Familia Lecca din Moldova și avatarurile ei peste timp

Studiul aristocrației românești se dovedește inepuizabil. Atât de numeroase au fost familiile care au compus boierimea de diferite trepte în evul mediu și în epoca modernă încât, deși înainte de cel de-al doilea război mondial s-a scris foarte mult în acest domeniu, subiectele generoase nu lipsesc nici pe departe. Restituirile istoriografice care se pot întreprinde sunt foarte numeroase. În cele ce urmează mă opresc asupra familiei Lecca - din județul Bacău -, care, în ciuda provenienței ei din boierimea de provincie, a ajuns în secolele XIX – XX, la o importanță națională, membrii săi ocupând funcții ministeriale și făcând istorie.

Originea familiei Lecca

Obârșia ei este controversată și optez aici pentru varianta cea mai certă, întemeiată documentar. Genealogistul Octav George Lecca, la o vârstă foarte tânără când a publicat cunoscutul său volum din 1898, Familiile boerești române. Istoric și genealogie, susținea descendența familiei românești Lecca – nefăcând așadar vreo distincție între familia din Moldova și cea din Țara Românească – dintr-o spiță romană din antichitate. Mai este oare nevoie astăzi să se infirme o atare afirmație?

Mai degrabă ar trebui precizat că Lecculeștii din Țara Românească, din rândul cărora s-au ilustrat pictorul Constantin Lecca (foto sus) și nepoții săi de fiu, genealogistul mai sus amintit și fratele său, dramaturgul Haralamb G. Lecca, își au originea în negustorimea românească a Brașovului, neavând de fapt nici o legătură de rudenie cu purtătorii aceluiași nume din Moldova.

Ba chiar pentru Lecculeștii din această provincie se pune întrebarea în ce măsură coborau din aceeași familie cei din județul Bacău, cei din județul Botoșani și cei din județul Neamț. Se pare mai degrabă că este vorba de familii diferite purtând același patronimic care constituie de fapt un derivat al numelui „Alexandru”.

Prestigiul social și însemnătatea cea mai mare au avut-o Lecculeștii originari din Bacău, ctitori de biserici, înrudiți cu multe familii însemnate ale țării. De generalul Dimitrie Lecca este legată proclamarea regatului român în martie 1881, dar asupra acestei personalități voi reveni mai jos. Purtători ai numelui „Lecca” apar în diferite documente medievale, de pildă la Arhivele Naționale, în colecția Documente istorice, sau în culegerea lui Aurel V. Sava, Documente privitoare la târgul și ținutul Orheiului (1944). Demnă de interes, ca de atâtea ori în evocarea unor familii, este mărturia paharnicului arhondolog Constandin Sion:

“Cei [Lecculeștii] de la Tecuci sunt feciorii lui Gheorghe Leca, răzăș de la Buciumi, ținutul Bacăului, ficiorul unui popa Leca; au mers la Tecuci, la 1824, cu aga Lascarachi Costachi, ce se însurase atunci cu fata vornicului Iordachi Rășcanu și-l făcuse ispravnic și Leca acela era logofăt. Lascarachi ședea în casele stolnicului Enachi Negură, carele murise și-i rămăsese văduva cu douî feti și un băiet; s-au îngurluit cu Mărghioala, fata cea mai mare a Neguroaiei ș-au luat-o. Apoi, el fiind om deștept și fimeia lui având bună zestre, au sporit, s-au făcut și paharnic pe la 1827 și samiș acolo; rânduindu-se domnul Mihai vodă, iar l-au rânduit samiș, dar au murit, i-au rămas trei feciori și o fată. Epitropia lor i-au trimis la Paris” (ediția a II-a, pp.152-153).

Răspândirea…

Potrivit foarte utilului Repertoriu bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova al istoricului Nicolae Stoicescu, paharnicul Gheorghe Lecca – cel menționat mai sus, în pasajul din Arhondologia Moldovei, a ctitorit în anii ’20 – ‘30 ai secolului al XIX-lea, biserica „Sf.Gheorghe – Dealu Mare” din satul Botești (comuna Ungureni, jud. Bacău). În această biserică avea să fie înmormântat după aproape o jumătate de secol generalul Dimitrie Lecca (foto jos).

Dar și alte locuri din județ sunt legate de proprietățile familiei: conacul de la Radomirești și cel de la Bogdănești, cu biserica în care în anul 2002 și-a găsit locul de odihnă unul dintre ultimii coborâtori ai spiței, regretatul Gheorghieș Lecca (n.1923), care trăia de mulți ani la Paris.

