Contribuția lui Grigore Alexandru Ghica la progresul Moldovei și la făurirea unirii din 1859
Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Principatului Moldovei, a fost repatriat din Franța.
În cadrul unui ceremonial cu caracter oficial și comemorativ, cu onoruri militare și momente solemne, care se desfășoară în perioada 8-12 noiembrie 2025, în București, Focșani și Iași, rămășițele pământești ale voievodului moldovean au fost aduse din cimitirul din localitatea franceză Le Mée-sur-Seine și vor fi înhumate în vechea capitală a Moldovei, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
La Arhivele Naționale ale României se păstrează, în mai multe fonduri și colecții, documente emise în perioada domniei sale, care evidențiază contribuția lui Grigore Alexandru Ghica la progresul Moldovei și la făurirea unirii din 1859 și a statului național român.
Grigore Alexandru Ghica, domn al Moldovei între august 1849 - 24 august 1853 și noiembrie 1854-1/14 iulie 1856, și-a definitivat studiile la Viena. A ocupat mai multe funcții: hatman (1826), secretar de stat la Externe (1842), ministru de Finanțe. A fost numit domn prin Convenția de la Balta-Liman (1849) pentru o perioadă de șapte ani. Sub domnia sa a luat naștere Departamentul Lucrărilor Publice, a fost introdus serviciul de diligență, s-au redus deficitul bugetar și datoria țării.
Grigore Alexandru Ghica a sprijinit din punct de vedere financiar publicarea „Cronicii” lui Gheorghe Șincai și a primei ediții a „Letopisețului Țării Moldovei” de către Mihail Kogălniceanu. În timpul său a fost adoptată legea presei, fapt care a permis reapariția revistelor ,,Steaua Dunării” și ,,România literară”.
Condus de aspirații și impulsuri generoase și încercând să finalizeze proiecte ambițioase pentru timpurile sale, domnitorul a fost, așa cum era de așteptat, iubit de unii dintre contemporanii săi și tratat cu ostilitate de alții. Potrivit lui Scarlat Dăscălescu, Grigore Alexandru-Vodă Ghica era „un tânăr bine crescut, plin de sentiment, de onestitate și de religie, ba chiar bigot, incapabil a-și atribui lucrul altuia, incapabil a se îmbogăți din sudoarea săracilor. [...] Sprijinea ideile liberale și dorea sincer prosperitatea nației; singurul Domn care, având mijloace a se îmbogăți, ca ceilalți, a ieșit sărac din țară și a lăsat pe copiii lui săraci; nu numai n-a luat, n-a gaspilat (irosit) nimic, dar a dat și patrimoniul său țării […] Românii, ținând cont de bunătatea lui, de calitățile lui superioare, îi vor păstra memoria de Domn bun și omenos, demn a domni peste mai multe popoare și a le face fericite”.
La 1/14 iulie 1856 i-a expirat mandatul de șapte ani, iar la conducerea țării a fost instalată o căimăcămie (11 iulie 1856-17 februarie 1857), având ca principală sarcină organizarea de alegeri pentru Adunarea ad-hoc, ce urma să exprime voința populației asupra organizării Moldovei (potrivit art. 24 al Tratatului de Pace de la Paris din 1856).
Fire sensibilă, Grigore Alexandru Ghica s-a sinucis la 24 august 1857 la Château de Mée, în Franța, unde se retrăsese din 1856, simțindu-se lezat de campania de calomnii lansată în țară, la adresa sa, de adversarii Unirii Principatelor. A fost afectat și de refuzul împăratului Napoleon al III-lea de a-l primi în audiență pentru a pleda în fața lui cauza unionistă. Ghica nu a știut că la întâlnirea pe care împăratul Franței o avusese cu regina Victoria, la Osborne (9 august 1857), acesta obținuse acordul Angliei privind efectuarea demersurilor necesare pe lângă Imperiul Otoman pentru anularea alegerilor din Moldova.
Ultimul domn al Moldovei lasă în urma sa un testament în care erau scrise următoarele cuvinte: ,,Castelul Le Mée, 24 august – sunt victima unei mârșăvii și nu mai pot trăi, deși mă știu cu totul nevinovat. Va veni ziua când adevărul va fi dat la iveală. Îi aștept pe dușmanii mei în fața tribunalului lui Dumnezeu”.
Vezi documentele pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României!
Foto sus: Grigore Alexandru Ghica (© Arhivele Naționale ale României)
