Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano German și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol al IV lea jpeg

Jubileul Împăratului Sfântului Imperiu Romano-German și Regelui Ţărilor Coroanei Cehe, Carol al IV-lea

­čôü Istorie Medieval─â Universal─â
Autor: František Šmahel (traducere din limba cehă: Helliana Ianculescu)

Nici marea istorie nu este lipsit─â de istorioare. La palatul din Avignon al cardinalului Pierre Roger de Rosieres, care altminteri era duhovnicul spiritual al lui Carol al IV-lea ajuns la maturitate, a avut loc o discu┼úie care a intrat ├«n biografiile celor doi mari oameni. ÔÇ×Tu o s─â fii odat─â ├«mp─ârat al Imperiului Romano-GermanÔÇŁ, i-a prezis cardinalul lui Carol, iar acesta i-a r─âspuns prompt:ÔÇ×Tu vei ajunge pap─â ├«naintea mea ÔÇŁ. Cele dou─â previziuni s-au adeverit.

La 14 mai a.c. s-au ├«mplinit ┼čapte sute de ani de la na┼čterea ├«mp─âratului Sf├óntului Imperiu Romano-German ┼či regelui ceh Carol al IV-lea. ├Än ultimele decenii, el a devenit cea mai important─â personalitate istoric─â a Cehiei, clas├óndu-se ├«n sondaje chiar ├«naintea lui Jan Hus ┼či a pedagogului Jan Amos Komensk├Ż. Dar cehii nu ├«l pot considera pe ÔÇ×tat─âl patrieiÔÇŁ doar al lor:Carol a fost un suveran al ├«ntregii Europe Centrale, din nordul Italiei p├ón─â la ┼ú─ârmul M─ârii Baltice, cuprinz├ónd Prusia, Burgundia p├ón─â la grani┼úa cu Polonia.

Mo┼čtenirea dup─â tat─â.

De┼či Carol al IV-lea a fost urma┼čul direct a dou─â dinastii regale, P┼Öemysl ┼či Luxemburg, copil─âria lui nu a fost una fericit─â. Abia la curtea regelui Fran┼úei, unde l-a trimis tat─âl lui, f─âr─â consim┼ú─âm├óntul mamei, regina Elisabeta de Boemia (Eli┼íka P┼Öemyslovna), s-a bucurat nu doar de o educa┼úie aleas─â, dar a primit ┼či un nume nou. Dac─â numele s─âu de botez a fost Venceslav (V├íclav), ├«n Fran┼úa el s-a numit Carol (Karel), adopt├ónd numele celebrului ├«mp─ârat roman ┼či, de asemenea, a devenit so┼úul fermec─âtoarei prin┼úese Blanca de Valois. Tat─âl s─âu, Ioan, rege al Boemiei ┼či conte de Luxemburg, i-a ├«ncredin┼úat din fraged─â tinere┼úe misiuni pline de r─âspundere ├«n nordul Italiei, Tirol ┼či mai ales ├«n Boemia, av├ónd grij─â ├«ntotdeauna ca fiul s─âu s─â nu se ├«nfumureze. Carol, ├«n calitatea sa de reprezentant al regelui, av├ónd titlu de margraf de Moravia, a repurtat numeroase succese, dar, odat─â cu ├«naintarea ├«n v├órst─â, a ├«nceput s─â suporte tot mai greu accesele de egoism ale tat─âlui s─âu.

Ioan de Luxemburg a fost un reprezentant str─âlucit al erei cavalerismului care tocmai se ├«ncheia. Multor contemporani ┼či istoricilor de mai t├órziu nu le-a pl─âcut c─â el venea ├«n Boemia doar ca s─â fac─â rost de bani pentru aventurile lui cavalere┼čti. Dar ├«n acela┼či timp se uit─â c─â posesiunile dinastice pe care le-a l─âsat fiului s─âu Carol au fost m─ârite cu treisprezece principate sileziane, cu Lusacia superioar─â ┼či Lusacia inferioar─â (Horn├ş ┼či Doln├ş Lu┼żice) ┼či, nu ├«n ultimul r├ónd, cu Cheb. De asemenea, ridicarea episcopiei de Praga la rangul de arhiepiscopie a fost opera politicii sale. Fiul lui a asistat la toate aceste realiz─âri, ┼čtiind totodat─â bine c─â tat─âl s─âu ├«mpreun─â cu papa Clement al VI-lea preg─âteau o campanie menit─â s─â ├«l instaleze pe el, margraful Carol, pe tronul Sf├óntului Imperiu Romano-German, dup─â excomunicarea ┼či detronarea ├«nd─âr─âtnicului ├«mp─ârat Ludovic de Bavaria.

Rege în Boemia, contrarege în Sfântul Imperiu Romano-German.

├Än v├órst─â de treizeci de ani, Carol al IV-lea a devenit ├«n doar dou─â luni, ├«n vara anului 1346, concomitent ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Romano-German ┼či rege al Coroanei cehe. ├Än timp ce pe tronul Sf├óntului Imperiu Roman a ajuns ├«n urma alegerii sale, ├«n calitate de succesor al regelui Boemiei a fost acceptat de dieta ceh─â la 11 iunie 1341. De┼či Carol a primit cinci dintre cele ┼čapte voturi ale principilor electori ai Imperiului, care aveau drept de vot, el a fost nevoit s─â-┼či c├ó┼čtige singur puterea prin fapte. Alegerea lui a avut la ├«nceput un ecou critic ┼či ├«n r├óndul ├«nv─â┼úa┼úilor de la Curtea ├«mp─âratului detronat, Ludovic de Bavaria, pentru care Carol al IV-lea era un ÔÇ×rege al clericilorÔÇŁ. Eforturile pe care acesta a trebuit s─â le depun─â pentru a fi recunoscut de facto ├«n Sf├óntul Imperiu Roman nu i-au ├«ng─âduit s─â aib─â prea mult timp pentru a ├«nf─âptui reforme de stat, ┼či cu at├ót mai pu┼úin pentru a le justifica teoretic.

Prin alegerea ┼či ├«ncoronarea sa de mai t├órziu, Carol a dob├óndit doar st─âp├ónirea asupra a┼ča numitelor bunuri ale imperiului, care se ├«mp─âr┼úeau ├«n bunuri ale imperiului ├«n sensul restr├óns al cuv├óntului ┼či ├«n feude ┼či domenii ale institu┼úiei ecleziastice. Dar regele nu poseda domeniile imperiului, fiind doar administratorul lor ┼či, pe c├ót era posibil, cel care le sporea, ceea ce se exprima ┼či ├«n titlul lui de ÔÇ×sporitor al imperiuluiÔÇŁ. Regele exercita domnia suprem─â prin intermediul unei alian┼úe feudale cu principii imperiului ┼či cu al┼úi oameni liberi. Num─ârul principilor imperiului era variabil, iar la mijlocul secolului al XIII-lea num─ârul lor era de circa 90 din r├óndul clerului ┼či doar 12 laici. Dintre ace┼čtia, prin greutatea puterii lor, s-au deta┼čat ┼čapte a┼ča-numi┼úi prin┼úi electori care, de la finele veacului al XII-lea, au cerut s─â de┼úin─â prerogativa alegerii ┼či detron─ârii ├«mp─âra┼úilor. Primul vot ├«n acest colegiu via facti, care, mai t├órziu, a fost consfin┼úit ├«n Bula de Aur, legea constitu┼úional─â a lui Carol, apar┼úinea regelui ceh, ceilal┼úi trei prin┼úi electori laici fiind palatinul de Rin, ducele de Saxa ┼či margraful de Brandeburg. Dintre cei trei prin┼úi electori eclezia┼čti, primul loc revenea arhiepiscopului de K├Âln, al─âturi de care se aflau arhiepiscopii de Trier ┼či Mainz.

gettyimages 600090485 jpg jpeg
Carol al IV-lea (mozaic)

Carol al IV-lea (mozaic)

Primii ani de domnie ai împăratului Sfântului Imperiu Roman Carol al IV-lea.

