Igiena corporală în Imperiul Roman

Romanii acordau o mare importanță igienei personale. Cultura îmbăiatului era esențială pentru o viață sănătoasă și fericită. Deoarece existența băilor în locuințele private era un privilegiu de care numai cei mai bogați se puteau bucura, băile publice romane erau frecventate de majoritatea locuitorilor Imperiului Roman. Grija pentru igiena corporală a determinat construirea lor în apropierea fiecărei așezări mai importante. Asemenea complexuri existau și pe lângă castrele auxiliare și legionare, iar de ele nu aveau parte numai soldații, ci și civilii care locuiau în așezările de pe lângă castre.

Chiar dacă în provincii nu au fost descoperite băi publice de dimensiunile și splendoarea celor din marile centre urbane ale Imperiului, utilizarea spațiului interior era similară și pentru structurile mai modeste de acest tip, deoarece fiecare încăpere a băii avea o funcționalitate aparte, care corespundea unei anumite etape a ritualului de curățare a corpului. Băile erau prevăzute cu vestiar, în care vizitatorul își lăsa lucrurile (apodyterium), cu o curte interioară, mărginită de o colonadă, numită palaestra, unde se puteau desfășura exercițiile fizice. Îmbăiatul propriu-zis începea în camera caldă (tepidarium), cu podeaua și pereții încălziți cu ajutorul sistemului de hypocaust (sistem de încălzire pe bază de aer cald, prin podea și pereți). Urma baia fierbinte care avea loc într-o încăpere prevăzută cu bazin (caldarium), iar la final se trecea într-o altă încăpere, frigidarium, în care te puteai bucura de o baie rece. Pe lângă aceste spații principale, băile publice aveau săli pentru saună (sudatoria) și majoritatea erau prevăzute cu toalete publice numite latrinae. În lumea romană nu existau băi separate pentru bărbați și pentru femei. Ele erau folosite de ambele categorii în momente diferite ale zilei, pe baza unui program.

Plan ideal al unei băi romane

Seturile de instrumente folosite la baie erau aduse de către proprietar și erau transportate pe un inel din metal. Ele erau formate din: diferite recipiente din bronz sau sticlă în care erau transportate uleiul de măsline, precum și creme sau alte unguente folosite pentru curățarea, hidratarea și parfumarea pielii, din vase din bronz joase, cu un mâner mai lung, în care era turnat uleiul înainte de a fi aplicat pe piele, respectiv dintr-o serie de răzuitoare cu capătul curbat denumite strigiles. Acestea din urmă erau folosite pentru a curăța mizeria și transpirația de pe piele, în urma aplicării uleiului.

Între aceste recipiente şi ustensile se remarcă vasul de toaletă descoperit în castrul de la Gilău, care este un unicat la nivelul Imperiului Roman, atât din punctul de vedere al tehnicii de realizare, cât și în privința scenelor redate pe suprafața sa. Acestea reprezintă diferite ipostaze ale luptelor de palestră: lupte greco-romane, posibil pancrațiu (o combinație între lupta corp la corp și pugilat) și o întrecere pugilistică.

Foto sus: Reconstituirea unei băi romane; sursă: Guliver/Getty Images

Acest text este un fragment din articolul „Viața cotidiană în Dacia romană", publicat în revista Historia Special nr. 32, disponibilă în format digital pe platforma paydemic.com