Poveştile Cupei Mondiale. Wunderteam şi Mozart al fotbalului
Austria anilor '30 îşi găseşte cu uşurinţă un loc în topul celor mai bune naţionale care nu au câştigat Cupa Mondială. Acea echipă, supranumită Wunderteam (echipa minune), avea un joc încântător şi era considerată cea mai puternică din Europa. Îl avea pe bancă pe Hugo Meisl, un antrenor vizionar, şi pe teren pe cel considerat şi în prezent cel mai bun jucător austriac din toate timpurile, Matthias Sindelar, poreclit Mozart al fotbalului.Înainte de startul celei de-a doua ediţii a Cupei Mondiale, desfăşurată în Italia, în 1934, austriecii erau consideraţi marii favoriţi. Nu au reuşit să confirme, şi nu doar din vina lor, dar chiar şi aşa şi-au asigurat locul în istorie.Funcţionarul bancar care a creat o echipă minuneArhitectul Wunderteam-ului a fost Hugo Meisl, care a decis să renunţe la un post călduţ într-o bancă pentru a-şi urma marea pasiune a vieţii: fotbalul. Născut pe 16 noiembrie 1881, în Boemia, într-o familie bogată, Meisl s-a mutat la Viena când avea 12 ani şi a început să urmeze cursuri pentru o viitoare carieră bancară. Dar slujba de funcţionar într-o bancă nu i-a oferit în niciun moment satisfacţie. Era prea îndrăgostit de fotbal, astfel că a sacrificat un loc de muncă sigur pentru o aventură în necunoscut.În 1912 a debutat ca antrenor al Austro-Ungariei. Cu dreptul, reuşind să câştige cu 3-1 în faţa Italiei la Genova. Dar, în acelaşi timp, a fost arbitru, jurnalist şi oficial în cadrul federaţiei. După Primul Război Mondial, din postura de secretar general al forului austriac, a insistat pentru profesionalizarea fotbalului, nu doar în ţara sa, ci şi în restul Europei. El a avut iniţiativa înfiinţării Cupei Mitropa (Cupa Europei Centrale), competiţie care a debutat în 1927 şi care a precedat într-un fel Cupa Campionilor Europeni, creată la mijlocul anilor '50.Cel care a avut o influenţă decisivă asupra antrenorului Meisl a fost un englez, Jimmy Hogan. După Primul Război Mondial, acesta şi-a părăsit ţara natală, unde a fost un fotbalist decent, pentru a antrena în Elveţia, Austria, Cehoslovacia şi Ungaria. Peste tot, a impus un stil care punea accent pe jocul de pase şi pe o mişcare continuă a jucătorilor. Ideile sale nu se bucurau de succes în Anglia, dar au fost bine primite pe continent şi au stat la baza dezvoltării ulterioare a unor noi tactici. Un bun exemplu este marea naţională a Ungariei de la începutul anilor '50, după celebra victorie cu 6-3 de pe Wembley preşedintele federaţiei maghiare declarând că „Jimmy Hogan ne-a învăţat tot ce ştim despre fotbal”.Păstrând sistemul tradiţional al acelei perioade, 2-3-5, Meisl a completat filosofia lui Hogan cu o găselniţă proprie: uşoara retragere a atacantului central. Aşa a luat naştere ideea falsului număr 9, atât de populară în fotbalul actual, şi ceea ce a rămas cunoscut drept Şcoala Danubiană, un stil dus la apogeu de Austria anilor '30.Marele noroc al antrenorului austriac a fost că a avut la dispoziţie şi jucătorul potrivit pentru a-şi pune în practică ideile.
