NATO, de la București la Vilnius

Acum 15 ani, România găzduia un summit NATO crucial în cadrul căruia Alianța a decis să țină ușile organizației deschise, astfel încât orice țară care își dorește și îndeplinește criteriile cerute să poată deveni stat membru. În discuție erau atunci Ucraina și Georgia.

America era în favoarea acordării planurilor de acțiune pentru începerea procesului de aderare a noilor potențial candidați, dar aliați europeni importanți, ca Germania și Franța, au fost împotrivă. Angela Merkel a fost unul dintre factorii determinanți în decizia NATO de a nu oferi planurile de acțiune, așa cum își amintește astăzi președintele de atunci al Ucrainei, Viktor Iuscenko.

În 2008, NATO nu a oferit măsuri concrete și nicio garanție palpabilă privind aderarea potențialilor candidați. Ceea ce a urmat este istorie, războiul din Georgia, ulterior declanșarea conflictului separatist în Donbass, anexarea Crimeei, invadarea Ucrainei. Atunci, din multiple rațiuni, nu se punea în mod real problema aderării celor două țări într-un viitor previzibil, dar a fost păstrat principiul ușilor deschise.

Acum, când se desfășoară summitul de la Vilnius, trăim într-o altă lume. Ucraina a fost atacată și se află în război. Dar solicită intrarea cât mai rapidă în NATO. Un grup important dintre aliații europeni vrea o rezoluție în acest sens, în timp ce America este rezervată. Rațiunile sunt și în acest caz simple. Ţările europene de pe flancul estic al Alianței se simt amenințate direct de agresiunea rusă, în timp ce Statele Unite evaluează responsabilitatea pe care o au ca superputere nucleară în evitarea riscului unei confruntări cu Rusia, cealaltă superputere nucleară.

Negocierile sunt intense și se desfășoară până în ultimul minut. Discuțiile sunt și mai complicate din cauza planurilor diferite, dar care se întrepătrund. Turcia a declarat că locul Ucrainei este în NATO, dar a amânat până în ultimul moment înaintea summit-ului de la Vilnius să-și dea acordul pentru ratificarea aderării Suediei. În urma unor discuții intense, președintele Erdogan a ridicat ultima barieră din calea Suediei, Ungaria afirmând că se va conforma, la rândul ei.

Dar Aliații trebuie să decidă, în primul rând, ce pun pe masă în mod concret pentru Ucraina. Președintele Zelenski este așteptat la Vilnius pentru că este esențial ca mesajul de solidaritate al Alianței să fie la nivel maxim, cu Ucraina în fotografie.

Se vorbește despre o cale rapidă pentru Ucraina spre aderare, fără procedurile birocratice pe care le-a implicat până acum procesul de extindere a NATO, însă, și în această privință, America și-a exprimat rezervele.

Dar este clar pentru toți membrii Alianței că Ucraina nu poate adera la NATO, atâta timp cât se află în război, și acest lucru îl știe foarte bine și președintele Zelenski, care vrea totuși un semnal foarte clar pentru țara sa în privința cererii de intrare în Organizația Atlanticului de Nord.

Însă și în acest caz se poate ascunde o capcană. Dacă NATO promite ferm Ucrainei că va începe procesul de aderare imediat ce războiul se va încheia, Rusia va avea un motiv să prelungească războiul .

Nu întâmplător, în toiul acestor discuții, Statele Unite au avansat oferta de a trimite Ucrainei muniție cu dispersie într-un moment în care ofensiva ucraineană are nevoie de mijloace pentru a trece peste rezistența defensivei rusești pe liniile puternic fortificate ale frontului.

Aliații au nevoie de soluții pentru probleme extrem de complicate. Să susțină Ucraina cu toată forța, fără semnale de divergență, să ofere o perspectivă privind calitatea de membru NATO pentru Kiev, să pună în aplicare toate măsurile pentru apărarea fiecărui centimetru pătrat al teritoriului statelor membre, să descurajeze Rusia, sunt mizele de la Vilnius.

_{Foto sus: Summitul de la București (© NATO)}