Miraculoasa bătălie de pe Marna din 1914
Bătălia de pe Marna a reprezentat una dintre cele mai spectaculoase victorii ale Antantei în faţa trupelor Puterilor Centrale din timpul Primului Război Mondial. Lupta a venit ca urmare a bătăliei frontierelor din august 1914, fiind o culminare a avansului trupelor germane pe teritoriul Franţei. O coaliţie franco-engleză a reuşit să determina Armata Imperială Germană să abandoneze ofensiva împotriva Parisului şi să se retragă în nord-est, deschizând calea luptelor de tranşee pentru următorii patru ani pe frontul de vest.
Bătălia frontierelor este numele general dat unei serii de operaţiuni, începute pe graniţa franco-germană şi în sudul Belgiei, pe 4 august 1914, ce au precedat bătălia de pe Marna. În urma acestor bătălii, armata germană reuşise să invadeze Belgia şi nord-estul Franţei, ajungând, rapid, la mai puţin de 50 de kilometri de Paris. Operaţiunile germane se desfăşurau conform Planului Schlieffen al cărui principal obiectiv era înfrângerea rapidă a Franţei în vest, pentru ca, ulterior, Germania să îşi îndrepte atenţia spre Rusia, în frontul de est.
Pe măsură ce trupele germane se apropiau de Paris, capitala franceză se pregătea de asediu. Extenuate după o retragere continuă de aproximativ 12 zile sub atacurile germane, Armatele V şi VI franceze, conduse de Joseph Joffre, precum şi Forţa Expediţionară Britanică, au ajuns în sudul râului Marna. În acest timp, Alexander von Kluck, comandantul Armatei I germane, primea instrucţiuni de înconjurare a Parisului din est. Germanii prevedeau o victorie apropiată, iar guvernul francez se temea de faptul că Parisul ar putea cădea, aşa că s-a mutat la Bordeaux.
Von Kluck a deschis o breşă de 48 de kilometri în linia germană, între Armata I şi Armata II, aspect descoperit şi raportat comandanţilor aliaţilor de trupele de recunoaştere. Păstrându-şi calmul în faţa crizei, Joseph Joffre a decis, pe 4 septembrie, să lanseze o contra-ofensivă, la recomandarea guvernatorului militar al Parisului, Gallieni, şi cu ajutorul britanicilor conduşi de Sir John French. Se hotărăşte trimiterea unor trupe din Forţa Expediţionară Britanică alături de Armata V franceză pentru a interveni în deschiderea dintre cele două armate germane, în timp ce aripa dreaptă a Armatei V atacă Armata II germană.
Forţele germane au continuat să spere că se poate sparge linia Armatei VI franceze în perioada 6-8 septembrie. Armata VI a fost suplimentată, pe 7 septembrie, cu 10.000 de rezervişti francezi aduşi cu bacul din Paris, dintre care 6.000 au fost transportaţi cu taxiurile pariziene trimise de gen. Joseph Gallieni. „Taxis de la Marne” avea să devină un simbol francez al unităţii şi solidarităţii naţionale, trecând dincolo de rolul lor strategic în bătălie. Pe 8 septembrie, seara, gen. Franchet d’Esperey şi Armata V au lansat un atac surpriză împotriva Armatei II germane, astfel lărgindu-se şi mai mult distanţa dintre cele două armate germane.
La 9 septembrie, se părea că Armatele I şi II germane ar putea fi încercuite şi distruse. Generalul von Moltke a suferit o cădere nervoasă atunci când a auzit despre existenţa acestui pericol. Subordonaţii săi au preluat comanda şi au ordonat o retragere generală în Aisne, pentru a se regrupa şi a organiza o nouă ofensivă. Germanii au fost urmăriţi de trupele franco-britanice, deşi ritmul trupelor extenuate s-a redus la 19 km pe zi. Armatele germane şi-au încetat retragerea după 64 km, la nord de râul Aisne, unde au început să pregătească tranşeele ce urmau a fi folosite pentru câţiva ani. Retragerea trupelor germane între 9 şi 13 septembrie a însemnat şi abandonarea Planului Schlieffen. Moltke a raportat Kaiserului:„Maiestatea Voastră, am pierdut războiul”.
Peste două milioane de oameni au luptat în bătălia de pe Marna din 1914, şi aproximativ 500.000 au fost omorâţi sau răniţi. De partea franceză, au existat 250.000 de victime, dintre care 80.000 de morţi, iar de cea britanică, 13.000 de oameni, dintre care 1.700 de morţi. Germanii au suferit pierderi în aceeaşi măsură cu francezii. Nicio altă bătălie de frontul de vest nu va mai înregistra un nivel al pierderilor umane pe zi atât de mari.
