Care este originea misterioaselor șanțuri paralele din Malta?
Zeci de kilometri de șanțuri paralele săpate în piatra insulelor Malta și Gozo au alimentat, timp de aproape patru secole, una dintre cele mai persistente controverse arheologice din regiune.
Un nou studiu al Universității din Malta indică faptul că majoritatea acestor urme ar putea proveni din Antichitatea clasică, însă originea lor exactă rămâne încă nedovedită, informează La Brujula Verde.
Pe suprafața calcaroasă a Maltei, șanțuri paralele se intersectează, se suprapun și formează rețele care amintesc de liniile unei căi ferate. Cunoscute sub numele de cart ruts (șanțuri de care – n.r.), acestea sunt considerate de mult timp posibile urme ale circulației carelor. Întrebarea esențială este însă când au fost formate: în preistorie sau în perioada antică?
Arheologul Joel Grima, de la Universitatea din Malta, propune o reevaluare a dovezilor într-un studiu publicat în revista Journal of Archaeological Science: Reports. Cercetarea identifică 2.628 de segmente de șanțuri, cu o lungime cumulată de aproximativ 49,65 de kilometri, și reprezintă cea mai amplă analiză de teren realizată până în prezent asupra acestui fenomen.
Pentru documentarea lor, cercetătorii au fotografiat 155 de situri cu ajutorul dronelor și al camerelor foto, au creat modele tridimensionale și au analizat imagini din satelit și date provenite din săpături arheologice. Au fost identificate și 48 de trasee moderne, diferențiate de cele vechi prin lățime, formă și relația cu drumurile și zidurile de piatră.
De ce este atât de dificilă datarea șanțurilor
Problema principală este că șanțurile se formează prin îndepărtarea treptată a rocii, ceea ce face imposibilă datarea lor directă prin metoda radiocarbonului. Arheologii trebuie să stabilească vechimea în funcție de alte structuri: dacă un drum, o clădire sau un pavaj acoperă un șanț, acesta este mai vechi decât elementul respectiv, fără ca diferența de timp să poată fi determinată cu precizie.
Unele descoperiri oferă totuși indicii importante. La Domus Romana, în apropiere de Mdina, șanțurile traversează roca de sub mai multe pavaje romane succesive. În alte situri, urmele au fost intersectate de etape ulterioare ale exploatării carierelor. Aceste relații plasează numeroase trasee în perioada romană sau în alte etape ale Antichității clasice.
Noile cercetări indică și existența unei rețele de drumuri legate de agricultura, transportul și așezările insulei. La Nigret, un drum roman prezenta urme de roți atât în roca de dedesubt, cât și în suprafața de pietriș. La o vilă romană în care se producea ulei de măsline, două perechi de șanțuri traversau spațiul dintre zona de presare și încăperile de locuit.
Datele statistice susțin această interpretare: dintre cele 1.690 de morminte analizate, 34% se aflau la mai puțin de 50 de metri de un traseu cunoscut, o asociere prea frecventă pentru a fi explicată ușor prin hazard. Potrivit lui Grima, drumurile existau înaintea multora dintre aceste amenajări, așa cum se întâmpla și în cazul cimitirelor romane construite de-a lungul căilor de acces către orașe.
O rețea dezvoltată în epoca romană?
Susținătorii originii preistorice invocă, printre altele, șanțuri care ajung sub nivelul actual al mării sau care au fost acoperite de prăbușiri de faleze. Studiul arată însă că aceste indicii nu sunt decisive: nivelul mării a crescut în ultimele milenii, iar deplasările geologice pot produce modificări într-un interval relativ scurt.
Nici ideea că roțile nu ar fi putut uza calcarul dur nu rezistă în fața tuturor dovezilor. Cercetările experimentale arată că, în condiții de umezeală, chiar și calcarul maltez poate fi erodat de carele grele, mai ales atunci când roțile au componente metalice. Un mecanism posibil ar fi formarea șanțurilor sub un strat subțire de sol, urmată de abandonarea traseului și deschiderea unuia nou, în apropiere, atunci când vechiul drum devenea impracticabil.
Grima consideră că rețeaua s-ar fi putut dezvolta încă din ultimele faze ale preistoriei, s-ar fi extins după sosirea fenicienilor, în jurul anului 750 î.Hr., și ar fi atins amploarea maximă sub dominația romană. Ulterior, depopularea asociată cuceririi aghlabide din 870 d.Hr. ar fi contribuit la abandonarea multor trasee.
Misterul nu este încă rezolvat
Concluzia cercetării este prudentă: numeroase șanțuri paralele pot fi atribuite Antichității clasice, dar nu există dovezi solide care să demonstreze că vreunul dintre traseele analizate este, cu certitudine, preistoric. Totuși, o origine mai veche nu poate fi exclusă definitiv.
În lipsa unor metode de datare directă și a unor analize aprofundate ale materialelor acumulate în interiorul șanțurilor, vechimea exactă a rețelei rămâne incertă.
Foto sus: Șanțuri paralele în Misrah Ghar il-Kbir, Malta (© Lysy / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