Dup─â ce cunoa┼čtem mecanismul de stat al Sf├óntului Imperiu Romano-German, putem urm─âri mai lesne felul cum s-a comportat Carol al IV-lea dup─â alegerea lui ca ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Roman, la 11 iulie 1346, pe str─âvechiul tron regal (K├Ânigstuhl) de pe malul st├óng al Rinului.

├Ämp─âratul Sf├óntului Imperiu Romano-German de p├ón─â atunci, Ludovic de Bavaria, ├«┼či asigurase ├«n luna septembrie a aceluia┼či an fidelitatea ora┼čelor bogate ale imperiului, iar ├«mpotriva lui Carol nu ├«nf─âptuise nimic, ┼či nici m─âcar nu se l─âsase tulburat de ├«ncoronarea acestuia. ├Äncoronarea a avut loc la Bonn, la 26 noiembrie, deoarece ora┼čele tradi┼úionale de ├«ncoronare, Aachen ┼či Colonia, au refuzat s─â-i deschid─â por┼úile lui Carol. Pozi┼úia noului ├«mp─ârat roman era c├ót se poate de ┼čubred─â, dup─â cum se poate observa din faptul c─â a fost nevoit s─â c─âl─âtoreasc─â deghizat ├«n ┼úinuturile lui Ludovic. ├Än partea de apus a imperiului, Carol a avut un sprijin puternic din partea unchiul s─âu Balduin, arhiepiscop de Trier, dup─â cum s-a putut baza ┼či pe papa Clement al VI-lea de la Avignon, dar cu pre┼úul unor concesii greu acceptabile. ├Än aceast─â situa┼úie, noul ├«mp─ârat ┼či-a dovedit talentul diplomatic, deoarece, prin am├ón─âri ┼či diverse pretexte, a evitat s─â ├«┼či ├«ndeplineasc─â promisiunile ┼či angajamentele electorale. Cu aceea┼či abilitate, Carol a fost nevoit s─â procedeze ┼či fa┼ú─â de suveranii celor dou─â mari puteri din vest ├«nvr─âjbite ├«ntre ele, Anglia ┼či Fran┼úa.

R─âzboiul ├«ncepuse s─â amenin┼úe c─â va izbucni ┼či ├«n centrul Europei, c├ónd Ludovic de Bavaria, ├«n efortul lui de a pune stavil─â influen┼úei cresc├ónde a lui Carol, l-a atacat pe aliatu s─âu ├«n Suabia ┼či Tirol. La ├«nceputul lui octombrie 1347, Carol s-a ├«ndreptat cu o o┼čtire relativ puternic─â spre hotarele cu Boemia, unde a aflat c─â, pe 10 octombrie, Ludovic suferise un atac mortal de apoplexie ├«n timpul unei v├ón─âtori de ur┼či. Carol a folosit acest prilej ÔÇô ┼či, printr-o campanie fulger, a obligat s─â capituleze nu doar ora┼čele imperiului ┼či alte ora┼če din Fran┼úa ┼či Suabia, dar ┼či pe cele din regiunea Rinului. De atunci, baza lui important─â a devenit puternicu┼či bogatul ora┼č N├╝rnberg.

Sucesele politice ale lui Carol au fost umbrite de moartea so┼úiei sale Blanca, ├«n v├órstade 32 de ani, survenit─â la 1 august 1348, care a l─âsat ├«n urma ei a dou─â fiice, Mark├ęta ┼či Ecaterina (Kate┼Öina). Deoarece Carol nu avea mo┼čtenitori la tron, era limpede c─â mai devreme ori mai t├órziu se va ├«nsura din nou. Carol i-a uimit pe to┼úi atunci c├ónd, printr-o singur─â manevr─â magistral─â, a cucerit o mireas─â fermec─âtoare ┼či un aliat influent ├«mpotriva noului contrarege care ap─âruse la orizont la ├«nceputul anului 1349. Opozi┼úia imperiului condus─â de Ludovic al V-lea de Brandenburg a ├«ncercat, la sf├ór┼čitul lui ianuarie 1349, s─â ├«l impun─â pe tronul imperiului pe contele G├╝nther din Schwarzburg. Dar, pe baza unui acord secret, a fost aranjat─â la iu┼úeal─â c─âs─âtoria lui Carol cu Anna, fiica ├«n v├órst─â de 20 de ani a prin┼úului elector de Rin, Rudolf al 2-lea Falck├Ż. Contraregele G├╝nther nu a avut for┼úe suficiente s─â ├«l ├«nfrunte pe Carol pe c├ómpul de lupt─â ┼či, din aceast─â pricin─â, la sf├ór┼čitul lui mai 1349, a renun┼úat lapreten┼úia la tronul imperiului. Lupta cr├óncen─â pentru st─âp├ónirea Sf├óntului Imperiului Roman, care a durat trei ani, s-a ├«ncheiat la 25 iulie 1349, odat─â cu cea de-a doua ├«ncoronare a lui Carol, care, de aceast─â dat─â, a avut loc ÔÇ×├«n locul cuvenitÔÇŁ, ├«n Domul din Aachen.

Ideea lui Carol privind statul ceh.

├Än prim─âvara anului 1348, Praga a devenit locul activit─â┼úii f─âuritoare de istorie a lui Carol ├«n favoarea metropolei, a Boemiei ┼či a ├«ntregii confedera┼úii a ┼ú─ârilor Coroanei cehe. Prin privilegiul din 8 martie, Carol a ├«nfiin┼úat Ora┼čul Nou (Nov├ę M─Ťsto) ├«n Praga, dup─â care a urmat ├«nfiin┼úarea universit─â┼úii, la 7 aprilie, prima la vest de Paris ┼či la nord de Alpi. Totodat─â, ├«n aceea┼či zi de 7 aprilie au fost emise alte treisprezece acte ┼či bule prin care Carol a consfin┼úit privilegiile regilor cehi ┼či a reglementat pentru c├óteva secole rela┼úiile dintre ┼ú─ârile confedera┼úiei Coroanei cehe. 

