Vedere de la vărsarea Dunării în Mare, în secolul al XIX-lea
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi deține în bogata colecţie instituției o litografie aparte pentru istoria navigatului pe Dunăre. Litografia intitulată „Vedere de la vărsarea Dunării în Mare” a fost realizată de un autor flamand după Lemonnier, în secolul al XIX-lea.
Muzeografii instituţiei oferă informaţii extrem de interesante despre tehnica litografierii:
„La sfârșitul secolului al XVIII-lea apărea o nouă tehnică de tipărire, numită litografie (în limba greacă: «lithos» – piatră, «graphein» – a scrie). Metoda folosește un tip special de piatră de calcar, extrem de absorbant, și se bazează pe principiul neaderenței apei la suprafețe grase. Practic, desenul se trasează pe suprafața foarte netedă a plăcii litografice cu un mediu gras (ulei, grăsime, ceară, iar mai târziu creioane litografice speciale etc.). Sunt aplicate mai multe substanțe, care au rolul de a fixa desenul și de a împiedica imprimarea de pe alte suprafețe decât cele desenate; după umezire, se aplică o cerneală specială, pe bază de ulei, care este respinsă de apă și aderă la desenul realizat. Prin presare, imaginea este transferată pe hârtie sau pe alte materiale. Tehnica a fost inventată de Alois Senefelder (1771-1834), actor și dramaturg german, aflat în căutarea unei metode ieftine de a-și tipări lucrările, în 1796. Totuși, termenul inițial de «Steindrückerei» (imprimare pe piatră) a fost mai puțin popular decât varianta franceză, «lithographie», care s-a răspândit mult mai mult. Tehnica a cunoscut rapid un mare succes, permițând imprimarea cărților, hărților, dar și a lucrărilor de artă”.
Acest articol a fost publicat în numărul 225 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com
