160 de ani de la urcarea pe tronul României a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen
După abdicarea și plecarea în exil a lui Alexandru Ioan Cuza, regimul provizoriu al Locotenenței Domnești trebuia să rezolve rapid problema aducerii pe tron a unui principe străin, sub oblăduirea căruia să se mențină unirea principatelor Moldovei și Țării Românești.
Recunoașterea acestei uniri fusese obținută doar temporar, prin abilitatea diplomatică a partidei unioniste, atât din partea marilor puteri europene, cât și a puterii suzerane. Chestiunea era cu atât mai urgentă cu cât în Moldova se manifestase un curent antiunionist, condus de mitropolitul Sofronie Miclescu, din care făcea parte și Gheorghe Asachi, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a insitutției.
Pentru că Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, a refuzat tronul Principatelor Române, după cum refuzase anterior și tronul Greciei, Napoleon al III-lea l-a recomandat pe cumnatul acestuia, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, astfel încât la 19/31 martie a avut loc la Düsseldorf prima întâlnire a lui Ion C. Brătianu cu prințul Carol Anton și apoi cu principele Carol, în vârstă de 27 de ani, tânăr ofițer în armata prusacă. A doua vizită a lui Brătianu, la 19 aprilie/1 mai, a fost decisivă, Carol acceptând propunerea, cu atât mai mult cu cât între timp avusese loc la București un plebiscit al cărui rezultat era predominant favorabil venirii sale pe tronul României.
Așa cum reiese din „Memoriile regelui Carol I al României de un martor ocular”, călătoria spre România a început la 29 aprilie/11 mai, cu trenul, apoi incognito (pe teritoriul austriac) cu vaporul pe Dunăre și, în sfârșit, odată debarcat la Turnu Severin la 8/20 mai, a pornit cu trăsura de poștă pe teritoriul noii sale patrii. A fost întâmpinat cu entuziasm de mulțime – cu urale, steaguri și flori – prin localitățile pe unde a trecut: Craiova, Pitești, Golești. La Golești a avut lungi convorbiri în limbile franceză și germană cu miniștrii care au venit să-l întâmpine, lăsându-i o impresie favorabilă.
În ziua de 10/22 mai, a continuat călătoria spre București, cu popasuri la moșiile lui Ion Ghica și Dimitrie Ghica. Ajuns în capitală, el a fost primit de 30.000 de oameni, cu entuziasm, urale și flori. Atent la realitate, dincolo de emoția momentului, Carol a observat că înfățișarea și disciplina militarilor aveau multe neajunsuri, iar locuința care i se oferise era doar „o casă modestă, cu un singur etaj”. În sala Adunării Constituante a rostit un discurs în limba franceză, în care a declarat că a „devenit român”, cu „o inimă cinstită, intențiuni pure, o voință fermă de a face bine, un devotament fără de margini” și un „respect neclintit față de legi”. Jurământul a fost citit în limba română de colonelul Haralambie, iar Carol a rostit în limba română, cu mâna pe Evanghelie: „Jur!”
Cu sprijinul lui August Treboniu Laurian, Carol a luat lecții de limba română. A vizitat neobosit numeroase zone ale țării, observând atât modul de viață al elitelor, cât și al supușilor săi. Din aceste vizite și din discuțiile cu membrii guvernului s-au conturat direcțiile de dezvoltare pe care le dorea pentru țara care l-a chemat: justiție și administrație mai bune, ordine în finanțe, îmbunătățirea agriculturii, a căilor de comunicație, drumuri prevăzute cu poduri, căi ferate, porturi și multe altele. Având în minte permanent îmbunătățirea armatei, a insistat să viziteze unități militare, să asiste la instrucții. Vizita la Constantinopol din luna octombrie 1866 a fost considerată una „de politețe”, deoarece recunoașterea sultanului se obținuse deja prin schimb de scrisori diplomatice.
Ziua de 10 mai a devenit sărbătoarea națională a României: tot într-o zi de 10 mai Carol a pus sancțiunea regală pe declarația de independență proclamată în parlament pe 9 mai 1877, iar la 10 mai 1881 au avut loc ceremoniile proclamării României ca regat.
Arhivelor Naționale ale României invită publicul să viziteze expoziția „Din tezaurul Arhivelor Naționale”, organizată la sediul instituției din București (Bd. Regina Elisabeta, nr. 49), unde pot fi descoperite, în original, numeroase documente ce ilustrează contribuția lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen la dezvoltarea României.
Foto sus: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, principele domnitor al României (© Arhivele Naționale ale României, Colecția Stampe, 476)
Mai multe pentru tine...
