Bucată de ametist, dintr-o bijuterie veche de 600 de ani, găsită în şanţul unui castel. Ce simboliza?
Era o zi ca oricare alta, undeva prin secolul al XV-lea, când un aristocrat aflat în trecere pe la Castelul Kolno, o fortificație impunătoare din inima Sileziei, își pierdea – fără să știe – o bijuterie prețioasă. Secole mai târziu, urma acelui moment de neatenție avea să reapară, scoasă la lumină din nămolul unui fost șanț cu apă de o echipă de arheologi polonezi.
Ce au găsit cercetătorii nu era o simplă podoabă, ci o piesă rară de bijuterie medievală: un ametist de o calitate excepțională, montat în argint aurit folosind o tehnică sofisticată ce presupunea utilizarea mercurului – o metodă periculoasă, dar eficientă, cunoscută drept „aurire la foc”.
„Cred că obiectul a făcut parte inițial dintr-o broșă sau, mai puțin probabil, dintr-o diademă sau o coroană, ceea ce îl face cu adevărat unic în contextul arheologic al zonei”, explică Lech Marek, arheolog de la Universitatea din Wrocław.
Bijuteria pierdută în cotidian
Spre deosebire de majoritatea bijuteriilor medievale – descoperite în morminte fastuoase sau în comori ascunse –, această piesă a fost găsită într-un loc aparent banal, la marginea unei rute de acces spre castel. Cel mai probabil, spune Marek, a fost pierdută accidental de cineva din suita unui nobil.
Castelul Kolno, ridicat la începutul secolului al XIII-lea, era la acea vreme reședință ducală și punct vamal pentru transportul de lemne. Proprietatea ducelui Bolesław al III-lea de Brzeg, fortificația a trecut ulterior în mâinile unor cavaleri bogați, fiind distrusă în 1443, în timpul conflictelor civile ce au măcinat Silezia. Din 2010, săpăturile arheologice desfășurate în zonă au scos la iveală o varietate de artefacte, de la arme și piese de harnașament până la ceramică de lux, specifică secolelor XIV–XV.
Ametistul – piatra cu virtuți magice
Cercetările de laborator au confirmat natura pietrei prețioase: un ametist autentic, identificat prin spectroscopie Raman – o tehnică avansată ce analizează lumina reflectată pentru a determina compoziția chimică. În plus, analiza cu raze X a arătat că montura era realizată din argint acoperit cu un strat fin de aur, aplicat printr-un procedeu în care se folosea mercur – periculos, dar des întâlnit în atelierele orfevrarilor medievali.
În Evul Mediu, ametistul nu era doar o podoabă apreciată pentru frumusețea sa, ci și o piatră încărcată de semnificații simbolice și magice. Se credea că oferea protecție împotriva otrăvurilor, alunga coșmarurile, vindeca bolile, apăra de trădare și farmece, ba chiar ocrotea purtătorul în caz de captivitate.
„În limbajul sofisticat al simbolurilor medievale, alegerea unei pietre prețioase nu era niciodată întâmplătoare. Dacă i se atribuia o putere supranaturală, valoarea sa creștea considerabil”, notează Marek în studiul publicat în revista Antiquity, împreună cu colega sa Beata Miazga.
O amintire fragilă a unui trecut aristocratic
Deși identitatea celui care a purtat bijuteria s-a pierdut în negura timpului, caracterul piesei indică apartenența la o clasă socială înaltă. Calitatea monturii și alegerea ametistului o plasează în sfera obiectelor de lux, rezervate aristocrației.
Ironia istoriei face ca o asemenea podoabă – poate parte dintr-o broșă decorativă purtată la o recepție sau într-o vizită oficială – să fi sfârșit uitată în noroiul unui șanț, la marginea unui castel care nu mai există decât în ruine și documente.
Descoperirea sa reînvie, măcar pentru o clipă, strălucirea și umanitatea unei epoci pierdute, în care fastul și superstiția se împleteau într-un dans tăcut al simbolurilor, iar un simplu ametist putea purta greutatea unei întregi credințe.
