Noutăți în expunerea Muzeului de Artă Populară Dr. N. Minovici
Vizitatorii Muzeului de Artă Populară Dr. N. Minovici din București vor putea regăsi în expoziția permanentă „Restitutio II” un nou exponat. Este vorba despre un vas ceramic decorativ de mari dimensiuni, creație a artistei Maria Chelsoi (Cristea). Recent restaurat, vasul decorativ poate fi regăsit în Odaia fetei, integrându-se caracterului tradițional al sălii.
Maria Chelsoi a fost o pictoriță și ceramistă născută la Bicaz, în Neamţ, în anul 1909, într-o Românie a modernizării. A ales să studieze la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori pe Cecilia Cuţescu Storck, J. A. Steriadi şi Costin Petrescu (unul dintre pictorii colecției noastre). La vârsta de 30 de ani, Chelsoi a beneficiat de o bursă care i-a permis să călătorească în Franţa, la Sévres, unde a studiat tehnica porţelanului. Acest episod i-a permis deschiderea unui nou drum creției artistice, care avea să se manifeste începând cu deceniul patru al secolului. Deprinzând tehnica lucrării în porțelan, care se realiza la manufactura din Sévres încă din 1756, artista are ocazia să lucreze în fabricile de porțelan din Cluj și Sighișoara vase de mari proporții (cu înălțimea de 1,50 – 2,00 metri). „Dansul mamelor” realizat în 1962, „Scene istorice” în 1970, „Vânătoarea” în 1958 sau „Nunta Moldovenească” sunt câteva din denumirile porțelanurilor realizate de ceramistă, care au modelat creația ceramică românească într-o nouă direcție.
Vasul nostru este o lucrare din perioada maturității creatoare a Mariei Chelsoi (fiind semnat și datat - 1952), adăugat colecției odată cu instaurara unui nou regim politic, când director al Muzeului Minovici a fost inginerul Dumitru Furnică Minovici. Printre alte achiziții, inginerul, el însuși colecționar, a sporit colecția unchiului său cu icoane pe sticlă și ceramică transilvăneană veche. Lucrat manual, dintr-o pastă groasă de lut, vasul este înalt, cu buză circulară, gură evazată și gât mai îngust. Burta înaltă este mai bogată imediat sub gât, silueta fiind una zveltă, îngustă către baza tronconică. Talpa, ușor teșită, este cea mai îngustă parte a vasului.
Pe fundalul glazurii albe, decoratoarea a realizat o compoziție marcată de mai multe benzi, de lățimi diferite, care se întind în jurul vasului. Numeroasele personaje, țărani și țărăncuțe, redați în stil realist, sunt surprinși în cadrul mai multor activități: dansând, culegând flori, torcând caierul de lână, țesând covoare la gherghef, așadar în ipostaze sociale și de muncă. Cromatica este una armonioasă și caldă, cu nuanțe cafenii, galbene, verzi, portocalii. Caracterul decorativ al vasului e dat mai ales de tratamentul fundalului, pe care sunt plasate personajele: motive vegetale și florale culese de pe scoarțele tradiționale. Mai observăm benzi pe care au fost redate vaze cu flori, brazi, sau motive avimorfe: porumbei și cocoși, ori obiecte redate realist din universul tradițional: ștergare, căni și străchini. Opera se înscrie demersului realist socialist de promovare a așa-ziselor valori tradiționale, care nu a întârziat să furnizeze obiecte kitsch-oase interioarelor caselor.
Artista s-a stins din viață în 1973. Opera acesteia nu s-a mărginit însă la arta decorativă, deși a creat în special ceramică, semnând de altfel lucrări de pictură sau gravură, cât și ilustraţie de carte. Relația cu pictura e una când tensionată, când armonioasă în raport cu creația ceramică: critica de artă a notat că pictează ca o ceramistă; în 1948 semna o lucrare în ulei denumită „Olărit”. Primează în pictură peisajele rurale și cele urbane, fiind atrasă de studiul direct al naturii, despărțindu-se cu greu de tradiție. Se apropie de modernitate însă prin coloritul cald și pasional ce încorporează o voluptoasă emoție. Chelsoi a expus așadar și pictură și ceramică, la numeroase expoziții din țară și în străinătate: precum Trienala de artă decorativă ținută la Dalles, expoziții de artă decorativă românești, etc. Ultima perioadă a carierei este însă marcată de noi medii din creație în domeniul ceramicii, tinzând mereu către monumentalizare: realiza un mozaic ceramic pentru Combinatul apicol din Băneasa, „Dansul albinelor”, sau diverse panouri ceramice. Mai notăm existența baticurilor de olandă și mătase: „Nuntă în Oaș” „Primăvara” și „Motive africane”.
Autor: Manolache Mădălina / Muzeul Nicolae Minovici
Surse:
Mircea Deac, Maria Chelsoi, Ed. Litere, București, 1975.
