Vasile Alecsandri, unul dintre părinții teatrului românesc

În patrimoniul Colecției „Istoria teatrului românesc” a Muzeului Național al Literaturii Române Iași se află un reușit bust din teracotă al lui Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, folclorist, dramaturg, om politic, diplomat, director al Teatrului Național din Iași și membru fondator al Academiei Române.

Vasile Alecsandri, de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 201 de ani, este considerat unul dintre părinții teatrului românesc. În 1840, un comitet teatral, compus din Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu punea bazele teatrului în limba patriei, „potrivit dorinței celei mari a publicului”. Deschiderea primei stagiuni a teatrului românesc i-a aparținut lui Vasile Alecsandri, căruia, la 18 noiembrie 1840, i s-a jucat comedia Farmazonul din Hârlău: „Această piesă originală jucată de o trupă română, care era menită acum a pune temelia unui teatru românesc, a fost primită de public cu un entuziasm de nedescris”¹. Au urmat numeroase alte piese: Iorgu de la Sadagura, Spătarul Hațmațuchi, Creditorii, Rămășagul, Iașii în carnaval, Păcală și Tândală, Chirița în Iași sau Două fete și-o neneacă, Chirița în provincie, Chirița în voiaj, Cinel-Cinel, Despot Vodă, Fântâna Blanduziei, Ovidiu ș.a.: „Un teatru perfect nu se improvizează de azi până mâine; trebuie timp și sacrificiuri (…). O asemenea întreprindere cere multă bunăvoință, mult tact, multă răbdare din partea acelui ce s-ar încerca să creeze un repertoriu național”, avea să mărturisească în prefața volumului Opere complete. Teatru².

Alecsandri, în viziunea sculptorului Ioan Georgescu

Autorul acestui bust este sculptorul bucureștean Ioan Georgescu (1856-1898), considerat primul sculptor român modern³. Absolvent al Şcolii Naționale de Arte Frumoase din Bucureşti (1872-1877), elev al lui Karl Storck, a fost bursier la École des Beaux-Arts din Paris (1878-1880), unde l-a avut profesor pe Auguste-Alexandre Dumont. În această perioadă a frecventat şi atelierul sculptorului Eugène Delaplanche și a luat lecţii de pictură cu Pierre Auguste Cot. Revenit în țară, a fost și profesor la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Constantin Brâncuși, Dumitru Pavelescu-Dimo ș.a.

„Talentul lui robust a învins adesea greutățile, a abătut piedicile, a ieșit triumfător, a realizat viață în chip minunat mai totdeauna. (…) Alecsandri, spre pildă, solicitat de el, i-a pozat. Iată de ce, în bustul său, regăsim acea stăpânire de sine a poetului, acea aristocrație firească a lui, deși, în momentele în care a pozat, seninătatea lui obișnuită a fost micșorată cine știe de ce și înlocuită parcă cu gravitatea sculptorului. Georgescu își amintea cu admirație de frumusețea ceasurilor petrecute împreună cu poetul. «A fost omul care mi-a impus cel mai mult în lume. Aveai continuu simțul respectului în fața lui, cu toate că el era de o simplitate perfectă. În tăcerea, în vorba lui era o rară superioritate»”⁴.

Deși a murit prematur, la doar 42 de ani, Ioan Georgescu ne-a lăsat mai multe busturi ale unor personalități: Alexandru Odobescu, Mihail Pascaly, Dimitrie Bolintineanu, Iulia Hasdeu, Mihai Eminescu, Constantin Lecca, gen. Ioan Emanoil Florescu, gen. Alexandru Cernat ș.a., precum și statuile lui Gheorghe Lazăr (București, 1886) și Gheorghe Asachi (Iași, 1887).

Vasile Alecsandri i-a pozat lui Ioan Georgescu între anii 1883 și 1886 pentru mai multe portrete – replici şi variante, realizate în diferite materiale. Muzeul Național de Artă al României deține un bust similar din teracotă, clasat în categoria Tezaur. Alte busturi se mai găsesc în colecțiile unor muzee din București, Timișoara, Brașov, Baia Mare⁵.

Colecția „Istoria Teatrului Românesc” (Muzeul Teatrului)

În urmă cu 45 de ani, în ziua de 14 decembrie a anului 1976, în casa „Vasile Alecsandri” din Iași a fost vernisată o expoziție festivă dedicată istoriei teatrului românesc. Câteva zile mai târziu, la 26 decembrie 1976, cu prilejul împlinirii a 160 de ani de la punerea în scenă a primului spectacol în limba română, Mirtil și Hloe (traducere de Gheorghe Asachi a dramatizării Myrtil et Chloé), a avut loc inaugurarea Muzeul Teatrului, un „muzeu unic în peisajul muzeologiei românești și unul dintre puținele cu un astfel de profil tematic din Europa” (Ion Arhip, Odiseea muzeelor ieșene, Iași, 2016).

În anul 2009, ca urmare a retrocedării imobilului, Muzeul Teatrului a fost mutat la etajul Muzeului „Mihai Eminescu” din Parcul Copou. Expoziția permanentă a fost reorganizată, fiind prezentată fascinanta lume a spectacolului teatral, pusă în valoare de costumele, documentele, fotografiile, obiectele de scenă sau cele personale ale unor mari nume din lumea artistică românească, precum Matei Millo, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Hariclea Darclée, Agatha Bârsescu, Teodor T. Burada, George Enescu, Miluţă Gheorghiu, Anny Braesky, Marioara Davidoglu ș.a. Expoziția „Istoria teatrului românesc” este completată cu scrisori, afișe, cronici și programe de sală, documente care poartă semnăturile lui Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu, George Topîrceanu, Ionel Teodoreanu ș.a.