Misticismul maestrului Eckhart sau cum s─â te apropii de divinitate jpeg

Misticismul maestrului Eckhart sau cum s─â te apropii de divinitate

Destr├úmarea scolasticii medievale este ├«nso┼úit├ú de o diferen┼úiere din ce ├«n ce mai mare ├«ntre dogmatica religioas├ú ┼či capacit├ú┼úile umane. Ce valoare are a┼čadar credin┼úa, din moment ce ea pare at├ót de departe de afirma┼úiile teologice sterile? Mistica speculativ├ú ofer├ú o cale alternativ├ú de valorificare a acesteia:comunicarea spiritual├ú direct├ú a omului cu divinitatea, prin contemplare, extaz ┼či revela┼úie.

Conceptele scolastice sunt modificate ├«n a┼ča fel ├«nc├ót s├ú corespund├ú noii tendin┼úe. Mistica speculativ├ú se dezvolt├ú mai ales ├«n spa┼úiul german, unde maestrul Eckhart ofer├ú omului o modalitate original├ú de a intra ├«n contact cu Dumnezeu. Nu se poate concepe curentul mistic speculativ f├úr├ú curentele neoplatonice, f├úr├ú Albert cel mare sau Ulrich de Strasbourg.

Acesta din urm├ú consider├ú teologia o ┼čtiin┼ú├ú a credintei ┼či afirm├ú c├ú existen┼úa, un g├ónd divin pus ├«n practic├ú, este primul lucru creat. Un alt reprezentant de seam├ú al misticii este Dietrich de Freiberg, preocupat ┼či de probleme ┼čtiin┼úifice (propune o teorie explicativa a curcubeului). Acesta este influen┼úat ├«ndeosebi de Proclos ┼či Sf. Augustin.

Pune accent pe intelectul activ, socotit cea mai profund├ú component├ú a spiritului, sediul adev├úrului dar intelectul nu poate deveni activ dec├ót prin iluminarea divin├ú. ├Än acela┼či timp mistica dob├ónde┼čte o importan┼ú├ú cresc├ónd├ú ┼či la femei, ├«ntre care se remarca Mechthild de Magdeburg. Cel care ├«ntemeiaza ├«ns├ú mistica speculativa german├ú este Meister Eckhart. S├ú vedem c├óteva dintre ideile sale.

Johann Eckhart se na┼čte la Hochheim, Turingia, prin anul 1260. Face parte din ordinul dominican. Studiaz├ú LA K├Âln ┼či ob┼úine licen┼úa ├«n teologie la Paris. Pred├ú la Paris, este profesor ┼či la K├Âln, conduce ┼čcoala teologica din Strasbourg. ├Än 1326 este acuzat de erezie, dar moare ├«nainte s├ú se publice bula papal├ú care condamn├ú 28 de propozi┼úii din opera sa.

Este autorul unui Opus Tripartitum, al unor Questiones ┼či predici ├«n limba german├ú, pe care o considera fundamental├ú ├«n crearea spiritului german. Doctrina lui Eckhart, care atr├úsese un mare num├úr de oameni, este redescoperit├ú abia ├«n secolul al XIX-lea. Opera sa este o ├«ncercare de a stabili o leg├útur├ú ├«ntre lumea natural├ú ┼či cea supranatural├ú. Lumea creat├ú este etern├ú, natura uman├ú se transform├ú ├«n natur├ú divin├ú, omul sf├ónt este identic divinita┼úii, sufletul apar┼úine intelectului necreat;iat├ú c├óteva dintre postulatele maestrului.

meister jpg jpeg

Eckhart ne spune ca Dumnezeu devine el ├«nsu┼či doar prin crea┼úie, el nu este nimic p├ón├ú nu se identific├ú cu materia (un soi de panteism). ├Än ceea ce prive┼čte raportul dintre om ┼či divinitate, el apeleaz├ú la Toma din Aquino ┼či la unele principii scolastice. Neag├ú realitatea creaturii ┼či ├«i reduce existen┼úa la existen┼úa lui Dumnezeu, deci sus┼úine unitatea dintre lume ┼či divinitate, deci nu exist├ú nimic ├«n afara divinit├ú┼úii. Dumnezeu este perceput ca unitatea absolut├ú, dincolo de orice individualitate.

Dar cum se con┼čtientizeaz├ú aceast├ú leg├útur├ú a sufletului cu Dumnezeu? Prin ├«ns├ú┼či natura ra┼úional├ú a sufletului. El are de fapt dou├ú aspecte:unul creat, care cuprinde facult├ú┼úile sale, ┼či unul necreat, care cuprinde ra┼úionalitatea. Ra┼úiunea este focul divin, prin care omul poate contempla. Sc├ónteia etern├ú o mai reg├úsim ┼či ├«n filosofia lui Averroes sau Alexandru din Halles.

