O istorie regală, monastică și penitenciară, în „Historia” de octombrie
Într-o așezare monastică franceză, la sud de Loara, se află mormintele a patru dintre cei mai importanţi membri ai dinastiei Plantagenet – inclusiv cel al lui Richard Inimă de Leu. Revista de luna aceasta prezintă măreția istoriei care doarme la Fontevraud. Nu ratați nici foto-galeria cu principalele momente din viaţa Reginei Maria, de la a cărei naștere se împlinesc 150 de ani. „Historia” poate fi găsită la toate punctele de vânzare a presei începând de astăzi, 16 octombrie, dar și online, pe platforma paydemic.
În timpul regimului comunist, numele și rolul pe care l-a jucat Regina Maria în istoria României au fost cenzurate. După Revoluţia din 1989, personalitatea reginei și acţiunile întreprinse de aceasta aveau să fie redescoperite treptat de către istoricii români și nu numai.
Astăzi, memoriile, jurnalele și cărţile publicate ne ajută să conturăm o imagine destul de amănunţită atât despre personalitatea ei, cât și despre rolul pe care îl deţine în istoria ţării. De-a lungul timpului, revista Historia a publicat numeroase articole despre Regina Maria, iar în acest număr vă prezentăm o foto-galerie cu principalele momente din viaţa suveranei.
Abația-necropolă a Plantageneților
Abaţia Fontevraud a fost întemeiată în anul 1101 de Robert d’Arbrissel, un predicator itinerant cu idei neobișnuite pentru vremea sa. D’Arbrissel, susţinut de contele de Anjou, a imaginat aici o civitas Dei – o cetate a lui Dumnezeu – unde bărbaţii și femeile, călugări și călugăriţe, aveau să trăiască separaţi, dar în aceeași comunitate religioasă, sub conducerea unei abatese/stareţă. Ideea era revoluţionară: abaţia era mixtă, dar sub autoritate feminină, ceea ce, în plin Ev Mediu, echivala cu o mică utopie.
În secolul al XII-lea, Fontevraud a devenit necropola prefe-rată a Casei regale Plantagenet. Henric al II-lea al Angliei, stăpân peste un imperiu ce se întindea din Scoţia până în Pirinei, a fost înmormântat aici, în 1189. Soţia sa, Eleonora de Aquitania, una dintre cele mai influente femei ale Evului Mediu, i s-a alăturat în 1204. Alături de ei, în centrul bisericii, se află și fiul lor, Richard Inimă de Leu, eroul cruciadelor, dar și Isabela de Angoulême, soţia lui Ioan Fără de Ţară.
De cum intri în biserică nu poţi să nu simţi o întoarcere în istorie privind cele patru statui funerare din piatră policromă, așezate aliniat în naos, sub bolţile albe. Niciun sunet nu tulbură tăcerea tăioasă din interiorul bisericii. Doar pașii turiștilor se aud înfundat pe piatra veche. Regii Angliei... aici. În Franţa. Într-o abaţie de călugăriţe. E ca și cum Istoria ar fi făcut un ocol voit, ascunzându-și gloria într-un colţ tăcut de Anjou…
În paginile Dosarului de octombrie, realizat de Mihaela Manolache și de Marian Manolache, veți descoperi o istorie regală care se întinde pe aproape nouă veacuri.
Între legendele colacilor și aromele Transilvaniei
După călătoria imaginară pe Valea Loarei vă invităm mai aproape de casă, la Hărman.
a numai 10 kilometri de Brașov, în inima Ţării Bârsei, se ridică una dintre cele mai impre- sionante și bine păstrate fortificaţii săsești: Biserica Evanghelică Fortificată din Hărman. Monument de arhitectură și mărturie a rezistenţei unei comunităţi, edificiul și-a păstrat de-a lungul secolelor atât funcţiile spirituale, cât și pe cele defensive.
Satul Hărman este cunoscut în dialectul săsesc ca Huntschprich, în germană Honigberg („Muntele Mierii“), toponim ce evocă legendele timpurii cu albine de pe muntele din apropiere. Denumirea de „Muntele Mierii“ este una mult mai veche, având chiar rădăcini latine în Mons Mellis.
Hărman s-a format în perioada dominată de Cavalerii Teutoni (1211 – 1225), iar prima atestare documentară apare în 1240 într-un act prin care Regele Béla al IV-lea include Hărman, împreună cu Prejmer și Feldioara, în donaţia către mănăstirea cisterciană de la Cârţa. Astfel, deja în secolul al XIII-lea, comunitatea beneficia de un sprijin instituţional semnificativ, fiind capabilă nu doar să își ridice case și sate, ci și o biserică de piatră ce avea să devină centrul spiritual și militar al comunităţii.
Mai multe aflați de la Ciprian Plăiașu, care și-a făcut documentarea în cadrul proiectului „România atractivă”.
Generalul Gheorghe Argeșanu
Deşi despre români se spune că sunt un popor tolerant, totuși, viaţa politică a României a fost marcată și de intoleranţă, chiar violenţă. Viaţa politică a statului român modern debutează cu un prim asasinat, cel al primului premier al ţării noastre, Barbu Catargiu, omorât pe 8 iunie 1862, sub cupola Mitropoliei din București. Iţele acestui asasinat încă n-au fost complet deslușite, suspiciunile – în epocă – mergând până sus, la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, al cărui adversar politic era Catargiu.
Ulterior, lui Barbu Catargiu i s-au adăugat pe această listă neagră a asasinatelor politice încă patru prim-miniștri: I.G. Duca, Armand Călinescu, Nicolae Iorga și Gheorghe Argeșanu. Dacă despre Duca, Iorga și Călinescu s-a scris mult, fapt firesc, având în vedere personalităţile lor de excepţie, despre Gheorghe Argeșanu s-a scris mai puţin sau chiar deloc. Pentru „Historia” a scris despre el Dan Falcan.
Cea mai veche republică independentă din lume și cetatea săpată în stâncă
Benvenutti nel antica terra della liberta! (Bine aţi venit pe tărâmul străvechi al libertăţii!), scrie pe una dintre porţile de intrare în San Marino, venind dinspre cel mai apropiat oraș italian mai important, Rimini.
Sigur, fiecare ţară are specificul și unicitatea ei, dar San Marino este, fără doar și poate, unică. De ce terra della liberta? Grupajul realizat de Paul Zaharia arată unicitatea acestei ţări prin prisma istoriei, a instituţiilor și – nu în ultimul rând – a opţiunilor.
Știați că în inima Andaluziei, la puţin peste 150 de kilometri de Cádiz, se află unul dintre cele mai spectaculoase și neobișnuite orașe din Spania: Setenil de las Bodegas.
Așezarea, care numără astăzi puţin peste 3.000 de locuitori, este celebră pentru casele sale albe săpate în stâncile abrupte ale defileului format de râul Trejo, un peisaj aproape ireal care face parte din traseul turistic Ruta de los Pueblos Blancos – „Satele Albe“ din sudul Spaniei. Aflați mai multe de la Ciprian Plăiașu.
***
La final de revistă, nu ratați recomandările noastre de filme, cărți și expoziții, care vă pot face serile de toamnă mai plăcute.
Lectură cu plăcere și cu folos!
