Hypogeul din Constanța, închis, deși lucrările de restaurare au fost inaugurate
Edificiul Roman cu Mozaic și Hypogeul sunt două comori importante ale vechiului Tomis, care au fost ridicate aici în primele secole ale erei noastre. Din păcate, ele sunt închise publicului și în acest sezon estival, lucrările de restaurare fiind întârziate.
Un mormânt pictat, care a aparţinut unei familii bine situate, care trăia în secolul al IV-lea la Tomis, este o altă comoară care nu poate fi admirată de public prin proiecțiile sale, în cavou fiind imposibil de ajuns din cauza faptului că spațiul este foarte îngust, iar deteriorările care s-ar putea produce prin intervenția celor care l-ar vizita ar fi iremediabile.
Și acesta este, în continuare, închis publicului, deși a fost inaugurat de Mihai Lupu, președintele Consiliului Județean Constanța, cu doar câteva zile înainte de alegerile locale. Valoarea totală a proiectului de restaurarea este de 6.419.336 lei, din care contribuția Uniunii Europene de 4.492.298 lei. Data finalizării proiectului era 31.12.2023, însă nici după inaugurarea care a avut loc la o distanță de jumătate de an, mormântul pictat nu poate fi vizitat.
Directorul Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța crede că vizitatorii pot admira reprezentări ale mormântului, dar și o expoziție ce se va amenaja în spațiul renovat al hipogeului în această toamnă. „Lucrările la hipogeu au fost inaugurate, în sensul că proiectul a fost terminat. Acum, conform contractului, Consiliul Județean trebuie să achiziționeze un punct expozițional, să se monteze ecrane în sala expozițională cu filme de prezentare a hipogeului, iar noi să stabilim un preț de vizitare și să desemnăm un muzeograf sau un supraveghetor“, precizează Aurel Mototolea.
Între păgâni și creștini
Hypogeul de pe strada Mircea cel Bătrân a fost descoperit în 1988, în timpul unor lucrări edilitare, de către arheologii constănțeni Constantin Chera şi Virgil Lungu. În urma cercetărilor s-a descoperit că acest cavou a fost construit la începutul secolului al IV-lea, în timpul lui Constantin cel Mare, când religia creştină era acceptată de către Imperiul Roman. „Cert este faptul că această criptă a fost folosită până la începutul secolului V, când după ultima depunere funerară nu a mai fost deschisă“, spunea arheologul Constantin Chera, care a murit în martie 2022.
În interiorul cavoului, aflat sub nivelul actual al solului, au fost descoperite în sicrie de lemn corpurile a patru morți, un schelet în stânga intrării şi altul, de copil, într-o amforă spartă. De mare valoare este pictura de pe pereţi, cu influenţe atât păgâne, cât şi creştine: „Întreaga pictură ne situează nu numai la cumpăna a două perioade distincte: romană și romano-bizantină, dar și la hotarul dintre crepusculul păgânismului și zorii noii religii monoteiste“, conform lui Virgil Lungu.
Credința în nemurire a fost larg exprimată în primele secole după Hristos printr-o serie de practici rituale întâlnite în orașele vest-pontice Tomis, Histria și Callatis, spune arheologul. Expresia cea mai elocventă a credinței în viața de dincolo o constituie scenele ospățului funebru întâlnite pe multe dintre monumentele funerare. Aici se încadrează și fresca de pe peretele nordic al faimosului mormânt hypogeic pictat de la Tomis. „Ne aflăm în fața unei mese rituale celeste din care nu lipsește nici actul ritual al spălării mâinilor. Acest ritual este subliniat printr-o simbolistică adecvată constând din ținerea paharelor în mâini de către doi defuncți în scopul potolirii setei sacre. Pictura întregului cavou cu motive florale, arbori, animale și păsări poate fi interpretată ca o evocare a Paradisului“, remarca arheologul Virgil Lungu.
Reprezentarea vestimentară, punct important de datare
Ospățul ritual funerar este zugrăvit pe peretele de nord al cavoului, la care participă șapte personaje, dintre care doar cinci iau parte la banchet, doi fiind doar servitori. Cei cinci stau întinși pe un pat roman, în atitudini relaxate, în jurul unei mese rotunde pe care se află câteva lipii. Scena este încadrată de mari frunze de palmier, iar pe fundal apar doi arbori schematic reprezentați. Costumele personajelor, scrie istoricul Costin Miron în lucrarea „Noi considerații despre mormântul pictat de la Tomis“, ajută, o dată în plus, la datarea mormântului, probabil prima jumătate a secolului al IV-lea. Este vorba de un veșmânt lung, cu mâneci, care îmbracă trupul de la gât până la picioare. O astfel de piesă era purtată de greco-romani, apoi de primii creștini, fiind cunoscută sub numele de „dalmatica“. Personajul din dreapta este un sclav, fiind îmbrăcat în „tunica“ scurtă fără benzile colorate din jurul gâtului. Tipologia fizionomiilor aparține secolului al IV-lea, scrie autorul, e drept într-o manieră provincială.
Istoricii au ajuns la concluzia că mormântul era creștin atât după orientarea spre vest-est, prin prezența scheletelor, semn că se renunțase la ritul incinerării, și inexistența ofrandei funerare. „Toate obiectele găsite: două brățări de bronz în torsadă, un filacterium de argint, câteva mărgele au fost purtate de defuncți. Sf. Chrysostonos ne informa că doamnele de la Constantinopol purtau în mod obișnuit Evanghelia în cutiuțe în dreptul inimii“, semn că religia creștină pătrunsese pe aceste meleaguri, ca urmare a legăturilor multiple ale orașelor vest-pontice cu regiunile Orientului, unde creștinismul apăruse și se dezvoltase deja, precizează Virgil Lungu.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
