Știați că împăratul roman Caligula, considerat a fi nebun, avea cunoștințe medicale surprinzătoare
Împăratul Caligula este cunoscut în istorie pentru cruzimea și excentricitățile sale – suveranul roman care, potrivit legendelor, și-ar fi numit calul în funcția de consul și ar fi ucis oameni după bunul plac. Însă un nou studiu aduce în atenție un aspect neașteptat al controversatului împărat: familiaritatea sa cu medicina antică, în special cu utilizarea spânzului (helleborus), o plantă activă asociată cu orașul grec Antikyra.
Împăratul „nebun” care cunoștea medicina: noi descoperiri din textele romane antice
În lucrarea publicată în Proceedings of the European Academy of Sciences & Arts, cercetătorii Andrew J. Koh (Universitatea Yale) și Trevor S. Luke (Universitatea de Stat din Florida) revin asupra unei scurte anecdote lăsate de istoricul roman Suetonius. Povestea implică un senator roman cu rang de pretorian, care a călătorit la Antikyra pentru a se trata de o boală nedezvăluită cu ajutorul spânzului – o plantă folosită în Antichitate pentru tratarea epilepsiei, melancoliei și tulburărilor psihice.
Când senatorul i-a cerut lui Caligula o nouă prelungire a concediului medical, împăratul a ordonat executarea acestuia, spunând, potrivit relatării: „Sângele trebuie vărsat dacă spânzul nu a dat roade în tot acest timp.”
Această replică sinistră, considerată mult timp o expresie a sadismului lui Caligula, capătă acum o nouă interpretare: o reflecție a cunoștințelor medicale ale epocii. Potrivit cercetătorilor, remarca împăratului reflectă limbajul tratatelor medicale din acea perioadă și sugerează că Caligula ar fi cunoscut durata terapeutică a tratamentului cu spânz, dar și alternative precum sângerarea, promovată de autorul roman Celsus în lucrarea De Medicina, redactată în timpul predecesorului lui Caligula, împăratul Tiberius.
Spânzul din Antikyra – elixir periculos, dar căutat în Roma antică
Echipa de la Yale Ancient Pharmacology Program (YAPP) a combinat cercetarea etnobotanică pe teren în Grecia modernă cu analiza atentă a surselor antice, precum celebrul manuscris Vienna Dioscorides. Deși cantități mari de spânz probabil nu mai existau nici în Antikyra în acea vreme, orașul devenise celebru pentru poțiunile sale vindecătoare unice, care combinau de obicei spânzul cu o altă plantă – sesamoides – pentru a contracara efectele toxice ale primei.
Potrivit cercetătorului Koh, aceste preparate puternice au transformat Antikyra într-un fel de „Clinică Mayo” a lumii romane – un centru reputat de tratament pentru elitele romane bolnave.
Caligula, moștenitorul unei tradiții medicale și al unei suspiciuni constante
Antikyra era frecventată de aristocrația romană încă din secolul I î.Hr. Chiar stră-străbunicul lui Caligula, Marcus Livius Drusus, fusese tratat cu succes de epilepsie în acest oraș în anul 91 î.Hr. Aceasta reflectă o tendință tot mai pronunțată de „turism medical” în Antichitate, când romanii înstăriți călătoreau pentru îngrijiri specializate.
Legătura lui Caligula cu Antikyra și spânzul nu pare a fi întâmplătoare. Textele antice sugerează că împăratul suferea de insomnie, epilepsie și tulburări psihice – toate afecțiuni tratate tradițional cu spânz. Mai mult, paranoia sa cronică poate fi explicată și prin moartea suspectă a tatălui său, Germanicus, considerată de familie drept o otrăvire. Această atmosferă de teamă l-ar fi determinat pe Caligula să studieze otrăvurile și antidoturile – nu doar din curiozitate, ci pentru a supraviețui.
Criticat de filosofi, dar recunoscut pentru cunoștințele sale
Informațiile despre interesul lui Caligula pentru medicină sunt susținute și de scrierile filosofului Philo din Alexandria, un critic acerb al împăratului. Cu toate acestea, Philo admite că acesta poseda cunoștințe practice vaste, inclusiv în domeniul medicinei. El îl acuza pe Caligula că pervertise arta vindecării a zeului Apollo în scopuri personale – o acuzație care, paradoxal, confirmă familiaritatea împăratului cu domeniul medical.
Un nebun... sau doar o victimă a propagandei istorice?
Deși Suetonius și alți istorici antici l-au prezentat pe Caligula drept un tiran nebun, cercetătorii Koh și Luke susțin că aceste portrete ar putea fi deliberat distorsionate. Interesul său pentru medicină – în special pentru utilizarea spânzului – poate fi transformat cu ușurință în narațiuni sinistre despre otrăviri în masă.
Scopul studiului nu este să reabiliteze imaginea generală a împăratului, ci să contureze o perspectivă mai complexă asupra modului în care cunoștințele medicale erau folosite, interpretate și manipulate politic în Antichitate.
