele de fildeş, pandantive, figurine sau artã rupestrã de tipul celei din peştera Chauvet din Franţa. În vreme ce rãmãşitele aurignaciene fuseserã datate la 44.000 a.Hr., cele umane rãmãseserã undeva pe la 41-39.000 pânã acum.