Elizabeth Taylor, femeia care a avut totul

Eddie Fisher, cel de-al patrulea soţ al lui Elizabeth Taylor, spunea că un diamant de 50.000 de dolari o face fericită pe Liz patru zile. Că actriţei i-au plăcut teribil de mult bijuteriile o dovedeşte şi colecţia ei impresionantă, a cărei valoare e estimată la 150 de milioane de dolari.

„Mama mi-a spus că atunci când m-am născut, nu am deschis ochii timp de opt zile. Dar atunci când am făcut-o, privirea mi-a căzut pe un inel de logodnă. Şi am rămas hipnotizată“, declara Elizabeth Taylor. Născută în 1932, în Hampstead, Londra, şi ajunsă apoi la Hollywood, Elizabeth Taylor a devenit unul dintre copiii-vedetă ai cetăţii filmului şi una dintre marile ei frumuseţi. A apărut de 11 ori pe coperta revistei „Life“ şi de 14 ori pe cea a revistei „People“, singura care i-a depăşit performanţa fiind doar Lady Diana. Cu opt mariaje şi şapte soţi, cel mai cunoscut fiind acela în două acte tragicomice cu actorul Richard Burton, viaţa ei a fost un magnet pentru reviste şi tabloide.

La începutul anilor ’40, Liz cucerea America îmbrăcată ca jocheu în filmul „National Velvet“ (1944), demonstrând capacitatea sa de a se evidenţia, de a fascina, de a provoca. Mai târziu, înveşmântată în hermină şi schimbând soţii mai des decât inelele cu diamant, stăpâna lui Lassie (alt film iconic pentru cinematografia americană din timpul războiului) a ţinut prima pagină a ziarelor decenii la rând, rescriind regulile mai mult decât oricare altă vedetă a timpului. A devenit, incontestabil, un brand de sute de milioane de dolari.

„Rar a trebuit să lupt pentru ceva“

Pentru Taylor, faima şi notorietatea şi-au găsit împlinirea în cinci nominalizări pentru cea mai bună actriţă şi două Oscaruri obţinute de-a lungul a şase decenii de carieră. A scos o carte despre bijuterii care s-a vândut în milioane de exemplare şi a fost printre primii care au fondat o organizaţie de luptă împotriva SIDA după ce bunul său prieten Rock Hudson a murit răpus de cumplita maladie. Viaţa ei excesivă a fost prea mult chiar şi pentru Hollywood, după cum remarcau unii.

Elizabeth Taylor  şi soţul nr. 4, Eddie Fisher, după festivitatea de decernarea a premiilor Oscar din 1961. Liz a primit atunci statueta pentru rolul din „BUtterfield 8“, dar şi numeroase laude pentru ţinuta aleasă

„Niciodată nu m-am considerat o femeie bine îmbrăcată“, declara însă Elizabeth Taylor, stârnind zâmbete în jurul ei. Bine instruită de studiouri, frumoasa Liz juca rolul divei tot timpul. Nimeni nu a văzut-o vreodată îmbrăcată ca o femeie obişnuită, cu blugi şi tricou. Dimpotrivă.

Diva de la Hollywood era un model de eleganţă chiar şi pentru actriţele din cetatea filmului. „Totul mi-a fost dăruit:frumuseţe, faimă, sănătate, onoare, dragoste. Rar a trebuit să lupt pentru ceva“, spunea actriţa. Era conştientă de aceste daruri şi le aprecia sincer. Designerul său favorit a fost Marc Bohan de la Christian Dior care i-a rămas loial vreme de patru decenii. Liz a purtat sute de ţinute Dior, dar rareori cumpăra ceva, aşteptând tot timpul să primească daruri:o curea, o eşarfă sau o blană. Designerul Michael Kors spunea despre Taylor că era „incredibil de frumoasă, amuzantă, isteaţă, fermecătoare şi mereu strălucitoare. În lumea de astăzi sunt puţine persoanele care îmbină toate aceste calităţi cu o viaţă publică bogată şi un mare talent“.