├Än str─âdania de a limita ├«n┼úelesul restr├óns al no┼úiunii de putere regal─â ┼či a leg─âturii ei directe cu persoana suveranului, Carol a ap─ârat ambi┼úiile dinastiei sale, formul├ónd o nou─â concep┼úie a statului. Aceasta a fost exprimat─â prin distinc┼úia care a fost impus─â ├«ntre persoana regelui ┼či institu┼úia suprapersonal─â a ┼ú─ârilor Coroanei cehe. Prin aceast─â institu┼úie, Carol al IV-lea a creat ├«n acela┼či timp fundamentul de drept statal al unei alian┼úe ├«ntre ┼ú─âri, feude ┼či domenii, care depindeau at├ót de persoana regelui ceh, c├ót ┼či de Coroana ceh─â. De┼či inten┼úia lui Carol a fost acea de a sl─âbi aspira┼úiile la putere ale ├«naltei nobilimi ┼či ale st─âp├ónilor liberi dep─âm├ónt, nobilimea ceh─â nu a protestat ├«mpotriva acestei noi concep┼úii. ├Än schimb, ├«n octombrie 1355, a respins cu toat─â hot─âr├órea proiectul unui codex de legi (a┼ča-numitul Maiestas Carolina) care trebuia s─â o ├«nc─âtu┼čeze printr-un drept scris. Domnii cehi nu au vrut ca regele Carol al IV-lea s─â se ├«nfumureze;potrivit vechiului lor principiu, regele era doar primul dintre ei. Carol a tras ├«nv─â┼ú─âmintele cuvenite:a l─âsat privilegiile domnilor cehi ┼či ├«naltei nobilimi ┼či, din respect fa┼ú─â de pozi┼úia lor de putere, a asigurat propriului s─âu regat prosperitate ┼či rela┼úii pa┼čnice de lung─â durat─â. 

Carol nu a fost cru┼úat ├«ns─â de suferin┼úe personale. ├Än octombrie 1350 s-a ├«mboln─âvit grav de o sl─âbire de natur─â nervoas─â a membrelor, care l-a ┼úintuit la pat luni ├«ntregi. Abia se ├«ns─ân─âto┼čise c├ónd a fost afectat profund de moartea fiului s─âu ├«n v├órst─â de 2 ani, V├íclav, la sf├ór┼čitul lui decembrie 1351, c─âruia ├«i g─âsise deja o mireas─â ├«n persoana Annei, mo┼čtenitoarea ├«n v├órst─â de 12 ani a importantului principat Sv├şdnick├Ż. ├Än locul fiului s─âu, chiar lui Carol al IV-lea i-a venit r├óndul s─â fie mire, ├«ntruc├ót la 2 februarie 1353 a r─âmas v─âduv pentru a dou─â oar─â. Nunta a avut loc ├«nc─â la finele anului 1353, dar, ┼úin├ónd cont de v├órsta miresei, Carol a trebuit s─â mai a┼čtepte c├ó┼úiva ani p├ón─â c├ónd so┼úia i-a d─âruit un mo┼čtenitor al tronului. A a┼čteptat p├ón─â ├«n 1361, c├ónd Anna Sv├şdnick├í i-a d─âruit un fiu, viitorul rege al imperiului ┼či rege ceh V├íclav al IV-lea.

Nici cea de-a treia so┼úie a lui Carol nu a fost cru┼úat─â de soarta trist─â a predecesoarelor sale. ├Ämp─âratul a suportat moartea Annei Sv├şdnick├í, ├«n iulie 1362, ca pe un ÔÇ×alt vicle┼čug al du┼čmanului nev─âzut, de care nu putea s─â se ascund─âÔÇŁ. Dup─â cum ├«i era obiceiul, Carel nu a ┼čov─âit prea mult ┼či s-a c─âs─âtorit din nou. Nunta cu Eli┼íka Pomoransk├í, nepoata ├«n v├órst─â de 16ani a regelui polon Cazimir cel Mare, a avut loc la Cracovia, pe 21 mai 1363. O lun─â mai t├órziu, dar cu trei zile mai ├«nainte ca Elisabeta (Eli┼íka Pomoransk├í) s─â fie ├«ncoronat─â la Praga la 18 iunie 1363, a avut loc ├«ncoronarea mo┼čtenitorului tronului, V├íclav al IV-lea, ├«n v├órst─â de 2 ani, la Catedrala Sf.V├şt din Praga. Chiar dac─â Carol al IV-lea dorea ca ├«n felul acesta s─â limiteze printr-un act cu totul singular ├«n istoria ceh─â eventualele divergen┼úe ulterioare privind succesiunea, nici cei mai apropia┼úi consilieri ai s─âi nu au aprobat aceast─â fapt─â sau chiar au r├ós pe furi┼č. ┼×i marii regi au sl─âbiciunile lor. ┼×i dac─â am vorbit despre ├«ncoronare, nu putem s─â uit─âm cel mai important moment, care a avut loc ├«n anul 1355, c├ónd Carol al IV-lea a fost ├«ncoronat ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Romano-German.

Bula de aur din anul 1356.

Ceea ce Carol nu a izbutit ├«n ┼ú─ârile Coroanei cehe s-a dovedit a fi mai realizabil ├«n Imperiu. ├Änc─â ├«nainte de inaugurarea dietei imperiale, care a fost convocat─â la sf├ór┼čitul anului 1355, la N├╝rnberg, Carol al IV-lea, devenit acum ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Roman, a ├«ncheiat o serie de tratate par┼úiale, care pe de o parte consfin┼úeau ├«mp─âcarea definitiv─â cu unii principi ai imperiului, iar pe de alta facilitau tratativele propriu-zile ├«n leg─âtur─â cu proiectul codului de legi al imperiului. Fiecare capitol din codul de legi a fost examinat pe r├ónd ├«n timpul s─ârb─âtorilor de Cr─âciun ┼či, deoarece ├«mp─âratul a fost dispus s─â fac─â compromisuri ├«n timpul tratativelor cu membrii dietei, la 10 ianuarie 1356 a avut loc la N├╝rnberg promulgarea festiv─â a codului, care a primit numele de Bula de aur.

gettyimages 142083366 jpg jpeg
Carol al IV-lea ├«nconjurat de cei ┼čapte prin┼úi electori (ilustra┼úie dintr-un manuscris de sec. XIV)

Carol al IV-lea ├«nconjurat de cei ┼čapte prin┼úi electori (ilustra┼úie dintr-un manuscris de sec. XIV)

├Ämp─âratul ┼úinea ├«n mod deosebit s─â delimiteze mai clar pozi┼úia prin┼úilor electori laici, inclusiv s─â reglementeze c├ót mai precis toate modalit─â┼úile de alegere a ├«mp─âratului Sf├óntului Imperiu Romano-German. Ambele ├«ncerc─âri au fost izbutite ┼či, deoarece Bula de aur a trecut sub t─âcere dreptul papei de a aproba alegerea, ea a reprezentat ├«n mod indiscutabil unul dintre marile succese ale politicii externe a lui Carol al IV-lea.

├Änc─â ├«n partea introductiv─â a codului de legi a fost subliniat─â pozi┼úia excep┼úional─â a regelui ceh, c─âruia ├«i revenea primul loc ├«ntre prin┼úii electori laici ┼či o pozi┼úie de frunte ├«n dietele imperiale. Regatul Boemiei a ob┼úinut ┼či alte privilegii, inclusiv alegerea liber─â a domnitorului ├«n cazul stingerii familiei domnitoare. De asemenea, Bula de aur a ├«nt─ârit considerabil pozi┼úia celorlal┼úi prin┼úi electori laici care, practic, au primit drepturi regale. ├Än schimb, de la N├╝rnberg au plecat dezam─âgi┼úi reprezentan┼úii ora┼čelor imperiului ┼či altor metropole, care a┼čteptau un sprijin sporit pentru a-┼či asigura drumurile ┼či comer┼úul. Bula de aur a interzis ├«n mod expres asocia┼úiile or─â┼čene┼čti ┼či nu a modificat ├«n niciun fel taxele vamale care erau dispropro┼úionat de mari ┼či alte taxe. Dup─â cum ├«i era obiceiul, Carol al IV-lea nu a ├«ntors spatele nici celor puternici. ├Äntr-un capitol suplimentar din Bula de aur, cele mai importante trei ora┼če ale Sf├óntului Imperiu Romano-German au primit un statut special. ├Än continuare, ├«mp─âratul trebuia s─â fie ales la Frankfurt, la Aachen s─â fie ├«ncoronat, iar la N├╝rnberg urma s─â ├«┼či desf─â┼čoare activitatea prima diet─â a cur┼úii imperiale.

