Ioan Timuș, profesor de muzică în Japonia începutului de secol XX jpeg

Ioan Timuș, profesor de muzică în Japonia începutului de secol XX

­čôü Biografii
Autor: Sterian Pricope

Dup─â o lung─â c─âl─âtorie, Ioan Timu┼č r─âm├óne ├«n Tokyo, unde singurele slujbe disponibile par a fi doar acelea de contabil. Norocul apare ├«ns─â c├ónd te a┼čtep┼úi mai pu┼úin, fiindc─â, ├«ntr-un restaurant, un rus se ofer─â s─â-l ajute ca s─â se ├«n┼úeleag─â cu chelneri┼úa. Rusul, profesor de pian ┼či fost director al Conservatorului din Petersburg, a ob┼úinut un contract frumos ├«n America ┼či vrea s─â plece acolo, dar trebuie s─â-l ├«nlocuiasc─â cineva la ┼čcoala unde pred─â. Acum tocmai ┼či-a g─âsit omul: Timu┼č se recomand─â ┼či el ca fiind tot profesor de Conservator ┼či prima sa slujb─â ├«n Japonia ├«ncepe s─â capete contur.  

Locul unde trebuie s─â predea este ┼čcoala de fete ÔÇ×Sacr├ę CoeurÔÇŁ (Sei Shin Jo Gakuin), ┼úinut─â de ni┼čte maici catolice. La interviu, la fel ca la cinematograful de pe Sfientlanskaya, musceleanul epateaz─â, ca s─â impresioneze. Se recomand─â ca av├ónd studii de Conservator la Paris, Leipzig ┼či Milano, c─â a c├óntat cu orchestra din Londra ┼či cu cea din Bucure┼čti, c─â e profesor de pian ┼či de canto... Ob┼úine slujba ┼či onorariul este generos, numai c─â elevele ┼čcolii sunt din Japonia, dar ┼či din Rusia, America, Fran┼úa, Portugalia, Anglia, Australia ┼či din alte col┼úuri ale lumii. ├Än afar─â de faptul c─â trebuie s─â se fac─â ├«n┼úeles de toate, nivelul lor de preg─âtire este foarte ridicat, fiindc─â rusul fusese un foarte bun profesor. Ca s─â nu se fac─â de r├ós, ┼či din cauz─â c─â la Tokyo nu existau partituri dup─â care s─â predea, Timu┼č ├«ncearc─â s─â-┼či aduc─â aminte de lec┼úiile primite ├«n copil─ârie la C├ómpulung, de la o polonez─â, fost─â sopran─â, devenit─â la b─âtr├óne┼úe profesoar─â de pian.  

Profesoare la o s╠žcoala╠ć de fete din Tokyo (cca. 1910), prega╠ćtindu-s╠ži cursurile

scoala japonia jpg jpeg

P├ón─â s─â-┼či formeze un portofoliu de teme, pune accent pe discu┼úiile individuale cu elevele: ┼úinuta la pian, pozi┼úia m├óinilor ┼či a degetelor, note false, schimbarea tempo-urilor. Crede c─â a ├«nceput s─â se descurce, dar nu ┼čtie care sunt impresiile elevelor ┼či, mai ales, ale c─âlug─âri┼úelor care ├«l urm─âresc permanent t─âcute, cu priviri severe. Peste c├óteva zile este chemat pe nea┼čteptate la cancelarie; merge ├«ngrijorat ┼či prime┼čte vestea: toat─â lumea este foarte mul┼úumit─â ┼či a fost angajat definitiv. Pentru prima oar─â, ┼čcoala nu are doar un profesor de pian, ci ┼či un pedagog adev─ârat!, i se comunic─â, sec ┼či solemn, din partea maicii superioare.  

Ulterior, conducerea ┼čcolii ├«i va cere s─â predea ┼či canto ┼či, la refuzul speriat al lui Timu┼č, maicile ├«┼či exprim─â mirarea: p─âi, n-a spus el c─â e ┼či profesor de canto!? A┼čadar, alt─â belea ┼či alt─â improviza┼úie salvatoare: cum ├«n Tokyo este un profesor italian care pred─â canto, musceleanul caut─â un pretext ┼či ├«l viziteaz─â c├ónd acesta d─âdea medita┼úii. ├Än holul de a┼čteptare, trage cu urechea ┼či afl─â indica┼úiile salvatoare: cum se respir─â, cum se iau vocalizele, cum se deschide gura... Toate acestea, dublate ├«ns─â de cuno┼čtin┼úele ┼či de cultura muzical─â acumulate ├«nc─â din copil─ârie, ├«l fac s─â treac─â victorios ┼či peste aceast─â ├«ncercare.

Hieroglifele nipone: trei femei ├«nseamn─â g─âl─âgie! 

├Än timp, Ioan Timu┼č ├«┼či g─âse┼čte noi preocup─âri. C├ónt─â ├«n orchestre care fac turnee prin Japonia, c─âl─âtore┼čte, se ├«mprietene┼čte cu europeni ┼či cu localnici, vizioneaz─â spectacole de teatru japonez ┼či ┼úine prima conferin┼ú─â din Japonia despre Rom├ónia.  Cu limba japonez─â este ├«ns─â mai greu dec├ót se a┼čtepta, dic┼úionarul nefiindu-i de mare folos, fiindc─â, ├«n func┼úie de text, cuvintele pot avea ├«n┼úelesuri diferite. De pild─â, c├ónd a comandat ghiuniu-nomi, ceea ce, tradus motÔÇ»├á mot, ├«nseamn─â numai lapte, a aflat c─â i-a cerut chelneri┼úei s─â-i aduc─â lapte cu... purici! 

Stampa╠ć de epoca╠ć: ÔÇ×Fete juca╠énd jocul KenÔÇť, cca. 1745-1770, autor: Suzuki Harunobu

japonia jpg jpeg

De aceea, rom├ónul se hot─âr─â┼čte s─â ├«nve┼úe temeinic limba japonezilor. Un misionar catolic ├«i explic─â logica hieroglifelor nipone: nu sunt fonetice, adic─â nu exprim─â sunete, ci sunt ideografice, deci sugereaz─â idei ┼či imagini. A┼čadar, Timu┼č se apuc─â de buchisit scrierea japonez─â, de la ├«nceputurile ei: un cerc cu un punct ├«n mijloc ├«nseamn─â soare. Omul este reprezentat de dou─â linii unite, ca un compas. Pentru arbore trebuie trei componente: o vertical─â, t─âiat─â sus de o curb─â cu v├órfurile spre cer (tulpina) ┼či jos de o alta, cu v├órfurile spre p─âm├ónt (r─âd─âcina).  

Urmeaz─â apoi compunerea hieroglifelor. Dac─â tragi o linie sub semnul soare, atunci ob┼úii r─âs─ârit de soare. Semnul om ├«ncadrat de un p─âtrat ├«nseamn─â ├«nchisoare. Timu┼č este tot mai captivat de logica ┼či de perspicacitatea pe care i le solicit─â descifrarea hieroglifelor nipone, dar unele asocieri ├«i st├órnesc hohote de r├ós. De pild─â, un anumit semn ├«nseamn─â femeie. Trei astfel de semne al─âturate nu ├«nseamn─â ├«ns─â trei femei, ci... g─âl─âgie!  

Acest text este un fragment din articolul "Ioan Timu╚Ö ╚Öi aventurile sale ├«n Siberia ╚Öi Japonia", ap─ârut ├«n num─ârul 227 al revistei Historia, disponibil ├«n format digital pe platforma paydemic.com 

Cump─âr─â Acum