Cea mai frumoasă ţinută la premiile Oscar din 1949

La doar 17 ani, înveşmântată într-o rochie albă cu crinolină, gen Scarlett O’Hara, Liz Taylor a fost recompensată cu un premiu de popularitate pentru cea mai frumoasă costumaţie la gala premiilor Oscar din 1949. Un an mai târziu, la 18 ani, Taylor se căsătorea cu Conrad „Nicky“ Hilton, moştenitor al lanţului hotelier cu acelaşi nume şi primul din seria celor şapte soţi pe care celebra actriţă i-a avut. Rochia purtată la ceremonie a fost un cadou din partea studiourilor MGM.

La Oscarurile  din 1970, Liz şi-a făcut apariţia într-o rochie albastră, extrem de decoltată, care punea în evidenţă colierul cu diamantul impresionant de 69 de carate, cumpărat pentru ea de Richard Burton de la Cartier

În 1959, Liz se îmbrăca deja ca o mare actriţă, însă după cum dictau studiourile. La premiera filmului „Brusc, vara trecută“ (1959), la braţul celui de-al patrulea soţ, Eddie Fisher, a apărut într-o rochie mulată, cusută cu multe mărgele şi având ca accesorii la fel de multe bijuterii. Vestimentaţia era completată cu un caftan bordat cu blană. Garderoba purtată de Taylor în filme stârnea de multe ori senzaţie. Designerul Hal Rubinstein considera că Taylor a fost cea care a relansat moda caftanelor împărăteşti, opinie împărtăşită şi de Elizabeth Emanuel, cunoscută mai ales pentru crearea rochiei de mireasă a prinţesei Diana. „Când intra într-o cameră era cea mai uimitoare prezenţă. Era pur şi simplu incredibilă“, spunea Elizabeth Emanuel referindu-se la actriţă.

În 1961, Elizabeth Taylor câştigă un Oscar pentru rolul din „BUtterfield 8“ (1960). Costumul de baie alb pe care l-a purtat în film a consacrat-o ca frumuseţe hollywoodiană, iar ţinuta în care şi-a făcut apariţia la gala decernării premiilor i-a făcut pe critici să spună că întruchipează o zeiţă a eleganţei. Rochia purta semnătura creatoarei Edith Head şi era alcătuită dintr-un top alb acoperit cu tull galben şi mănuşi lungi albe. Partea de jos a ţinutei era drapată, Taylor fiind cunoscută pentru această preferinţă a ei în materie de modă.

Din 1963, după o lungă bătălie cu studiourile, Elizabeth câştigă controlul asupra propriei imagini. Ea avea ultimul cuvânt de spus în privinţa costumelor, a coafurii, a machiajului şi nicio campanie publicitară nu putea fi declanşată fără aprobarea ei. A fost prima actriţă care s-a bucurat de acest drept. Perioada corespunde cu filmările la pelicula „Cleopatra“ (1963), ocazie cu care actriţa se îndrăgosteşte de Richard Burton, partenerul său din film. Stilul lansat atunci a durat mai mult decât mariajul cu Burton, soţul numărul cinci şi şase. Bijuteriile opulente, pieptănătura şi machiajul actriţei au rămas un izvor de inspiraţie pentru mulţi creatori de modă. În 2007, designerul Alexander McQueen a luat ca model această peliculă pentru a da viaţă creaţiilor sale vestimentare.

Liz despre diamantul de 69 de carate de la Cartier:„prea mare chiar şi pentru mine“

Preferinţa lui Taylor pentru accesorii grele şi multe zorzoane, în special pentru pălării strălucitoare a fost aspru criticată de unii care au considerat-o vulgară. Parcă pentru a le da apă la moară, Liz a apărut în 1967 la o petrecere purtând pe cap o futuristă pălărie plină de sclipici, conuri şi spini care costase 650.000 de dolari „Arată ca o parvenită care-şi cară întreaga avere în spinare“, au spus atunci gurile rele.