Umbrele întunecate ale domniei lui Carol.

Carol al IV-lea a fost nu doar un om al vremurilor sale, dar ┼či un suveran al timpului s─âu. De mai mult─â vreme i se repro┼čeaz─â c─â, mai ales ├«n perioada c├ónd a administrat ┼ú─ârile Coroanei cehe ├«n diferite locuri ale acestora au fost extermina┼úi f─âr─â cru┼úare ereticii din Valden ┼či al┼úii. Numai ├«ntre anii 1335-1346 au fost adu┼či ├«n fata inchizi┼úiei ├«n jur de patru mii de oameni, dintre care aproximativ fiecare al dou─âzecelea a fost ars pe rug. ├Än proiectul s─âu de cod de legi, Carol al IV-lea a sanc┼úionat, printre altele, tratamentul dur pe care ├«l folosise p├ón─â atunci ├«mpotriva ereticilor locali. Chiar dac─â atitudinea lui fa┼ú─â de ace┼čti eretici ┼či fa┼ú─â de persoanele de o alt─â credin┼ú─â poate fi judecat─â din puncte de vedere diferite, o latur─â ├«ntunecat─â a domniei lui Carol al IV-lea r─âm├óne faptul c─â erezia a constituit pentru el nu doar un p─âcat public, dar ┼či o crim─â de lezmajestate. Se cuvine s─â ad─âug─âm c─â atitudinea sa dur─â fa┼ú─â de eretici a f─âcut parte din politica real─â a epocii ├«n care a tr─âit, care, de fapt, a fost proprie ┼či altor contemporani cu sceptru regal.

O alt─â latur─â ├«ntunecat─â a domniei lui Carol al IV-lea a fost atitudinea lui fa┼ú─â de evrei, mai ales ├«n timpul pandemiei de cium─â neagr─â din anii 1348-1350. ├Än declara┼úiile sale oficiale, Carol i-a declarat pe evrei ÔÇ×supu┼čii s─âi amabiliÔÇŁ, a vorbit despre nevoia de a-i proteja ┼či uneori chiar i-a ap─ârat ├«mpotriva unor acuza┼úii r─âuvoitoare. Evreii, pur si simplu, au f─âcut parte din componenta rentabil─â a a┼ča-numitelor ├«nsemne regale, la fel ca baterea de moned─â. ┼×i totu┼či, ├«n politica sa real─â, Carol s-a resemnat ├«n ceea ce prive┼čte protec┼úia lor. Astfel, el nu a putut s─â ├«mpiedice masacrarea ├«nfrico┼č─âtoare a evreilor din partea locului, care a avut loc la scurt timp dup─â ┼čederea lui la Frankfurt, ├«n iulie 1349. ├Än timp ce mai mult sau mai pu┼úin a izbutit s─â salveze ┼ú─ârile cehe de la pogromuri, la N├╝rnberg ┼či ├«n alte ora┼če ale imperiului situa┼úia i-a sc─âpat de sub control. ├Äntr-o perioad─â c├ónd Europa era str─âb─âtut─â de mul┼úimi de flagelan┼úi fanatici, nu a avut puterea s─â limiteze masacrarea evreilor. Dar ce se poate spune despre actele├«n care a ├«mp─âr┼úit averea victimelor. O alt─â latur─â ├«ntunecat─â a domniei lui Carol al IV-lea a fost atitudinea lui fa┼ú─â de evrei, mai ales ├«n timpul pandemiei de cium─â neagr─â din anii 1348-1350. ├Än declara┼úiile sale oficiale,

Carol i-a declarat pe evrei ÔÇ×supu┼čii s─âi amabiliÔÇŁ, a vorbit despre nevoia de a-i proteja ┼či uneori chiar i-a ap─ârat ├«mpotriva unor acuza┼úii r─âuvoitoare. Evreii, pur si simplu, au f─âcut parte din componenta rentabil─â a a┼ča-numitelor ├«nsemne regale, la fel ca baterea de moned─â. ┼×i totu┼či, ├«n politica sa real─â, Carol s-a resemnat ├«n ceea ce prive┼čte protec┼úia lor. Astfel, el nu a putut s─â ├«mpiedice masacrarea ├«nfrico┼č─âtoare a evreilor din partea locului, care a avut loc la scurt timp dup─â ┼čederea lui la Frankfurt, ├«n iulie 1349. ├Än timp ce mai mult sau mai pu┼úin a izbutit s─â salveze ┼ú─ârile cehe de la pogromuri, la N├╝rnberg ┼či ├«n alte ora┼če ale imperiului situa┼úia i-a sc─âpat de sub control. ├Äntr-o perioad─â c├ónd Europa era str─âb─âtut─â de mul┼úimi de flagelan┼úi fanatici, nu a avut puterea s─â limiteze masacrarea evreilor. Dar ce se poate spune despre actele ├«n care a ├«mp─âr┼úit averea victimelor viitoarelor pogromuri episcopilor ┼či domnilor, a c─âror favoare se str─âduia s─â o c├ó┼čtige? ┼×i deoarece niciuna dintre ac┼úiunile lui de pe arena politic─â nu a avut nimic comun cu morala cre┼čtin─â, Carol al IV-lea a folosit m─âcar pilda c─âin┼úei personale ┼či a evlaviei manifestate public. Credin┼úa lui nu trebuie pus─â la ├«ndoial─â ┼či este limpede c─â ea a cuprins ┼či un calcul simplu legat de r─âscump─ârarea p─âcatelor de pe p─âm├ónt ┼či str├óngerea moa┼čtelor suspecte.

gettyimages 520714937 jpg jpeg
Praga, vedere de ansamblu

Praga, vedere de ansamblu

Curtea lui Carol ┼či institu┼úiile ei.

Un mediu ┼či un instrument hot─âr├ótor al regilor ┼či ├«mp─âra┼úilor Sf├óntului Imperiu Romano-German din Evul Mediu t├órziu l-a reprezentat Curtea. F─âr─â Curte, cum afirma un expert, nu ar fi existat niciun suveran. Nu ├«nt├ómpl─âtor, odat─â cu moartea regelui sau a sf├óntului ├«mp─ârat roman, au disp─ârut toate institu┼úiile lui ÔÇ×de statÔÇŁ, iar prin ruperea ├«n dou─â a sigiliului s-a ├«ncheiat mai apoi activitatea cancelariei acestuia. Carol al IV-lea, dup─â cum ┼čtim deja, a urcat pe tronul Sf├óntului Imperiu Romano-German ca un contrarege, astfel ├«nc├ót, de la bun ├«nceput, a fost nevoit s─â-┼či f─âureasc─â un sistem administrativ. Uneori r─âm├ónem ului┼úi g├óndindu-ne la sarcinile enorme pe care a trebuit s─â le ├«ndeplineasc─â Carol, ├«n calitate de suveran, la v├órsta de numai 30 de ani. De la bun ├«nceput trebuie s─â ne d─âm seama c─â ÔÇômetaforic vorbind ÔÇô a domnit numai ├«n locul unde se g─âsea. Un ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Romano-German pierdea p─âm├óntul de sub picioare dac─â nu se afla mereu pe drumuri. Nu exista nicio metropol─â a imperiului, ├«n sensul de ast─âzi al cuv├óntului, dup─â cum Praga era una dintre re┼čedintele dinastiei de Luxemburg. Curtea, ├«mpreun─â cu toate institu┼úiile, dar mai ales ├«mpreun─â cu Cancelaria c─âl─âtorea odat─â cu regele sau cu ├«mp─âratul.