Din căsătoria paharnicului Gheorghe Lecca cu Maria născută Negură s-au născut trei fii și o fiică: Ioan (Enachi) (6 oct.1825 – 7 ian. 1876), revoluționar la 1848 și ministru în timpul domniei lui Cuza, căsătorit cu Eudoxia Boteanu (1842 – 1919), descendentă ea însăși a unor familii boierești din Moldova (mama sa fiind născută Iurașcu); Ruxandra (1826 – 1902), căsătorită mai întâi cu Gheorghe Lupașcu și apoi cu Alecu Racliș; Gheorghe (10 apr.1831 – 31 aug. 1885 Bacău); Dimitrie (2 dec. 1832 Tecuci – 3 iun.1888), general, ministru de război și președinte al Camerei, necăsătorit. Asupra rudelor materne ale acestora aduce lămuriri un document aflat în colecția regretatului Gheorghieș Lecca de la Paris. Este vorba de o declarație dată la 20 noiembrie 1867, la Dealu Mare (jud. Bacău):

„Subsemnații Rucsanda Negură născută Negruzzi și Emanoil Negură, constatăm prin aceasta că recunoaștem în totul dăruirea făcută de Zoiția [sic] Vogoridi născută Negură, fiica celei întâia și sora celui al doilea, în toată averea sa mobilă și imobilă, în favoarea Dsale frații Ianachi, Rocsanda, Gheorghie și Dimitrie Lecca, nepoții săi după sora ei Maria, tot fiică a mea Rocsanda Negură și soră a me Emanoil Negură. / Averea imobilă constă în: pământurile din Vinișești, viile de la Caradja, Pățești și de la Câmpu și o baltă în Focșani, fostă a lui Hadgi Șerban. Această avere se afla încă de la 1863 în posesiunea necontestată a nepoților noștri frați Lecca. / Fiindcă după Codul Calimach, sub imperiul căruia s-a săvârșit în viață numita Zoiția Vogoridi, numai noi Rocsanda Negură ca maică și Emanoil Negură ca frate, eram în drept a o moșteni, declarăm că renunțând la acest drept, recunoaștem dăruirea făcută de ea în favoarea susnumiților noștri nepoți frați Lecca”.

Datele din acest document confirmă cele scrise de paharnicul Sion despre familia Negură. Așadar, stolnicul Enachi Negură de la Tecuci s-a căsătorit cu Ruxandra Negruzzi (sora clucerului Dinu Negruzzi, tatăl scriitorului Costache Negruzzi), având un fiu Emanoil (Manolachi) și două fiice: Maria, soția paharnicului Gheorghe Lecca, și Zoița, căsătorită Vogoride. Boieria fraților Lecca venea așadar și pe linie maternă, prin familia Negură.

Filiația generalului Lecca

Pentru interesul său merită, de asemenea, reprodus extrasul de botez al viitorului general Dimitrie Lecca, datând din 5 iunie 1845, păstrat în aceeași colecție privată de documente din capitala Franței:

„Extrait de Baptême. Par suite de l’apostille de son Eminence le Métropolitain Méletie en date du 26 mai passé, apposée sur la supplique de Mme la paharnichesse [sic] Marie Leka, ce dicastère certifie que le jeune Démètre Leka est né le deux décembre l’an mil huit cent trente deux de parents orthodoxes du rite grec savoir de feu le paharnik Georges Leka et de son épouse Marie née Negour; que le 10 du même mois il a été baptisé et confirmé dans l’église de St.Nicolas de la ville de Técoutch; que la cérémonie de ce baptême a été faite par le père Constantin Louka, protopope du district de Técoutch, et que le nouveauné a été tenu sur les fonts baptismaux par l’archimandrite Daniel égoumène du monastère Réquitoisse [sic]. Afin donc de faire connaître que le jeune Démètre Leka est fils légitime des parents ci-dessus indiqués, comme il apporte des preuves qui ont été recueillies à cet effet, il a été délivré le présent certificat revêtu des signatures des assesseurs du dicastère et de son cachet, et légalisé par son Eminence le Métropolitain” ¹ .

