Statul național-legionar și rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941
În episodul de mai jos al podcastului nostru „Colecționarul de Istorie“, istoricul Cristian Manolachi, autorul volumului „Revolverul arhanghelului. Mișcarea legionară și mistica asasinatului politic“, revine pentru a ne povesti despre apariția statului național-legionar în România, în toamna anului 1940, și desfășurarea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941.
Este un episod lung, pentru că evenimentele relatate sunt de o densitate extraordinară. Cristi Manolachi este un excelent povestitor și ne introduce în atmosfera societății românești interbelice, apoi în subteranele politice din perioada respectivă.
„Revoluțiile“ pornite de legionari, relația lui Horia Sima cu generalul Ion Antonescu, luptele pentru putere dintre cei doi și, în același timp, din interiorul Legiunii, haosul în care cade țara, felul în care germanii influențează evenimentele - totul se petrece cu o viteză uimitoare.
Rebeliunea din 21-23 ianuarie are loc după ce Antonescu îl vede pe Hitler și primește de la acesta undă verde să scape de legionari.
Generalul controlează Armata, dar legionarii și-au făcut un stat paralel, cu propria poliție și propriile organizații paramilitare. Ciocnirea e inevitabilă și se produce cu violență pe străzile Bucureștiului, unde Antonescu îi lasă întâi pe legionari să facă prăpăd, apoi trece la acțiune după ce germanii fac o demonstrație de forță în care își arată sprijinul față de general.
Despre aceste luni dramatice din istoria României, în episodul pe care-l puteți urmări mai jos.
Septembrie 1940: România la răscruce
În întreaga istorie a României nicio altă lună nu a fost la fel de bogată în evenimente cruciale ca luna septembrie a anului 1940. Aflată într-un moment de răscruce după pierderile teritoriale din vara anului ’40, România era în căutarea unei noi identităţi pentru a supravieţui vremurilor tulburi pe care le traversa.
Trei evenimente mari au marcat istoria lunii septembrie a anului 1940. Primul este învestirea cu puteri depline în fruntea Consiliului de Miniştri a generalului Ion Antonescu şi invitarea legionarilor la guvernare, iar mai apoi proclamarea Statului Naţional Legionar. Cel de-al doilea este constituit de abdicarea lui Carol al II-lea şi înscăunarea ca rege al României a Voievodului Mihai. Ultimul îl reprezintă întoarcerea în ţară a Reginei Mamă Elena. Toate aceste subiecte au ocupat zile întregi prima pagină a tuturor ziarelor din ţară.
Pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ţinutului Herţa şi a Ardealului de Nord, precum şi „negocierile“ impuse pentru cedarea Cadrilaterului către Bulgaria au aruncat România într-un adevărat haos instituţional. Opinia publică din ţară îl considera principal vinovat de toate acestea pe Regele Carol al II-lea şi regimul său autoritar.
Numirea generalului Ion Antonescu în fruntea Consiliului de Miniştri, în data de 4 septembrie 1940, şi acordarea de puteri depline acestuia, în ziua următoare, au fost considerate de întreaga presă din România drept singura soluţie pentru evitarea unor tulburări sociale dar şi politice pe care legionarii deja le organizau. Nota comună a articolelor apărute după numirea lui Ion Antonescu ca preşedinte al Consiliului de Miniştri este constituită de afirmarea „marilor merite ostăşeşti“ ale acestuia, a „voinţei sale neînfricate“, precum şi de convingerea că noul regim va reda ţării „ordinea, prestigiul şi forţa de care are atâta nevoie“.
„Generalul Ion Antonescu are un strălucit patrimoniu moral şi naţionalist. Are şi energia polarizatoare, ce ridică vălul cel mare al mulţimilor puse în mişcare spre ţelul reclădirilor definitive (...). Să pornim – cu sufletele regenerate şi forţele dublate – în urma omului ce şi-a luat sarcina şi corespunde misiunei refacerii noastre naţionale“, scria Acţiunea în data de 7 septembrie 1940.
Marile mitinguri populare organizate de Garda de Fier – care au precedat şi urmat cooptării legionarilor la conducerea ţării şi mai apoi declarării României, la 14 septembrie, ca Stat Naţional Legionar – captează profund atenţia presei. Dacă ziare precum Neamul Românesc condus de Nicolae Iorga sau România se limitează a reproduce doar comunicatele noului guvern, privind declararea ţării ca stat legionar, celelalte alocă un amplu spaţiu acestui eveniment comentându-l într-o notă pozitivă:„Generalul Antonescu şi Mişcarea Legionară sunt singurii care pot salva ţara“, scria Acţiunea. La unison, presa a apreciat apropierea ţării de către Germania – percepută ca fiind singura putere capabilă să asigure pe viitor integritatea României.