Din cercul intern al serviciului de la Curte f─âceau parte ÔÇ×func┼úionariiÔÇŁ, a c─âror sarcin─â era grija fa┼ú─â de persoana suveranului. De asemenea, ei preluau mai mult sau mai pu┼úin sarcini de natur─â pur politic─â, de stat ori diplomatic─â. Dup─â ce depunea jur─âm├óntul, curteanului i se cuvenea un serviciu pl─âtit. Acest lucru trebuie ├«n┼úeles ├«n sensul c─â ├«mp─âratul Carol al IV-lea nu a domnit prin intermediul institu┼úiilor oficiale, ci prin confiden┼úii s─âi. La prima vedere s-ar p─ârea c─â omul cel mai important de la Curte era marele maestru al Cur┼úii. Uneori a┼ča ┼či era, alteori existau doi, dup─â cum ap─âreau ┼či situa┼úii c├ónd regele nu avea nevoie de acest demnitar.

Cu influen┼úa marelui maestru al Cur┼úii concura cancelarul, reprezentantul cancelariei, care ├«ntotdeauna era o persoan─â care de┼úinea un rang ecleziastic ├«nalt. Cancelaria ├«n deplasare num─âra doisprezece p├ón─â la cinsprezece notari, copi┼čti ┼či al┼úi slujitori. ├Ämpreun─â cu domnitorulpleca la drum ┼či Curtea de justi┼úie a imperiului, ├«n frunte cu judec─âtorul Cur┼úii, care avea ┼či el la dispozi┼úie o Curte mai mic─â. Demnitarii aminti┼úi, ├«mpreun─â cu maestrul sfatului administrativ privind finan┼úele ┼či cu mare┼čalul Cur┼úii erau persoane cu rang de ├«nalt demnitar ├«n consiliul care era cea mai important─â institu┼úie a cur┼úii domnitorului. Suveranului ├«i reveneau nu doar cele mai ├«nalte competen┼úe judec─âtore┼čti, dar ┼či exercitarea lor ├«n cadrul ├«ntrunirilor a┼ča-numitului tribunal al Cur┼úii. La aceste ├«ntruniri erau dezb─âtute numai cazurile care implicau cele mai grele pedepse. De┼či tribunalul Cur┼úii avea o cancelarie mai mic─â, ├«n secolul al XIV-lea acesta nu reprezenta o institu┼úie permanent─â deoarece se muta ├«mpreun─â cu suveranul ┼či Curtea acestuia dintr-un loc ├«n altul. 

Competen┼úe ┼či regulamente interne nestabile aveau ├«n aceast─â perioad─â ┼či dietele, care, ├«ncet, au evoluat dintr-o institu┼úie a Cur┼úii ├«ntr-o institu┼úie a imperiului. Numai ├«n perioada c├ónd lipsea ├«mp─âratul, dietele se ├«ntruneau ┼či f─âr─â el, altfel, ├«n principiu, depindea de ├«mp─ârat dac─â, c├ónd ┼či ├«n ce componen┼ú─â era convocat─â dieta. Hot─âr├órile dietelor depindeau ├«ns─â de principii imperiului ┼či de ora┼če, deoarece era la latitudinea lor ├«n ce m─âsur─â ┼či ├«n ce privin┼ú─â vor veni ├«n ├«nt├ómpinarea revendic─ârilor regelui. 

├Änfiin┼úarea Universit─â┼úii din Praga, ├«n aprilie 1348, a r─âmas timp de c├ó┼úiva ani la nivel de inten┼úie, ceea ce a exclus aproape coparticiparea activ─â a primilor profesori universitari la conceperea actelor politice ale lui Carol. Un rol cu at├ót mai mare a revenit juri┼čtilor ┼či demnitarilor eclezia┼čti, care se aflau al─âturi de suveran. ├Än prima perioad─â a domniei lui Carol este recunoscut─â ├«n general pozi┼úia influent─â a episcopului de Praga, Arno┼ít din Pardubice (mort ├«n 1364), care ┼či-a des─âv├ór┼čit cultura ├«n Italia. Poate ┼či mai apropiat de Carel a fost Ioan din St┼Öeda, protonotarul lui de lung─â durat─â ┼či cancelar, care, p├ón─â ├«n anul 1374, s-a aflat ├«n fruntea cancelariei care era comun─â pentru ┼ú─ârile Coroanei cehe ┼či Imperiu.

043 dpa 15941113 foto afp jpg jpeg
Ceremonie după reguli din vechime la Universitatea Carolină din Praga, în 2009; aceasta este prima universitate din spaţiul central european, înfiinţată la 7 aprilie 1348 de împăratul Carol al IV-lea (Universitas Carolina Pragensis)

Ceremonie după reguli din vechime la Universitatea Carolină din Praga, în 2009;aceasta este prima universitate din spaţiul central european, înfiinţată la 7 aprilie 1348 de împăratul Carol al IV-lea (Universitas Carolina Pragensis)

Carol al IV-lea, ca un rege cultivat ce era (rex literatus), a fost o excep┼úie printresuveranii din Evul Mediu dezvoltat ┼či t├órziu, datorit─â talentului s─âu nativ, culturii de excep┼úie, cunoa┼čterii diferitelor ┼ú─âri ┼či, nu ├«n ultimul r├ónd, datorit─â st─âp├ónirii active a mai multor limbi, inclusiv a limbii latine. De┼či el ├«nsu┼či nu a stat niciodat─â s─â ├«nve┼úe ├«n banca din aula uneiuniversit─â┼úi, latina lui a fost suficient─â nu doar pentru a dicta acte, dar ┼či pentru a-┼či scriautobiografia, o oper─â singular─â nu numai pentru secolul al XIV-lea, dar ┼či pentru secolul al XV-lea. ├Änc─â din prima sa mic─â oper─â literar─â, care au fost Regulamentele liturgice pentru cinstirea Sfintei L─ânci ┼či a altor relicve ale imperiului, a ie┼čit ├«n eviden┼ú─â primatul concep┼úieireligios-teologice asupra lucrurilor ┼či faptelor din lumea de pe p─âm├ónt. ├Änc─â din tinere┼úe, Carola fost convins despre interven┼úia direct─â a lui Dumnezeu ├«n via┼úa de pe p─âm├ónt ┼či, conform cuaceast─â concep┼úie, s-a inclus pe sine ├«n sfera miraculoas─â a unei instan┼úe superioare. Aproapetot ce a considerat c─â trebuia inclus ├«n Autobiografia sa a explicat fie ca o autopredestinarec─âtre cele mai ├«nalte ┼úeluri ori ca o ├«nzestrare cu capacit─â┼úi intelectuale cu totul speciale.

