O tablă de joc medievală, descoperită într-o baie publică din Maroc, veche de 1.200 de ani
Arheologii care lucrează la Walīla, orașul medieval construit pe locul anticului Volubilis din Maroc, au identificat o tablă de joc sculptată în piatră în interiorul unei băi publice datând din perioada islamică timpurie. Descoperirea oferă dovezi rare despre activitățile de recreere din Africa de Nord între sfârșitul secolului al VIII-lea și secolul al X-lea d.Hr.
Tabla de joc a fost sculptată în treapta superioară a unui bazin cu apă rece dintr-un hammam construit în timpul dinastiei Idrisizilor. Cercetătorii cred că modelul corespunde unui joc de strategie cunoscut astăzi sub numele de „tāb” sau „sīg”, care este încă practicat în anumite regiuni din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Dacă această interpretare este corectă, tabla reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută a acestui joc în Africa de Nord, relatează Archaeology News.
Jocurile de societate apar frecvent în literatura arabă medievală, ceea ce demonstrează rolul lor în viața de zi cu zi. Totuși, dovezile arheologice privind jocurile din societățile islamice timpurii au primit mult mai puțină atenție. Unul dintre motive este că majoritatea tablelor de joc sculptate sunt dificil de datat. Multe au fost gravate pe clădiri și pavaje folosite timp de secole, ceea ce face dificilă stabilirea vechimii lor.
Exemplul de la Walīla provine însă dintr-un context arheologic mult mai clar. Baia publică a fost construită la sfârșitul secolului al VIII-lea sau începutul secolului al IX-lea și a fost abandonată în secolul al X-lea sau al XI-lea. Monedele, ceramica și datările cu radiocarbon descoperite la sit oferă un interval cronologic destul de clar pentru utilizarea tablei de joc.
Tabla de joc măsoară aproximativ 34 de centimetri în lungime și 9,5 centimetri în lățime. Trei rânduri de cel puțin treisprezece adâncituri superficiale au fost săpate direct în treapta de piatră cu unelte precum ciocanul și dalta. Cercetătorii observă că sculptura este neregulată, indicând faptul că a fost realizată de o persoană fără pregătire profesională, și nu de un meșter pietrar.
Poziționarea sa în interiorul băii pare să fi fost deliberată. Tabla se află la intrarea în bazin, unde cei care intrau sau ieșeau din apă o puteau observa cu ușurință. Doi jucători puteau sta pe părți opuse ale treptei în timpul jocului. Datorită amplasării sale centrale, cercetătorii consideră că tabla făcea parte din activitățile obișnuite ale clădirii.
În jocul de „tāb” sau „sīg”, doi adversari își mută piesele pe tablă și încearcă să captureze sau să elimine piesele oponentului. Istoria timpurie a jocului este slab documentată. Referințele scrise apar mult mai târziu, ceea ce face ca descoperirile arheologice să fie deosebit de importante pentru identificarea originilor sale.
Walīla a ocupat o poziție importantă în perioada islamică timpurie. Înainte de sosirea Idrisizilor, așezarea întreținea deja legături comerciale în întreaga zonă mediteraneană și producea propria monedă din cupru. În timpul stăpânirii Idrisizilor, orașul s-a extins rapid. Noi complexe rezidențiale și baia publică au fost construite în afara vechilor ziduri romane.
Cercetătorii notează că însăși baia publică prezintă influențe ale tradițiilor arhitecturale din estul Mediteranei. Săpăturile de la Walīla au scos la iveală bunuri importate din Egipt și Levant, precum și construcții realizate în stil oriental. Table de joc similare din perioada islamică timpurie au fost descoperite în Arabia, Iordania, Siria și alte regiuni ale Orientului Apropiat. Răspândirea jocului ar fi putut urma traseele migrației oamenilor, comerțului și conexiunilor culturale din lumea islamică.
Rolul social al băilor publice medievale
Descoperirea evidențiază și rolul social al băilor publice medievale. Hammamurile serveau drept locuri pentru spălare și purificare rituală, dar oamenii se adunau acolo și pentru conversație și recreere. Dovezi provenite dintr-un alt complex balnear islamic timpuriu, de la Hammat Gader, în Înălțimile Golan, includ mai multe table de joc sculptate datând din secolul al VII-lea.
Tabla de la Walīla se adaugă numărului tot mai mare de dovezi că jocurile făceau parte din experiența băilor publice. Amplasarea sa vizibilă indică faptul că jucătorii concurau în văzul celorlalți vizitatori, transformând o vizită obișnuită la hammam într-o oportunitate de interacțiune socială.
Cercetătorii susțin că tablele de joc și alte urme ale activităților ludice sunt adesea trecute cu vederea în timpul săpăturilor arheologice. Totuși, aceste sculpturi simple păstrează detalii despre viața de zi cu zi pe care sursele scrise rareori le consemnează. La Walīla, un model de găuri săpate într-o treaptă de piatră a conservat dovezile unei forme de divertisment de care oamenii se bucurau acum mai bine de 1.200 de ani.
Mai multe pentru tine...
