Dovezi ale unui incest produs în urmă cu 3.700 de ani, descoperite într-un cimitir din Epoca Bronzului

Arheologii italieni au descoperit cele mai vechi dovezi ale unui incest tată–fiică în rămășițele unui băiat adolescent care a trăit în urmă cu 3.700 de ani și a fost îngropat într-un cimitir din Epoca Bronzului din sudul Italiei.

Situl din peștera Grotta della Monaca, din Calabria, a fost folosit ca loc de înmormântare între anii 1780 și 1380 î.Hr. Arheologii au analizat ADN-ul celor 23 de persoane îngropate acolo pentru a înțelege fundalul genetic al grupului, însă nu se așteptau să descopere o asemenea „consangvinizare parentală extremă”, informează Live Science.

Într-un studiu publicat în revista Communications Biology, o echipă de cercetători a prezentat rezultatele genetice obținute din situl preistoric Grotta della Monaca.

Deși scheletele erau fragmentate și amestecate, cercetătorii au reușit să identifice sexul genetic al 10 femei și 8 bărbați.

În timp ce investigau relațiile genetice din cadrul locului de înmormântare, cercetătorii au identificat două cazuri de rude de gradul întâi, adică părinți și copiii lor.

La prima vedere, această descoperire nu este deosebit de remarcabilă, deoarece multe culturi își îngroapă morții alături de rude biologice. Într-adevăr, analiza genetică a arătat că o mamă și fiica ei erau îngropate una lângă cealaltă la Grotta della Monaca.

Însă cazul unui bărbat adult și al unui băiat preadolescent îngropați în peștera Grotta della Monaca a fost diferit. Investigațiile au oferit „dovezi incontestabile că tânărul era urmașul unei uniuni incestuoase de gradul întâi”, au scris cercetătorii, demonstrând fără echivoc că era fiul unui bărbat adult îngropat la fața locului și fiicei acestuia. Totuși, cercetătorii nu au găsit rămășițele scheletice ale mamei băiatului.

Oamenii tind să evite uniunile incestuoase, fie din instinct biologic, fie din cauza tabuurilor culturale. Cu toate acestea, incestul a fost documentat de arheologi. De exemplu, genele unei neanderthaliene din Altai sugerează că părinții ei erau frați vitregi. Căsătoriile între frați și surori au avut loc în familiile regale din Egiptul antic, iar un bărbat din Epoca Pietrei descoperit în Irlanda avea, de asemenea, părinți care erau probabil frate și soră.

Totuși, aceste exemple între frați sunt considerate uniuni de gradul al doilea, în timp ce uniunile părinte–copil sunt de gradul întâi și tind să prezinte o probabilitate mai mare de tulburări genetice la urmași. Cercetătorii au analizat genele adolescentului pentru a determina dacă avea vreo afecțiune genetică rară, dar nu au găsit niciuna.

În prezent, nu este clar de ce oamenii de la Grotta della Monaca au recurs la acest comportament neobișnuit. Comunitatea nu era deosebit de mică și nu părea să aibă un sistem ierarhic sau de moștenire regală în care căsătoriile între rude apropiate ar fi ajutat la consolidarea averii și a puterii.

_{Foto sus: Schelete umane descoperite în Grotta della Monaca (© Felice Larocca / Centro Regionale di Speleologia „Enzo dei Medici”)}