Imaginile religioase ┼či teologice sugerate par s─â vin─â ├«n sprijinul opiniei c─â regele Carol al IV-lea s-a str─âduit s─â impun─â o anumit─â form─â de teologie de stat. Totodat─â esteremarcabil c─â ecourile care au ajuns la viitorul ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Romano-Germandin partea umani┼čtilor italieni erau departe de o g├óndire politic─â real─â. Afirma┼úia este valabil─âmai ales ├«n privin┼úa poetului Francesco Petrarca ┼či a tribunului poporului roman, Cola di Rienzo. De┼či Carol al IV-lea a creat ├«n jurul s─âu ├«n mod con┼čtient o aur─â mitic─â, pe jum─âtate denatur─â sacral─â, ├«n sfera politicii pragmatice el s-a condus dup─â criterii pur utilitaristice. De pild─â, ├«n Autobiografia sa, nu a ezitat s─â ├«i numeasc─â pe cei mai mul┼úi domnitori cehi tirani, ├«ntimp ce pe el ├«nsu┼či s-a prezentat ca un discipol al drept─â┼úii ┼či comunit─â┼úii tuturor oamenilor de bine.

Carol al IV-lea, constructor ┼či mecena al arti┼čtilor.

Dup─â anul 1350, Hradul din Praga nu a fost singurul mare ┼čantier de construc┼úie. Nudeparte de Praga, Carol a ├«nceput s─â ridice un castel pentru a p─âstra bijuteriile ┼či moa┼čteleimperiale, care, dup─â numele s─âu, s-a numit Karl┼ítejn. Un grup de pictori ┼či decoratori aiCur┼úii au respectat, fire┼čte, indica┼úiile ordinatarului, f─âr─â a limita ├«ns─â aportul creatorindividual al unor arti┼čti str─âluci┼úi, care au fost Nicolae Wurmser din Strasbourg, MaestrulTheodorik ┼či Maestrul Osvald.

Carol al IV-lea a fost ├«ns─â ├«n primul r├ónd ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiului Romano-German ┼či, din aceast─â pricin─â, a trebuit s─â aib─â re┼čedin┼úe tranzitorii adecvate pe tot cuprinsulimperiului. Dac─â drumurile lui se ├«ndreptau spre Apus, Carol se oprea ├«n mod regulat la castelul imperial din N├╝rnberg. ├Än acest ora┼č important al imperiului, care a jucat un rolexcep┼úional ├«n situa┼úia complicat─â de dup─â alegerea lui ca ├«mp─ârat, Carol al IV-lea a poposit decel pu┼úin cincizeci de ori. Ora┼čul a apreciat cum se cuvine favoarea imperial─â, manifest├óndu-┼čirecuno┼čtin┼úa prin construirea de statui ale ├«mp─âratului, care au ├«mpodobit fa┼úada bisericii nouedificate, Frauenkirche, ┼či a┼ča-numita F├óntan─â frumoas─â. Dup─â dob├óndirea Brandenburgului ├«n anul 1373, Carol al IV-lea a dat porunc─â s─â fie reconstruit ├«ntr-un mod costisitor vechiulcastel al margrafului de l├óng─â ora┼čul cu acela┼či nume, Tangerm├╝nde, a┼čezat la confluen┼úa r├óurilor Elba ┼či Tanger. La sf├ór┼čitul domniei sale, ├«mp─âratul obi┼čnuia s─â poposeasc─â aici deseori, ba chiar ├«n perioada respectiv─â a considerat acest castel ca principala sa re┼čedin┼ú─â.

024 275920 foto afp jpg jpeg
Karlštejn, castel gotic construit la sud-vest de Praga, la dorinţa lui Carol al IV-lea, pentru a păstra bijuteriile de încoronare a regilor cehi

Karlštejn, castel gotic construit la sud-vest de Praga, la dorinţa lui Carol al IV-lea, pentru a păstra bijuteriile de încoronare a regilor cehi

Aproape ├«n fiecare loc din Sf├óntul Imperiu Romano-German ├«n care a poposit├«mp─âratul ┼či nu numai ÔÇô este vorba de c├óteva sute de localit─â┼úi ÔÇô poate fi g─âsit─â o urm─â aacestuia, ├«ncep├ónd cu actele scrise ┼či sf├ór┼čind cu ├«nv─â┼ú─âturile religioase ├«n avantajul institu┼úiilor ecleziastice din partea locului. Harta ┼čederilor lui, care acoper─â o mare parte din Europacontinental─â, ar fi ├«mp├ónzit─â, ├«n sens metaforic, cu stelu┼úe care amintesc p├ón─â ast─âzi de marele ├«mp─ârat. Dintre ele ├«ns─â, Praga ar avea cea mai mare stea. Dintre toate ora┼čele imperiului lui Carol, Praga, datorit─â m─ârimii ei, a avut cea mai mare ┼čans─â de a deveni capitala poten┼úial─â aSf├óntului Imperiului Romano-German, juc├ónd rolul Parisului. O ├«ncercare promi┼ú─âtoare ├«n acest sens a fost, printre altele, faptul c─â la Praga au ├«nceput s─â-┼či ridice palate unii principi ai imperiului astfel ├«nc├ót, cel pu┼úin temporar, ea a fost una dintre cele mai importante metropoledin Europa.

Testamentele politice ale lui Carol.

Alegerea lui V├íclav (al IV-lea), fiul lui Carol al IV-lea, ca ├«mp─ârat al Sf├óntuluiImperiu Romano-German, ├«n iunie 1376, divergen┼úele care au ├«nceput s─â apar─â ├«ntre fiii defunctului s─âu frate ┼či cei ai margrafului Moraviei, Jan Jind┼Öich, str─âdania so┼úiei ├«mp─âratului, Elisabeta Pomo┼Öansk├í, de a-i impune pe fiii s─âi, Zigmund ┼či Ioan, ┼či, cel mai degrab─â, starea de s─ân─âtate tot mai ┼čubred─â a ├«mp─âratului Carol l-au determinat s─â se g├óndeasc─â la testamentul s─âu politic.

Carol a f─âcut cunoscut primul s─âu testament la 21 decembrie 1376, iar ├«n cel de-aldoilea, dat├ónd din 18 octombrie 1377, a precizat mai mult sau mai pu┼úin hotarele unor teritorii. ├Än principiu, a fost vorba despre regulamentul succesoral ├«n ramura regal─â a dinastiei Luxemburg, unde, potrivit a┼čtept─ârilor, primul loc i se cuvenea ├«mp─âratului Sf├óntului Imperiu Romano-German ┼či regelui ┼ú─ârilor Coroanei cehe V├íclav al IV-lea. Pe l├óng─â regatul propriu-zis, dup─â moartea lui Carol, V├íclav trebuia s─â domneasc─â peste posesiunile sileziane sub administra┼úialui direct─â, peste teritoriile Lusacia Inferioar─â (Doln├ş Lu┼żice) ┼či Budy┼íin, precum ┼či peste ducatul Javor-Sv├şdnice, mo┼čtenit de la mama sa Anna. Ca senior feudal trebuia s─â domneasc─â asupra principatului moravan, episcopiei de Olomouc, ducatului de Opava ┼či asupra celorlalte principate sileziane. ├Än afar─â de aceasta, a devenit senior feudal ├«n principatul nou creat de Zho┼Öeleck├Ż, pe care l-a mo┼čtenit fiul s─âu cel mai mic, Ioan. Al doilea fiu n─âscut, Zigmund, ├«ncalitatea sa de margraf, a fost desemnat mo┼čtenitor ├«n Brandenburg. De asemenea, ├«n testament a fost stabilit precis cui ┼či ├«n ce ├«mprejur─âri i-ar reveni coroana ceh─â ├«n cazul stingerii din via┼ú─â a unuia dintre mo┼čtenitorii direc┼úi.

