Expoziţie MNAR: Memoria chipului. Portretul în Europa secolelor XVI-XVIII
Muzeul Național de Artă al României vă invită joi, 13 decembrie, ora 17.30, la parterul Galeriei Naționale pentru a lua parte la vernisajul expoziției Memoria chipului. Portretul în Europa secolelor XVI-XVIII. Aceasta reunește lucrări din colecțiile de artă europeană ale muzeului și ale Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române.
Nume celebre care au făcut școală - Agnolo Bronzino, Rembrandt van Rijn, Anton van Dyck, Aegidius Sadeler, Diego Velasquez, Francesco Zurbaran, Pierre Mignard, Jean-Baptiste Greuze sau Rosalba Carriera – se regăsesc printre autorii celor peste 120 de opere de artă incluse în expoziție. Fie că este vorba despre pictură, gravură, desen sau pastel, lucrările acoperă nu doar întreaga geografie relevantă pentru arta europeană ci și nenumărate tipuri de reprezentare și tipologii umane, de la începutul Renașterii până în secolul XVIII.
Antichitatea a cultivat portretul iar Evul mediu l-a dat (voit) uitării, lăsând secolului XV posibilitatea de a-l reinventa, inițial pentru uzul unei elite privilegiate. Preocupați de „punerea în scenă” a persoanei, modele și artiști contribuie la elaborarea pozei, codifică limbajul corporal și gestual și scenografia de fundal. Produs artistic dezirabil pentru categorii din ce în ce mai largi, portretul dă substanță amintirii și contribuie la crearea unei memorii colective. Rafinarea mijloacelor de reprezentare a figurii umane însoțește creșterea treptată în importanță a expresivității pe măsură ce modelul poate proveni, într-o formă sau alta, din (aproape) toate clasele sociale. Austere, uneori chiar împietrite, portretele se „deschid”, se umanizează: priviri piezișe, mâini care ies din cadru ne invită complice să intrăm în dialog.
Autori consacrați sau anonimi, opere autografe, lucrări de atelier sau școală ilustrează parcursul de aproape trei secole al portretului european. Monarhi, nobili, ofițeri, demnitari ne introduc în lumea puterii și a felului în care se dorește aceasta reprezentată; figuri de umaniști, scriitori, filosofi ai naturii oferă imaginea exemplară a celor iluștri, în timp ce portrete ale unor (astăzi) anonimi evocă pregnant expresivitatea chipurilor umane dincolo de statutul lor social sau profesional.
Expoziția consacră o secțiune aparte portretelor de artiști și explorează separat zone de graniță ale portretului cum ar fi „portretele” de sfinți, dar și de reprezentanți ai clerului care pun în lumină conexiunile cu arta scară și studiul de expresie, schița, capetele grotești ca etapă preliminară în realizarea oricărui portret.