Semnează iconomul Anton, iconomul Gheorghe și directorul dicasteriei, Dimitrie Liciu. Din acest document rezultă, așadar, filiația viitorului general Dimitrie Lecca, fiul paharnicului Gheorghe Leca și al soției sale Maria născută Negură (după cum se vede și din actul de naștere de mai sus, s-a trecut de la o generație la alta, de la ortografierea cu un singur „c” la cea cu doi „c”). Una dintre primele funcții foarte importante pe care le-a primit Dimitrie Lecca a fost cea de ministru de Război în cabinetul locotenenței domnești din 1866, cabinet condus de Ion Ghica. După cum am mai amintit, Dimitrie Lecca a intrat în istorie în ședința Camerei din 14 martie 1881, când prin luarea sa de cuvânt a propus proclamarea domnitorului Carol ca rege:

„Ieri s-a zis, negreșit din eroare, că dinastia este o plantă plăpândă în instituțiunile noastre naționale; noi credem că este un stejar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate în conștiința românilor. (Aplauze.) / S-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simțimânte monarhice. Să ne grăbim dar a săvârși marele act al proclamării regalității României (aplauze prelungite) pentru a dovedi că întru aceasta nu este deosebire de simțimânte între români. (Aplauze prelungite.) / Credem că, pe tărâmul național, astăzi ca totdauna, vom fi uniți în acte de natură a apropia și înfrăți pe cei mai dezbinați dintre noi în cestiuni secundare. (Aplauze) / Să ne dăm dar mâna și să sperăm că înfrățirea noastră, în acest mare fapt național, va fi de bun augur pentru mersul glorios înainte al României” ² .

Dimitrie Lecca a fost chiar raportorul legii de proclamare a regatului român, adoptată în acea zi. Puțin timp după aceea – mai exact la 16/28 noiembrie 1881 -, generalul a fost ales vicepreședinte al Adunării Deputaților, alături de Gh. Chițu și P.S. Aurelian. La 19/31 octombrie 1882, Dimitrie Lecca avea să fie ales președinte al Camerei. Trebuie precizat faptul că toți trei frații Lecca au făcut parte din elita liberală românească a epocii lui Carol I.

O familie implicată adânc în politică

În ceea ce-l privește pe Gheorghe Lecca – ministru de finanțe între 25 ianuarie 1882 – 12 septembrie 1885, membru al guvernului condus de Ion C. Brătianu -, câteva date despre înrudirile sale: amândouă soțiile sale proveneau din mici familii de boieri moldoveni. Prima lui soție, Maria Mălinescu (+ 18 ianuarie 1875), era fata căminarului Iordache Mălinescu (fiul mazilului Nicolae Mălinescu) și sora revoluționarului pașoptist Vasile Mălinescu (1817 – 1866). Cea de-a doua soție a lui Gheorghe Lecca a fost verișoara sa Clara Negură (1852 – 1909).

Gheorghe Lecca era cuscrul a doi oameni politici liberali: Mihail Kogălniceanu – cu a cărui fiică naturală, Maria Lamotescu, s-a căsătorit fiul său Ioan Lecca – și Gheorghe Cantilli – al cărui fiu, Panait, a fost soțul Mariei Lecca. Din căsătoria lui Gheorghe Lecca cu Maria Mălinescu s-au născut patru copii: Caton (20 mai 1863 – 1913), căsătorit în 1887 cu Elena Sideri, de care a divorțat în 1911, ea recăsătorindu- se cu Iuniu Lecca, vărul primar al întâiului ei soț; Ioan (17 sept.1863 – 24 iul. 1898), soțul Mariei Lamotescu (fiica lor, Margareta Lecca, s-a căsătorit cu Henri Coandă); Victor (1865 – 1904); Maria (2 martie 1867 – 17 iulie 1934), căsătorită prima dată, la 18 iunie 1887, cu Iuniu Lecca (div. 8 decembrie 1894), vărul ei primar, și a doua oară, la 28 decembrie 1896, cu Panait Cantilli. Din cea de-a doua căsătorie a lui Gheorghe Lecca s-a născut un fiu, Marcel (1880 – 1940).

