D-Day, cum arată Europa după 80 de ani

Cine merge pe drumurile din Normandia în aceste zile, cu mașina, pe biciclete sau pe jos, are parte de o călătorie în timp. Peste tot întâlnești soldați americani, jeepurile umplu toate șoselele, dar și alte autovehicule ale armatei americane. Sunt camioane, transportoare de trupe, mașini de depanare, motociclete, camionete de comandament și de comunicații radio, vehicule sanitare.

Pe marginea drumului, pe pajiștile normande mereu verzi au apărut tabere organizate conform artei militare, tranșee, cuiburi de mitralieră, bucătării de campanie, ateliere mecanice, vehicule blindate, tancuri Sherman care frământă sub șenile pământul moale. Este dotarea armatei americane din 1944, la fel și uniformele. Dar este o armată internațională: pe lângă americani, uniforme britanice, canadiene, olandeze, ținute ale Rezistenței franceze.

Nu este o invazie, este o sărbătoare. Civilii se amestecă și fac fotografii cu soldații, care nu sunt soldați, ci pasionați de istorie din toată lumea care au venit în Normandia să facă reconstituire istorică la aniversarea a 80 de ani de la D-Day, Ziua cea mai lungă: 6 iunie 1944, momentul debarcării care a dus la înfrângerea Germaniei naziste și la eliberarea vestului Europei.

Cât de actual este momentul? Poate mai mult ca niciodată. Ceremoniile din 6 iunie închid traficul în toată zona de debarcare, restricționată din cauza nivelului de participare care este cel mai înalt.

Dar crezul pentru care armata condusă de generalul Einsenhower, Never again, Niciodată să nu se mai întâmple din nou, adică omenirea să nu mai treacă niciodată prin ororile unui război pe scară largă, nu s-a îndeplinit. 80 de ani mai târziu, cei 48 de veterani de vârstă centenară care au aterizat în Normandia au venit într-o Europă care cunoaște din nou distrugerile războiului.

Europa se confruntă cu cea mai mare amenințare la adresa securității continentului de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Unitatea Aliaților este pusă la încercare, la fel rezistența și determinarea de a ajuta Ucraina și de a ține în funcțiune regulile sistemului internațional.

Pentru întreaga lume, mizele sunt fără egal, într-o criză de securitate pe care mulți nu o mai credeau posibilă în Europa secolului XXI. Dar istoria nu s-a oprit. Dreptul forței încearcă să înlocuiască forța dreptului, la fel cum s-a întâmplat, din nefericire, în anii care au dus la izbucnirea războiului mondial.

America este în fața unor alegeri dificile, în care opțiunea retragerii sau participării mai reduse la securitatea Europei apare ca un scenariu probabil.

Europenii înșiși sunt chemați să facă mai mult pentru apărarea valorilor pe care le promovează. Ceea ce este normal. Dar întrebarea este: Poate Europa, fără prezența americană pe continent, să-și asigure securitatea? Şi a doua: Este în interesul Statelor Unite să pivoteze strategic?

Istoria nu se repetă, dar este cu adevărat utilă în înțelegerea experienței istorice. Este, de fapt, singura la care putem apela. Americanii au fost nevoiți să se întoarcă în Europa, pe 6 iunie 1944, împreună cu Aliații, îndurând sacrificii, lacrimi și sânge.

Poate că dacă democrațiile americane și cele europene ar fi fost mai dedicate securității Europei în anii premergători izbucnirii războiului, cel de Al Doilea Război Mondial nu ar fi existat deloc.

_{Foto sus: Cimitirul Eroilor din Bayeux, Normandia (© Wernervc /}_{Wikimedia Commons}₎