Declarația comună a partidelor maghiare din România pentru autonomie – războiul hibrid al Ungariei la adresa României continuă...

Încă de început trebuie amintita o informație halucinantă, care până acum nu a intrat în atenția opiniei publice din România. Guvernul Ungariei, stat aliat NATO și membru UE, are, de câțiva ani, un înalt reprezentant pentru autonomia teritorială a minorității maghiare, funcție ocupată de Katalin Szili, un cunoscut om politic ungar, fost președinte al Parlamentului ungar. 

În zilele dintre Crăciun și Anul Nou scriam un articol referitor la depunerea Statutului de autonomie al ținutului secuiesc de către UDMR la Camera Deputaților. Nu eram convins atunci că inițiativa reprezintă o simplă miză electorală pentru UDMR și autoritățile de la Budapesta sau gestul în sine semnifica existența unui element din războiul hibrid pe care Ungaria îl practică de ceva timp la adresa României.

Vezi si Statutul de autonomie secuiesc

 Iată că nu au trecut mai mult de câteva zile și ieri liderii UDMR, Partidului Popular Maghiar din Transilvania și Partidului Civic Maghiar au semnat, în 8 ianuarie a.c., în municipiul Cluj-Napoca, principiile unei declarații comune pentru autonomie, care statuează autonomia teritorială, alături de cea personală și culturală între prioritățile celor trei partide politice maghiare din Transilvania.

Gestul, profund anticonstituțional, vine practic în debutul anului în care România celebrează Centenarul Marii Uniri și demonstrează că Budapesta, prin organizațiile maghiare pe care le controlează, va acționa mai incisiv ca niciodată împotriva României și va continua să încerce discreditarea Centenarului.

Deși în cadrul conferinței de presă de la Cluj-Napoca, atât Kelemen Hunor cât și Szilagyi Zsolt (PPMT) și Biro Zsolt (PCM) au negat că inițiativa aparține Ungariei, realitatea faptelor este cu totul alta.

Practic, declarația comună pentru autonomie semnată de liderii celor trei organizații reprezentative maghiare este emanația doamnei Katalin Szili., a carei sarcină principală în guvernul iliberal de la Budapesta este de a „armoniza” diferitele concepte de autonomie teritorială (așa cum este prezentată pe site-ul oficial al guvernului Ungariei), toate desenate pe granițe etnice, și a coordona procesul autonomist din țările limitrofe Ungariei, țări între care regăsim 2 state membre NATO – România și Slovacia și un stat – Ucraina care se confruntă cu un război separatist girat de Moscova și a cărei statalitate este subminată constant de Budapesta, deși atât NATO, cât și UE duc o politica protectivă față de Kiev.

Deși autonomia teritorială este un concept profund anticonstituțional și un subiect constant de provocări și tensiuni care servesc perfect intereselor Federatiei Ruse, nici Washington și nici Bruxelles nu au reacționat până acum față de această decizie a guvernului condus de pro-rusul Viktor Orban, de a desemna un înalt oficial să gestioneze problematica autonomiei, oficial care, în ultimii ani, a acționat constant pentru ca liderii politici maghiari din România să ajungă la o înțelegere comună în privința conceptului autonomist.

Pentru detalii aici 

Cu alte cuvinte, ca de obicei, inițiativa UDMR, PPMT și a PCM nu survine unei emanații a membrilor minorității maghiare care ar resimți nevoia stringentă de autonomie (potrivit unor evaluări din trecut ale formațiunilor maghiare, autonomia nu se află, câtuși de puțin, printre preocupările maghiarului de rând, acesta fiind interesat, mai degrabă, de creșterea reală a salariilor, respectiv de un sistem educațional și medical mai performant).

Din păcate, Kelemen Hunor face, din nou, jocurile perfide ale Budapestei și acceptă să dea mâna, pentru a câta oară, cu acele entități maghiare considerate ca având viziuni radicale, și să semneze o declarație de intenție care deși nu are valoare juridică reală, cu siguranță pune paie pe foc în disputa româno-ungară. Nu este întâmplător că semnarea declarației vine la câteva zile după ce Budapesta a alocat 100 milioane de euro pentru organizațiile și bisericile maghiare din România, cel mai probabil pentru a-și securiza voturile la alegerile generale din aprilie 2018.

Ne întrebăm, ca și în articolul precedent, care este rațiunea pentru care Kelemen Hunor a dat din nou curs unei solicitări a Budapestei, evitând totodată să recunoască o realitatea indubitabilă. Mă întreb ce credibilitate mai are acest personaj chiar în rândul cetățenilor onești de etnie maghiară, când văd gesturile sale publice, dar în egală măsură, nimeni nu cunoaște destinația reală a milioanelor de euro pe care UDMR și celelalte organizații maghiare le primesc de la Budapesta.

Nu știu ce atribuții au serviciile de informații din România, Slovacia, Serbia sau Ucraina dar o persoană care reprezintă o asemenea funcție și rol ar trebui să fie evident indezirabilă, pentru provocările grosolane pe care le girează și care pot arunca în aer stabilitatea acestei părți a Europei, sub ochii nepăsători sau dezinformați ai partenerilor strategici euro-atlantici.

Dar cine este acest personaj? Conform Wikipedia, cea mai înaltă funcție deținută de Szili Katalin în legislativul ungar a fost cea de președinte al Parlamentului (2002-2009), acesta fiind aleasă pe listele Partidului Socialist Ungar.

Interesant este faptul că funcția de președinte al legislativului ungar este destinată unor persoane controversate, care prin activitățile lor, produc daune intereselor României și generează tensiuni între două state aliate.

Este suficient să ne gândim că actualul președinte al Parlamentului Ungariei, cel care i-a succedat practic lui Szili Katalin, nu este altcineva decât Kover Laszlo, fost coordonator al structurilor de informații ungare și principalul artizan al tentativelor de reînhumare, pe teritoriul României, a rămășițelor scriitorului fascist și antisemit Nyiro Jozsef, aspect ce a generat importantul conflict diplomatic româno-ungar la nivelul anului 2012.

Ne întrebăm oare care sunt motivele pentru care Viktor Orban, un politician de dreapta convins, a apelat la serviciile lui Szili Katalin, de orientare socialistă, pentru a gestiona problemele de autonomie ale organizațiilor maghiare din afara granițelor, într-un cadru organizat, ca emisar al Executivului de la Budapesta.... Un posibil răspuns ar fi acela că doamna Szili Katalin și-a înființat propriul partid la alegerile din Ungaria din anul 2010 (Alianța pentru viitor) care nu a făcut altceva decât să fragmenteze și mai mult stânga ungară care a avut un eșec răsunător la scrutinul general din aprilie 2010. De asemenea, Szili Katalin a coordonat, din poziția de președinte al Parlamentului Ungariei, Forumul pentru Minoritatea Maghiară din Bazinul Carpatic, entitate care reunește principalii reprezentanți maghiari din administrație care activează în țările din jurul Ungariei.

În ceea ce privește răspunsul la întrebarea dacă această declarație pentru autonomie a UDMR, PPMT și PCM reprezintă un nou element de război hibrid sau o simplă speculație electorală ce servește, cu deosebire, intereselor ungare, tind să cred că prima variantă devine din ce în ce mai plauzibilă, în condițiile în care nu au trecut decât opt zile din anul Centenarului iar Ungaria, prin instrumentul partidelor politice maghiare din țara noastră, a și inițiat o acțiune deloc prietenoasă la adresa României. Care va fi oare continuarea și până unde va merge toleranță cancelariilor occidentale față de derapajele din ce în ce mai grave ale Budapestei?