Îngropat sub ape timp de secole: un cap de teracotă dezvăluie culorile pierdute ale Antichității

O descoperire arheologică remarcabilă, recuperată de pe fundul mării în apropierea Crimeei, schimbă modul în care înțelegem arta antică. Un cap din teracotă, vechi de peste două milenii, a fost reconstruit digital cu ajutorul unor tehnologii de ultimă generație, dezvăluind nu doar vârsta sa reală, ci și faptul că, odinioară, era viu colorat, relateaza turismistoric.ro

Această revelație contrazice percepția tradițională potrivit căreia sculpturile antice erau lăsate în culoarea naturală a materialului.

Descoperirea din apele Golful Kerci

Artefactul a fost descoperit în 2017, în timpul unor săpături subacvatice desfășurate în apropierea șantierului podului Crimeei. Este vorba despre un cap gol pe interior, realizat din teracotă, care a atras imediat atenția cercetătorilor.

La aproape un deceniu de la descoperire, o echipă multidisciplinară a reușit să scoată la iveală detalii invizibile cu ochiul liber, oferind o perspectivă complet nouă asupra obiectului.

Tehnologia modernă dezvăluie secretele trecutului

Studiul a fost realizat de specialiști de la Institutul de Arheologie al Academiei Ruse de Științe, în colaborare cu Institutul Kurchatov.

Cercetătorii au utilizat o gamă largă de metode avansate:

• microscopie optică și electronică
• difracție de raze X
• spectroscopie în infraroșu
• microanaliză dispersivă de energie

Aceste tehnici au permis identificarea compoziției materialelor și a tehnicilor de fabricație.

Rezultatele au arătat că suprafața sculpturii conținea urme de compuși organici și pigmenți minerali. Printre acestea, a fost identificată rășină de conifere, aplicată pe barbă și păr.

Această rășină nu avea doar rol decorativ: ea funcționa ca strat de bază pentru pigmenți mai închiși la culoare, probabil pe bază de mangan, precum jacobsitul și braunitul, care accentuau trăsăturile feței.

Sculpturile antice erau colorate

Descoperirea se înscrie într-un curent tot mai clar din arheologie: sculpturile din Antichitate nu erau monocrome.

În cazul acestui cap de teracotă:

• părul și barba erau acoperite cu un strat închis la culoare
• buzele erau probabil vopsite în roșu, folosind ocru aplicat peste o bază de ghips

Urmele de pigment au fost descoperite în zone protejate de eroziune, precum colțurile buzelor sau canelurile sculptate. Prin tehnici digitale, cercetătorii au reconstituit aspectul inițial al obiectului, evidențiind modul în care culoarea era folosită selectiv pentru a accentua expresia.

Datarea: o descoperire rară în arheologie

Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului a fost datarea precisă a artefactului.

Folosind spectrometria de masă cu accelerator, cercetătorii au analizat materialul organic din stratul de rășină și au stabilit că acesta datează din secolul al V-lea î.Hr., perioada marcată de Războaiele greco-persane.

Potrivit academicianului Nikolai Makarov, aceasta este o situație rară: „Materialul organic conservat ne permite nu doar să stabilim cronologia, ci și să înțelegem aspectul și funcția originală a obiectului.”

Un stil artistic la granița dintre lumi

Analiza stilistică a relevat o combinație de influențe:

• partea superioară a feței, cu ochi mari și trăsături rigide, reflectă stilul grecesc arhaic
• nasul, buzele și barba indică influențe orientale

Această combinație sugerează că piesa a fost realizată într-un atelier din Asia Mică, unde artiștii combinau tradiții diferite. Sculptura ar putea reprezenta fie un personaj real, fie o interpretare locală a unei divinități.

O piesă legată de lumea maritimă

Funcția exactă a obiectului rămâne incertă, dar indicii importante sugerează o utilizare navală.

Elemente din plumb descoperite în structură ar fi servit la fixarea sculpturii pe o bază, posibil pe o navă. În același timp, stratul de rășină ar fi protejat suprafața de apa sărată.

Toate aceste elemente susțin ipoteza că obiectul a fost expus într-un mediu marin.

Legătura cu orașul antic Panticapaeum

Capul de teracotă a fost găsit într-o zonă bogată în fragmente ceramice, considerată a proveni din portul antic Panticapaeum.

Acest oraș grec, înfloritor între secolul al VI-lea î.Hr. și perioada medievală timpurie, era un important centru comercial la Marea Neagră.

Materialele descoperite au fost probabil deplasate în secolul XX, în timpul lucrărilor de dragare, ceea ce a complicat reconstituirea contextului original.

Arheologia viitorului: când știința reconstruiește trecutul

Această descoperire demonstrează rolul tot mai important al științelor exacte în arheologie. Prin combinarea metodelor moderne cu cercetarea clasică, specialiștii pot reconstrui nu doar vârsta unui obiect, ci și:

• aspectul său inițial
• modul în care era utilizat
• relația cu mediul înconjurător

În cazul acestui cap de teracotă, un fragment aparent banal s-a transformat într-o mărturie spectaculoasă a unei lumi antice mult mai colorate și sofisticate decât se credea până acum.