Armistițiul de Crăciun: Un caz unic în istoria războaielor moderne

Armistițiul de Crăciun din 1914 rămâne, până azi, un caz unic în istoria războaielor moderne. În pofida opoziției comandamentelor celor două tabere, pe Frontul de Vest al Primului Război Mondial, mai ales în sectorul de front britanic, soldații aflați în tranșee încetează focul în seara de Crăciun.

Rezultă unul din cele mai bizare episoade, o fraternizare între inamicii britanici și germani, care ies din trașnee, stau de vorbă, fac schimb de mâncare și diverse obiecte, cântă împreună și chiar joacă fotbal în „No Man's Land“. În unele cazuri, soldații și ofițerii inamici fac și poze împreună.

Propaganda ambelor tabere a încercat să ascundă acest episod care nu făcea decât să scoată încă o dată în evidență inutilitatea fundamentală a războiului unde milioane de oameni erau trimiși de liderii lor să moară stupid, pentru cauze obscure.

Totuși, presa britanică - de departe cea mai liberă dintre toate - a aflat de tărășenie și, începând din ianuarie, paginile ziarelor au fost inundate de materiale despre Armistițiul neoficial de Crăciun.

Întreaga poveste, episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de Istorie“:

Armistițiul de Crăciun nu a fost discutat foarte mult în Franța sau Germania, fiind nevoie de filmul „Joyeux Noel”, din 2005, pentru a se vorbi din nou despre acest episod. Evenimentele au fost mușamalizate încă din zilele cu pricina, pentru a nu se încuraja astfel de manifestări și a nu se da impresia celor de acasă că războiul e o joacă și o distracție care costă bani și sute de mii de morți.

Ce a însemnat, de fapt, Armistițiul de Crăciun pe anumite segmente ale Frontului de Vest? Nimic altceva decât soldați din tabere inamice, ieșind neînarmați din tranșee și stând de vorbă, la modul cel mai amical cu putință, cu soldații părții adverse. Cele mai cunoscute fraternizări au avut loc între soldații germani și cei britanici. Anglia, marea putere navală, comercială și colonială, se lupta pe teritoriu francez cu Germania, marea putere terestră, industrială și europeană. Soldații de rând, infanteriștii mai exact, nu erau pătrunși de ură unii față de alții;ei proveneau din aproape aceleași medii, unii soldați germani lucraseră mulți ani în Anglia pe post de chelneri, frizeri, la rândul lor, englezii vizitaseră Germania, unii aveau rude și prieteni în țara acum inamică. Foarte redusă sau absentă cu totul a fost fraternizarea între francezi și belgieni pe de o parte, și germani de cealaltă.