gettyimages 463901121 jpg jpeg
1378: intrarea ├«n Paris a ├«mp─âratului Carol al IV-lea (la mijloc); al─âturi de el sunt fiul s─âu, V├íclav al IV-lea, ┼či regele Carol al V-lea al Fran┼úei (ilustra┼úie din Grandes Chroniques de France, colec┼úia Bibliotecii Na┼úionale din Paris)

1378:intrarea ├«n Paris a ├«mp─âratului Carol al IV-lea (la mijloc);al─âturi de el sunt fiul s─âu, V├íclav al IV-lea, ┼či regele Carol al V-lea al Fran┼úei (ilustra┼úie din Grandes Chroniques de France, colec┼úia Bibliotecii Na┼úionale din Paris)

Întâlnirea celor trei regi la Paris, din ianuarie 1378.

C├ónd, la sf├ór┼čitul verii anului 1377, ├«mp─âratul Carol al IV-lea a declarat c─âinten┼úioneaz─â s─â ├«nf─âptuiasc─â o vizit─â ├«n Fran┼úa, vestea a provocat o mare agita┼úie. ├Än aer b├óntuia deja pericolul unei schisme a bisericii, r─âzboiul dintre Anglia ┼či Fran┼úa tot nu se├«ncheiase, Carol trebuia s─â consolideze succesiunea fiului s─âu V├íclav ├«n Sf├óntul ImperiuRomano-German, iar ├«n Ungaria sau Polonia s─â g─âseasc─â o mireas─â pentru fiul s─âu mai mic, Zigmund. Din aceast─â pricin─â, pu┼úini au fost cei care au crezut c─â ├«n Fran┼úa dorea s─â vad─ânumai moa┼čtele sfinte, s─â mearg─â ├«n pelerinaj la aba┼úia Saint-Maur-des-Fosses pentru a se ├«ns─ân─âto┼či ori ca s─â stea de vorb─â cu regele Carol al V-lea, zis Cel ├«n┼úelept. Aproape peste totunde s-a oprit ├«n drumul s─âu, a acordat ┼či consfin┼úit privilegii. La ├«nceputul lui decembrie, la Aachen, ├«n expedi┼úia care se tot m─ârea, a intrat ┼či fiul cel mare al ├«mp─âratului, regele Boemiei, V├íclav al IV-lea.

Primirea ├«mp─âratului ┼či a fiului s─âu V├íclav la intrarea ├«n Paris, ├«n data de 4 ianuarie 1378, a fost spectaculoas─â. Regele Fran┼úei, Carol al V-lea, a ┼úinut neobi┼čnuit de mult ca vizita celor trei reprezentan┼úi ai dinastiei de Luxemburg ÔÇô ├«mp─âratul Carol;regele Boemiei, V├íclav ┼či ducele de Luxemburg, V├íclav ÔÇô s─â se desf─â┼čoare ├«n condi┼úii c├ót se poate mai bune. La ├«nt├ólnirea celor mai puternici monarhi europeni, care a avut loc la 8 ianuarie 1378, ├«mp─âratul a concurat cu amfitrionul s─âu nu doar prin orizontul lui de om politic, dar ┼či prin traducerea excelent─â a actelor contractuale imediat ├«n mai multe limbi. Discu┼úiile propriu-zise p─âreau c─â nu se mai termin─â, ┼úin├ónd cont de faptul c─â ├«n cur├ónd cei doi Carol aveau s─â se sting─â din via┼ú─â, ├«n timp ce societatea de la Curte ┼či publicul parizian au fost atrase mai degrab─â de festivit─â┼úilecare s-au ┼úinut lan┼ú, datorit─â c─ârora ┼či-au ├«ntrerupt activitatea tribunalele ┼či alte institu┼úii.

┼×ederea lui Carol al IV-lea la Paris, care a ├«nceput luni, 4 ianuarie, ┼či s-a ├«ncheiat s├ómb─ât─â, 16 ianuarie 1378, a creat ├«n exterior impresia unei festivit─â┼úi unice, alc─âtuit─â din mai multe p─âr┼úi. ├Än afar─â de primirea fastuoas─â de la intrarea ├«n ora┼č, au fost organizate recep┼úii ┼či banchete str─âlucitoare, ostentative pentru cei din exterior, la care a fost invitat un cerc relativ larg de magna┼úi, membri ai Cur┼úii ┼či al┼úi demnitari. Faima general─â a osp─â┼úului festiv al celor trei regi, care a avut loc ├«n mod simbolic ├«n ziua Celor trei regi magi, la 6 ianuarie 1378, s-a datorat at├ót delicateselor gastronomice, acompaniamentului muzical, c├ót ┼či celor dou─â acte ale unui spectacol de teatru care a fost prezentat ├«n pauzele dintre felurile de bucate. Amfitrionula dorit ├«n mod inten┼úionat s─â fie reprezentat─â drama istoric─â despre cucerirea Ierusalimului de c─âtre ducele Godefroy din Bouillon pentru a le aduce aminte oaspe┼úilor s─âi de misiuneane ├«ndeplinit─â a eliber─ârii ┼ó─ârii Sfinte. La plecarea din Fran┼úa, impresiile ├«mp─âratului bolnav au fost la fel de extraordinare precum valoarea darurilor pe care le-au primit el, fiul s─âu V├íclav ┼či ceilal┼úi membri de vaz─â ai suitei.

024 2231898 foto afp jpg jpeg
Coroana regală cehă, numită coroana sfântului Václav

Coroana regală cehă, numită coroana sfântului Václav

Ultimele s─âpt─âm├óni ┼či zile ale marelui ├«mp─ârat al Sf├óntului Imperiu Romano-German ┼či regelui ┼ú─ârilor Coroanei cehe.

├Ämp─âratul a aflat vestea despre moartea papei Grigore al XI-lea la Praga, ┼či nu a mai avut putere s─â ├«mpiedice schisma bisericii care a urmat dup─â alegerea celor doi papi rivali. ├Änultimele sale luni de via┼ú─â, Carol al IV-lea fost chinuit de crize de gut─â ┼či nici m─âcar pelerinajul la miraculosul t─âm─âduitor Sf. Maur nu a contribuit la o ameliorare a st─ârii sale des─ân─âtate. Dup─â 2 noiembrie, ├«n urma c─âz─âturii de pe cal sau de pe sc─âri, ┼či-a fracturat capul femural st├óng. ├Än urma ┼čederii prelungite ├«n pat s-a ├«mboln─âvit de pneumonie, din pricina c─âreia ├«mp─âratul ├«n v├órst─â de 63 de ani s-a stins din via┼ú─â, la orele serii, ├«n ziua de 29 noiembrie 1378.