Gheorghe Lecca - ministru plenipotențiar la Praga (stânga), alături de președintele și ministrul de externe ai Cehoslovaciei Emil Hacha și Chwalkovski (1939)

În această familie se remarcă continuitatea activității politice de-a lungul a trei generații succesive. În generația următoare, amândoi fiii lui Ioan Lecca au devenit parlamentari: Iuniu - senator, Dimitrie - prefect și deputat (Dimitrie a fost căsătorit cu fiica omului politic Ion Strat), Caton Lecca, fiul lui Gheorghe Lecca, a fost ales de mai multe ori senator liberal de Bacău și a ocupat funcția de prefect al aceluiași județ. La moartea lui Iuniu Lecca, N. Iorga a așternut pe hârtie un necrolog intitulat Din alte vremi: Iuniu Lec[c]a, în care stilul arborescent al marelui istoric se transformă în concizie expresivă:

„Abia acuma a trecut dincolo Iuniu Lec[c]a, tovarășul mieu de bancă în vechiul Parlament liberal din «era reformelor» și o întreagă lume-mi răsare în minte când am supt ochi înștiințarea cernită a dispariției lui. […] / Iuniu Lec[c]a, dintruna din acele familii care stăpâneau ereditar, ca șefii de clan din Albania, un județ întreg, era un aprig «combatant politic» și ideile sale și le spunea limpede, curagios, nesfiindu-se să atace și puterile intangibile, când el credea că așa trebuie. Dar în relațiile personale era cel mai plăcut dintre oameni și, fără legăturile de partid, în opoziție cu ai lui, era o plăcere, izolat cum eram eu, să mă aflu alături de dânsul. / Cu figura pe care știa să și-o facă mucalită, el asculta discursurile și, cu chibzuială hazlie, li «punea note». Eu am fost totdeauna împlicat cu cele pe care le primeam la debuturile mele. / Acuma, o fantomă să adaugă la celelalte multe, tot mai multe...”

În generația următoare, diplomatul Gheorghe Lecca (1873 – 1957), căsătorit cu fiica generalului Gheorghe Athanasescu, aghiotantul Reginei Maria, a devenit ministru plenipotențiar al României în câteva capitale însemnate, iar vărul său primar Radu Lecca s-a numărat printre demnitarii regimului antonescian. Sora acestuia, Laurette, a fost căsătorită cu diplomatul Radu Crutzescu, ministru plenipotențiar al României la Berlin, fratele lui Gheorghe Crutzescu, autorul cunoscutei și simpaticei cărți Pe podul Mogoșoaiei. Radu Lecca – căruia i s-a publicat în 1993 volumul Eu i-am salvat pe evreii din România de către Editura Roza Vânturilor – a fost condamnat la moarte după căderea regimului Antonescu.

Ca și lui Eugen Cristescu, i s-a comutat pedeapsa în închisoare pe viață, a fost eliberat la un moment dat și a încetat din viață în București în anii ’60. A fost un personaj rocambolesc, înconjurat de povești de spionaj care rămân în mister până astăzi. Personajul ilustrează pe de altă parte și faptul că prin funcțiile unor membri ai săi, ca și prin alianțele matrimoniale, familia Lecca s-a menținut în elita societății românești până la instaurarea regimului comunist și de fapt într-un fel chiar și după aceea.

Astăzi ea este reprezentată de domnul Dimitrie Lecca, fost antrenor al echipei naționale de baschet „Steaua”, tată a doi băieți – Bogdan și Ștefan - și bunic a doi nepoți, Radu și Matei. De asemenea, câțiva membri ai familiei se află în Occident: urmașii domnului Ion Lecca și domnul Matei Lecca, fiul regretatului Gheorghieș Lecca de la Paris. Arborele genealogic al Lecculeștilor merge din fericire mai departe.

NOTE

1. “Extras de botez. Ca urmare a apostilei Preasfinției sale Mitropolitul Meletie, din data de 26 mai trecut, pusă pe suplica Doamnei păhărnicese Maria Leca, această dicasterie certifică faptul că tânărul Dimitrie Leca s-a născut la doi decembrie anul o mie opt sute treizeci și doi din părinți ortodocși de rit grec, adică răposatul paharnic Gheorghe Leca și soția sa Maria născută Negură; că la 10 ale aceleiași luni a fost botezat și confirmat în biserica Sf. Nicolae din orașul Tecuci; că ceremonia botezului a fost slujită de părintele Constantin Luca, protopop al districtului Tecuci, și că nou-născutul a fost botezat de arhimandritul Daniel, egumen al mănăstirii Răchitoasa. Pentru a face cunoscut că tânărul Dimitrie Leca este fiul legitim al părinților sus menționați, după cum reiese din dovezile care au fost adunate cu acest scop, a fost eliberat prezentul certificat având semnăturile asesorilor dicasteriei și sigiliul său și legalizat de eminența sa mitropolitul” (traducere de M.S.R.).
2. Apud Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, vol.I (1878 – 1884), ediția 1993, p.299).