Istoria uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos
În primăvara anului 1944, România se afla într-o poziție critică, iar situația pe Frontul de Est devenea disperată. După înfrângerea forțelor Axei în bătălia de la Stalingrad, contraofensiva trupelor sovietice a împins treptat linia frontului tot mai departe spre vest.
Când s-a apropiat de granițele României, Armata Roșie a atacat trupele româno-germane cu forțe masive, grupate în două fronturi sovietice. Printr-un efort uriaș, ofensiva sovietică a fost stopată, iar linia frontului a fost stabilizată.
Însă, în ciuda pierderilor enorme de soldați și de tehnică blindată pe care le-a suferit, armata sovietică tot a reușit să ocupe, la începutului primăverii anului 1944, teritorii din nordul României, pregătindu-se să înainteze dinspre Botoșani către Târgu Frumos și Iași.
Statul-Major sovietic urmărea la acel moment să împiedice organizarea de către trupele germano -române a unei linii defensive puternice în nordul Moldovei. Era deja evident că sovieticii aveau planuri să lanseze în viitorul apropiat ofensive pentru cucerirea Ploieștiului și a Bucureștiului, iar apoi urmau să pătrundă în Balcani.
În acest context extrem de tensionat, între aprilie și iunie 1944 au avut loc bătăliile de la Târgu Frumos, lupte puțin cercetate de istoriografia românească, dar analizate detaliat în cercetările strategilor occidentali.
În zona Târgu Frumos, forțele germano-române au constituit un aliniament strategic de apărare, terenul ușor deluros favorizând desfășurarea în număr mare a unităților de tancuri și blindate. Pentru mai bine de două luni, în această zonă au acționat divizii de tancuri și blindate germane de elită, care, din cauza numărului mare de unități sovietice de tancuri, au fost forțate să utilizeze la capacitate maximă resursele firave.
Numărul redus de tancuri și vehicule blindate de care dispuneau forțele germano-române a fost compensat prin abilități de manevră ridicate, astfel încât comandanții de pe front au reușit să folosească forța acestor divizii, utilizându-le în punctele critice, în sectoarele de front ce erau supuse asaltului tancurilor sovietice.
În plus, un alt factor esențial în succesul apărării forțelor germano- române a fost coordonarea între blindate, artilerie și infanterie. Acest sistem de colaborare interarme a avut un impact major în respingerea asalturilor sovietice și în organizarea unor contraatacuri rapide și eficiente.
Pentru Armata Roșie, bătăliile de la Târgu Frumos s-au soldat cu pierderi considerabile, iar ulterior istoriografia sovietică le-a neglijat. După Al Doilea Război Mondial, bătăliile de la Târgu Frumos au intrat sub lupa strategilor militari occidentali, care le-au analizat în contextul Războiului Rece.
Istoria bătăliilor de la Târgu Frumos și de ce au ajuns acestea să fie studiate în academiile militare, în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.