C├ót despre contempla┼úie, ea dep├ú┼če┼čte ┼čtiin┼úa sau cunoa┼čterea ┼či permite accederea la adev├úrul suprem. Pentru a ├«l ob┼úine, omul trebuie s├ú ias├ú din propria individualitate ┼či s├ú devin├ú sc├ónteia divin├ú. Pentru maestrul Eckhart, operele exterioare nu sunt de mare valoare, ceea ce conteaz├ú este dezvoltarea interioar├ú. Dar nici r├úm├ónerea permanent├ú ├«n contempla┼úie nu este benefic├ú pentru c├ú reprezint├ú o expresie a egocentrismului.

Munca ajut├ú la reg├úsirea spiritual├ú. C├ónd omul nu se mai teme de singur├útate sau s├úr├úcie, ├«l prime┼čte pe Dumnezeu ├«n suflet ┼či se une┼čte cu el. Totu┼či, maestrul admite c├ú va persista o diferen┼ú├ú intre divinul uman ┼či cel supranatural. Asta pentru c├ú Divinitatea este astfel prin natur├ú, ├«n vreme ce omul are nevoie de gra┼úia divin├ú. Am putea spune c├ú Eckhart democratizeaza oarecum cerul, pentru c├ú ├«n viziunea sa ├«i recunoa┼čte fiintei umane capacitatea de a excela prin ra┼úiune ┼či cunoa┼čtere. Omul este o fiin┼ú├ú demn├ú, ce poate c├ó┼čtiga statutul de egal al dumnezeirii. ├Än ra┼úiune se afl├ú libertatea, ratiunea este cea care determin├ú voin┼úa s├ú aleag├ú ceea ce este bine ┼či just.

Eckhart este panteist ├«ntr-o anumit├ú m├úsur├ú. Pentru el, sufletul ┼či divinitatea sunt identice, dar primul exist├ú ├«n virtutea gra┼úiei dumnezeie┼čti. Oricum, reu┼če┼čte s├ú ├«mbine idealismul cu materialismul, oferind un r├úspuns afirmativ ├«ntreb├úrii dac├ú lumea poate fi cunoscut├ú ┼či dac├ú omul poate s├ú ajung├ú la nivelul identific├úrii cu natura divin├ú. Eckhart a dorit trezirea ascult├útorilor s├úi, eliminarea sentimentului de subordonare care prima mai ales ├«n clasele de jos.

meister eckhart2 jpg jpeg

Vorbind despre calea descoperirii de sine, el atrage aten┼úia asupra imensului poten┼úial de cunoa┼čtere al omului. Actualizarea acestei ┼čtiin┼úe care zace ├«n om ├«l va conduce c├útre ├«mplinirea sa. Prin lumina ra┼úiunii orice persoan├ú este capabil├ú s├ú se reformeze.

Se na┼čte a┼čadar un curent nou, adoptat de foarte mul┼úi urma┼či infl├úc├úra┼úi care ├«ncearc├ú cu entuziasm s├ú ├«┼či ghideze via┼úa dup├ú principiile predicatorului, uneori exager├ónd ┼či deform├óndu-i preceptele. Elemetele principale ale doctrinei sale (faptul de a deveni Dumnezeu ├«n Dumnezeu, ad├óncul f├úr├ú ad├ónc, str├úfundul sufletului dincolo de facult├ú┼úile sale, ├«ntoarcerea la natura simpl├ú a sufletului) sunt mai mult sau mai pu┼úin p├ústrate ├«n cercurile mistice ulterioare.

Noua viziune asupra demnit├ú┼úii umane ├«ngrijoreaz├ú evident Biserica Apusean├ú, care nu savura deloc ideea libert├ú┼úii radicale a omului ┼či a ├«mplinirii sale ├«n viata p├úm├ónteasc├ú. Prin procesul predicatorului ┼čtiinta este din nou fortat├ú s├ú reintre ├«n cercul restr├óns al savan┼úilor, dar continuatorii maestrului reu┼česc s├ú ├«i p├ústreze scrierile ┼či s├ú aib├ú grij├ú ca ┼čtiin┼úa s├ú ajung├ú c├ót de c├ót ┼či la inima omului simplu.

"Cînd predic, obisnuiesc sa vorbesc despre desprindere si despre faptul ca omul trebuie sa fie eliberat de el însusi si de toate lucrurile. In al doilea rînd, mai spun ca omul trebuie sa fie re-informat în Binele simplu care este Dumnezeu. în al treilea rînd, ca omul trebuie sa se gîndeasca la marea noblete cu care Dumnezeu i-a înzestrat sufletul, pentru ca prin acesta sa ajunga într-un mod minunat la Dumnezeu. în al patrulea rînd, vorbesc despre claritatea naturii dumnezeiesti - limpezimea acestei naturi este de negrait." (Predica germana 53)

Referin┼úe:ÔÇ×Intre antichitate ┼či rena┼čtere. G├óndirea Evului MediuÔÇŁ, Bucure┼čti, 1984.