Taylor avea o slăbiciune recunoscută pentru cadouri şi a avut grijă ca ­toţii soţii pe care i-a avut să ştie acest lucru. Cea care făcea cadou haine din blană unor persoane abia cunoscute aştepta de la ceilalţi cadouri costisitoare. Una dintre marile pasiuni ale actriţei au constituit-o bijuteriile pe care le-a colecţionat de-a lungul întregii vieţi. Fiecare dintre soţii pe care i-a avut a contribuit la această pasiune a lui Liz. Michael Todd, al treilea soţ, i-a făcut cadou un inel cu diamant de 29 de carate. Cel de-al patrulea, Eddie Fisher, spunea despre Liz că un diamant de 50.000 de dolari o face fericită doar patru zile. Probabil de aceea Fisher a fost cel de-al patrulea, dar nu şi ultimul soţ.

Burton a fost cel care a doborât toate recordurile în materie de bijuterii. El i-a făcut cadou celebra piatră Krupp de 33 de carate montată într-un inel. Apoi, în 1969, Burton i-a dat în dar un diamant de 69 de carate cumpărat cu peste un milion de dolari de la Cartier. „Era prea mare chiar şi pentru mine“, a recunoscut actriţa care a rugat casa de bijuterii să-i creeze un colier care să încorporeze preţioasa piatră cunoscută ca diamantul Taylor-Burton. L-a vândut mai târziu, pentru a-şi finanţa acţiunile caritabile.

În 1970, Taylor a uimit din nou lumea pe covorul roşu, îmbrăcată într-o rochie albastră, semnată Edith Head, rochie care mai mult dezvelea decât acoperea şi cu un imens decolteu în V. Rochia era special croită pentru a pune în valoare minunatul diamant, dar şi bustul posesoarei. A patruzecea aniversare i-a adus lui Liz o nouă bijuterie. Richard i-a cumpărat celebrul diamant Taj Mahal descoperit în 1627. „Am vrut să cumpăr chiar Taj Mahal-ul, dar era prea greu de transportat“, a declarat atunci Burton. În 1969 Taylor adaugă colecţiei sale de bijuterii perla La Peregrina descoperită în anii 1500 în Golful Panama. Traseul pietrei a inclus mai multe familii spaniole şi britanice.

În timp, în colecţia actriţei au intrat broşa cu diamant care a aparţinut Ducesei de Windsor, smaraldele Marii Ducese de Rusia, un cadou de Valentine’s Day din partea lui Richard Burton, rubine şi safire.Ca o încununare a pasiunii sale pentru pietrele preţioase colorate şi strălucitoare, Elizabeth Taylor scrie o carte despre bijuterii (My Love Affair with Jewelry, 2002), pe care le consideră cele mai bune prietene. Ajunsese să se priceapă atât de bine la bijuterii încât a stârnit admiraţia oamenilor de afaceri din branşă care au recunoscut că Liz e o adevărată expertă.

Cât timp a trăit, actriţa nu a renunţat la dragostea ei pentru pietrele preţioase şi nici la plăcerea de a le purta. În 2006, a lansat o colecţie de bijuterii cu diamante şi alte pietre preţioase denumite House of Taylor. Imediat după moartea actriţei, pe 23 martie 2011, s-a vorbit despre faptul că bijuteriile favorite ale actriţei să fie vândute la o licitaţie a Christie’s, conform „People Magazine“. Până şi parfumurile pe care le-a lansat au purtat nume de pietre preţioase:White Diamonds (1981), Passion (1987), Diamonds and Rubies, Diamonds and Emeralds, Diamonds and Sapphires, Black Pearls (1995).

În parte propagandă, în parte instinct, în parte pur şi simplu noroc, faima ei a stabilit standarde de neegalat în showbizz-ul american, scrie William J Mann în cartea sa Cum să devii star de cinema. Elizabeth Taylor la Hollywood. Astfel, „Britney poate avea căderi nervoase, Angelina îl poate fura pe Brad de la Jen, Madonna se poate reinventa pe sine. Dar niciuna nu poate face ceva ce Taylor nu a făcut deja“.