├Änc─â din timpul nop┼úii cancelaria regelui a trimis ├«n toate p─âr┼úile soli. Medicii ┼či chirurgii de la Curtea imperial─â au ├«nceput s─â ├«mb─âls─âmeze trupul defunctului. Preg─âtirea acestui spectacol pe care Praga nu-l cunoscuse p├ón─â atunci a durat 11 zile. ├Än tot acest r─âstimp, trupul r─âposatului ├«mp─ârat a fost expus pe o brancard─â uria┼č─â ├«n sala de audien┼úe a Hradului. Trupul ├«mp─âratului a fost ├«mbr─âcat ├«n pantaloni din purpur─â aurie ┼či ├«ntr-o hlamid─â de culoare purpurie. ├Än dreapta capului lui Carol a fost a┼čezat─â coroana Lombardiei, deasupra capului ÔÇô coroana Sf├óntului Imperiu Roman, iar ├«n st├ónga, coroana Boemiei. ├Än partea lateral─â dreapt─â afost pus sceptrul imperiului, iar globul ┼či sabia f─âr─â teac─â, ├«n partea lateral─â st├óng─â. De-a lungul catafalcului a ars un num─âr impresionant de lum├ón─âri.

Cortegiul funerar s-a format s├ómb─ât─â, pe 11 decembrie, imediat la orele amiezii, ├«n sala de audien┼ú─â a palatului regal. ├Än fruntea cortegiului au mers f─âclierii, ├«n num─âr de 564. Grupul lor era ├«ncheiat de 114 f─âclieri ├«mbr─âca┼úi ├«n ve┼čtminte negre din suita regelui V├íclav al IV-lea. Consiliile celor dou─â ora┼če din Praga au trimis ca s─â fac─â parte din cortegiu 28 de func┼úionari jura┼úi, ├«mbr─âca┼úi ├«n haine de doliu ┼či cu ┼čaluri din m─âtase brodate cu fir de aur. Un alt grup al cortegiului l-au format elevii de la 18 ┼čcoli parohiale cu profesorii lor, canonicii domului ┼či discipolii lor, c─âlug─âri de la toate m─ân─âstirile, studen┼úii ┼či profesorii de la cele dou─â universit─â┼úi din Praga. 

├Änsemnul maiest─â┼úii regale ┼či imperiale a defunctului l-a reprezentat corpul stegarilor.Dup─â stindardul din frunte, confec┼úionat din m─âtase ro┼čie, au urmat drapelurile a┼ča-numitelor ┼ú─âri vecine ale Coroanei cehe, ale Regatului Boemiei ┼či Sf├óntului Imperiului Roman. Fiecare stindard era ├«nso┼úit de trei cavaleri ├«n plato┼če, cu ├«nsemnele cuvenite. ├Äntregul grup era ├«nchisde un cavaler care purta un coif acoperit cu hermelin─â, pe care se afla coroana din aur, iar ├«n cealalt─â m├ón─â ┼úinea o sabie scoas─â din teac─â ├«ntoars─â cu t─âi┼čul spre p─âm├ónt. ┼×i acesta era ├«nso┼úit de trei cavaleri pe cai acoperi┼úi cu valtrapuri, purt├ónd stindardele ┼či blazoanele imperiale. Cu o mare probabilitate, ├«n urma stegarilor mergeau ├«nal┼úi demnitari ├«mbr─âca┼úi ├«n negru, cavaleri ┼či al┼úi nobili, al c─âror num─âr a fost estimat de un martor ocular la aproximativ 500 de persoane. Baldachinul din aur de deasupra n─âs─âliei era purtat de doisprezece cavaleri pe care, probabil, ├«n timpul opririlor, ├«i schimbau or─â┼čenii de frunte.

Dup─â c├óteva escale ├«n Praga, trupul regelui a r─âmas expus pe catafalc ├«n timpul nop┼úii ├«n Catedrala Sf. Petru ┼či Paul din Vy┼íehrad. Dup─â liturghia de diminea┼ú─â, din ziua de duminic─â 12 decembrie, cortegiul a pornit din nou la drum ┼či, ├«n aceea┼či zi, a ajuns la biserica Sf. Jacub din Star├ę M─Ťsto. Luni, 13 decembrie, trupul regelui s-a odihnit peste noapte ├«n Biserica Fecioarei Maria de pe l├óng─â m─ân─âstirea crucia┼úilor ioani┼úi din Mal├í Strana. ├Än felul acesta afost adus un omagiu tuturor ora┼čelor regale pragheze ┼či bisericilor de rang important. ├Än ultimazi a procesiunii ÔÇô ├«nmorm├óntarea a avut loc miercuri, 15 decembrie 1378 ÔÇô sicriul cu trupul defunctului ├«mp─ârat a fost expus ├«n Catedrala metroplitan─â Sf. V├şt. Recviemul a fost slujit de arhiepiscopul praghez Jan O─Źek din Vla┼í├şm, asistat de ┼čapte episcopi, de asisten┼úii lor ┼či de o mul┼úime impresionant─â de aba┼úi, stare┼úe ┼či canonici. Dup─â discursurile funerare a urmat depunerea de ofrande pentru catedrala metropolitan─â. Au fost oferite toate stindardele ├«mpreun─â cu 26 de cai din cortegiul funerar. O alt─â ofrand─â adus─â catedralei a fost emblema lui Carol ┼či casca ├«mpodobit─â cu coroana. Trupul regelui ├«nf─â┼čurat ├«n stofe ┼úesute cu fir de aur a fost depus ├«ntr-un sicriu din cositor ├«mpreun─â cu copiile aurite ale ├«nsemnelor regale, scutul de cavaler ┼či stindardul de r─âzboi al imperiului, cu vulturul ├«ntors cu capul ├«n jos. Prin depunerea sicriului ├«n cavoul pe care, ├«ntre timp, fusese cioplit un epitaf s-a ├«ncheiat ├«nmorm├óntarea lui Carol al IV-lea, care a durat 17 zile. Marele ├«mp─ârat a murit ├«nainte de a putea afla dac─â discu┼úiile sale particulare, pe jum─âtate secrete, cu regele Carol al V-lea al Fran┼úei vor aduce schimb─âri ├«n politica european─â.

Prof.dr. Franti┼íek ┼ámaheleste unul dintre cei mai str─âluci┼úi reprezentan┼úi ai istoriografiei cehe, europene ┼či mondiale. Este fondatorul ┼či directorul Centrului de studii de medievalistic─â, pre┼čedintele Consiliului ┼×tiin┼úific al Academiei de ┼×tiin┼úe a Republicii Cehe, membru al Consiliului ┼čtiin┼úific al Universit─â┼úii Caroline, membru corespondent al Academiei Britanice, Societ─â┼úii Regale de Istorie, Academiei europene pentru ┼čtiin┼ú─â ┼či art─â, Asocia┼úiei americane de istorie. ├Än activitatea lui de cercetare ┼čtiin┼úific─â s-a concentrat mai ales pe istoria Evului Mediu t├órziu, ├«n special pe dinastia de Luxemburg, perioada husitismului, umanismului ┼či a reformei timpurii cehe, dar ┼či pe istoria medieval─â universal─â, iconografia ┼či iconologia medieval─â, doctrinele ┼či mentalit─â┼úile Evului Mediu t├órziu. De┼či ├«n anii ÔÇÖ70 nu a avut voie s─â publice, a scris sute de articole de specialitate ┼či zeci de c─âr┼úi ap─ârute ulterior ├«n Cehia ┼či ├«n str─âin─âtate. A primit mai mult de 20 de distinc┼úii ┼čtiin┼úifice cehe ┼či str─âine.