Summit-ul NATO de la Bucureşti: „De data aceasta atingem un punct critic, linia roșie”
Posibilitatea ca Ucraina să fie acceptată în NATO a stârnit însă cea mai mare emoție la Moscova.
În aprilie 2008, în preajma summit-ului de la București, Dmitri Rogozin, reprezentantul permanent al Rusiei la NATO, a declarat într-un interviu acordat publicației „Dziennik” că Moscova nu va accepta Alianța la granițele sale:
„Rusia nu va fi niciodată parte a Alianței, pentru că unele state membre nu ne văd ca aliat politico-militar. Deci NATO va fi întotdeauna o mașină militară străină. Apropierea ei de granițele noastre este o amenințare permanentă. Nimănui nu-i place când tot mai aproape de casa sa apar tancuri și avioane straine. Ne dăm seama că astăzi potențialul militar al Rusiei este mult inferior celui al SUA și NATO. Când a intrat Polonia în Alianță nu am fost de asemenea încântați, dar nu a fost o reacție dură. De data aceasta atingem un punct critic, linia roșie, fiindcă Alianța vine chiar la granița noastră. Politicienii pot vorbi de valori, liberalism, democrație, dar astea sunt numai vorbe. NATO este o organizație militară (subl.a.) și nu declarațiile contează, ci potențialele militare”1.
Un mesaj similar a transmis însuși Vladimir Putin, prezent între 2-4 aprilie 2008 la reuniunea NATO de la București (în cadrul căreia Georgia și Ucraina nu au primit Membership Action Plan, dar li s-a recunoscut faptul că ar putea deveni membri ai Alianței în viitor; în schimb Croația și Albania au fost invitate să înceapă oficial discuțiile pentru aderare).
El a menționat că Rusia a lichidat bazele din Vietnam și Cuba, a retras unitățile militare din Europa de Est. „Ce am primit? O bază în România, una în Bulgaria, un raion de poziționare strategică în Polonia”. În plus, el a ținut să sublinieze, după Consiliul NATO-Rusia, că extinderea Organizației Nord-Atlantice spre estul Europei reprezintă o „apropiere a infrastructurii militare” către granițele Rusiei.
„Eu am auzit că această extindere nu este împotriva Rusiei. Marele Bismark spunea că nu contează intențiile, ci potențialul. Nimeni nu a schimbat articolul 5 din Tratatul de la Washington (subl.a.)”, a declarat Putin2.
O organizație „rea” (NATO) și una „bună” (OTSC)
Referirea la articolul 5 poate părea surprinzătoare. Pentru că, după cum se știe, acesta vizează ipoteza în care unul sau mai multe state membre ar deveni victime ale unui atac armat neprovocat în aria de responsabilitate din Europa sau America de Nord.
De ce este deranjată Moscova de existența acestui articol care conține celebrul principiu al muschetarilor „toți pentru unu și unu pentru toți”? De ce ar trebui modificat articolul 5, care invocă apărarea colectivă din moment ce Rusia nu vrea să atace pe nimeni?
Trebuie spus că Moscova este ea însăși parte a unui acord de apărare colectivă care conține un articol similar. La 15 mai 1992, Federația Rusă, Armenia, Kazahstan, Kârgâstan, Tadjikistan și Uzbekistan au semnat Tratatul de Securitate Colectivă (TSC), care – în ciuda denumirii, instituia o alianță militară. În 1993, Azerbaidjan, Georgia și Belarus s-au alăturat tratatului. Tratatul a intrat în vigoare în aprilie 1994, având o valabilitate de 5 ani. În 1999, Azerbaidjan, Georgia și Uzbekistan s-au retras din acord, refuzând să semneze prelungirea acestuia.
La 7 octombrie 2002, la Tașkent, Federația Rusă, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâstan și Tadjikistan au semnat carta prin care lua naștere Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). În 2008 și Uzbekistan s-a alăturat noii organizații, dar s-a retras în 20123. În mai 2007, Secretarul General al OTSC Nikolai Borduja a sugerat că Iranul ar putea să se alăture alianței: „OTSC este o organizație deschisă. Dacă Iranul solicită, în conformitate cu statutul nostru, vom lua în considerare cererea”4.
Potrivit Tratatului de Securitate Colectivă, „agresiunea sau amenințarea cu agresiunea împotriva unui stat va fi privită ca o agresiune împotriva tuturor participanților la tratat” – practic un ecou al articolului 5 din Tratatul NATO (în paranteză fie spus, și Tratatul de la Varșovia conținea un articol similar)5. Urmând logica lui Putin înseamnă că OTSC este îndreptat împotriva cuiva. De ce este articolul 5 din tratatul de la Washington indezirabil, iar cel similar din Tratatul de Securitate Colectivă nu?
Adevărată menire a OTSC a ieșit însă la iveală în urma intervenției unităților rusești din forțele de menținere a păcii ale Organizației în Kazahstan, pentru a reprima revoltele care au cuprins această țară. Acțiunea a fost justificată prin apelul Președintelui Kazahstanului, Kasim Tokaev, care a solicitat sprijin. Revoluția maghiară din 1956 și „primăvara de la Praga” din 1968 au fost înăbușite în mod similar de sovietici. Şi atunci au fost invocate mesaje de ajutor formulate de „forțele sănătoase”, care au creat impresia legitimității intervenției militare.
OTSC este, prin urmare, mai degrabă un instrument prin care Moscova controlează statele membre. Când ați auzit că trupe americane au intervenit, la Paris să spunem, pentru a pune capăt unor proteste?
Acest text este un fragment din articolul „Cum a încercat RUSIA să anihileze NATO de la Stalin la Putin”, publicat în numărul 243 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.
Note:
1 Dmitri Rogozin: Nu lăsăm NATO la granițele Rusiei, 2 aprilie 2008, pagină accesată la 3.04.2008.
2 Alexandru Purcăruș, Cimilitura domnească a lui Putin, în „Q Magazine”, nr. 29/ 7-20.04.2008, p. 41.
3 Adrian Pârlog, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, în „Buletinul Universității Naționale de Apărare «CAROL I»”, nr. 1/ 2006, pp. 125-126.
4 Iran may join security group led by Russia, „Indian Express”, 15 mai 2007.
5 Adam Weinstein, Russian Phoenix: The Collective Security Treaty Organization, în „The Whitehead Journal of Diplomacy and International Relations”, iarna-primăvara 2007, p. 169. Vezi și J.H. Saat, The Collective Security Treaty Organization, Conflict Studies Research Centre, februarie 2005, p.3.
Mai multe pentru tine...
