Assisi, un nou Pompei?
Cât de funcţionale şi confortabile erau locuinţele romanilor? Cum se decorau casele în perioada de glorie a Imperiului Roman?Arheologii italieni anunţă o descoperire de excepţie în centrul Italiei, care va face senzaţie atât în lumea pasionaţilor de istorie, cât şi în cea a operatorilor turistici. Cotidianul italian „La Repubblica” afirmă că noua descoperire va transforma Assisi – oraşul sfântului Francisc (1182), patron al Italiei şi întemeietorul ordinului călugăresc franciscan – într-un „nou” Pompei. „Construcţiile romane scoase la lumină de data aceasta chiar în centrul oraşului Assisi au o valoare inestimabilă”, scrie „La Repubblica”.
Resturile unei locuinţe (domus) romane din secolul I d.Hr. au fost descoperite practic din întâmplare, în cursul unor lucrări de renovare a palatului Giampè din centrul oraşului. A fost deja scos la lumină un întreg ansamblu de locuit:o serie de camere decorate cu mozaicuri, marmură colorată, picturi murale şi fresce înfăţişând o arhitectură iluzorie, natură moartă, dar şi cu elemente florale, reale sau fantastice. În partea interioară a ansamblului denumit peristila ieşit la iveală un fel de curte-grădină, înconjurată de un portic susţinut de coloane „extrem de înalte” ce transformă totul într-un adevărat salon în aer liber. Se presupune că peristilul era încadrat de încăperi cu diferite destinaţii:exedră (destinată discuţiilor cu oaspeţii) sau triclinum (sală pentru servit masa).
„Dezastrul” de la Pompei
Pentru presa italiană, descoperirea de la Assisi readuce în prim-plan şi „dezastrul” ce domneşte în Ministerul italian al Culturii. „Să sperăm că aceia care vor avea grijă de descoperirea din Assisi până la urmă îşi vor face datoria”, subliniază „La Repubblica”, reamintind cazul oraşului Pompei (oraşul acoperit cu lavă şi cenuşă în urma erupţiei vulcanului Vezuviu în anul 79 d.Hr.), care se degradează pe zi ce trece şi pierde tot mai multe „exponate”, din cauza „indiferenţei autorităţilor”, acuzate că gestionează prost întreaga aşezare. Situl de la Pompei, cu o suprafaţă de aproximativ 66 de hectare (dintre care pe 50 s-au făcut săpături), reprezintă cel mai bine conservat ansamblu arhitectonic din epoca romană şi atrage aproape 2, 6 milioane de vizitatori anual, reprezintând un patrimoniu unic de arhitectură, sculptură, pictură şi mozaic din Antichitate.
