Văduva Neagră a istoriei

Lucrezia Borgia, fiica nelegiti­mă a Papei Alexandru al VI‑lea, fi­ul Papei Callistus III, reprezintă încarnarea conceptului de „Văduva Neagră“. Iubiţii acesteia „se trezeau morţi“ după nopţile necugeta­te de amor, otrăviţi cu un extract de „Degeţel“ (Digitalis purpurea), pe care Îl turna în băutură din­tr‑un inel.

Înclinaţia Lucreziei către incest, corupţie şi crimă i‑a construit ima­ginea de femeie cu adevărat fatală. Ea a fost model de inspiraţie deopotrivă pentru răufăcători şi pentru artişti. Celebrul pistolar din Vestul sălbatic, Buffalo Bill, chiar si‑a botezat unul dintre pistoale „Lucrezia Borgia“.

După două tentative de mari­aj cu Don Cherubino şi mai apoi cu Don Gasparo, Lucrezia s‑a că­sătorit în final, în 1493, cu Giovanni Sforza, conte de Cotognola şi vicar de Pesaro, mult mai avut decât rivalii săi. La numai 15 ani, fără măcar a‑şi cunoaşte viitorul soţ, a trebuit să accepte decizia po­litică luată de tatăl său.Lupta pentru putere între familiile nobililor italieni a fă­cut ca în 1497, Papa Alexandru al VI‑lea să aranjeze anularea căsătoriei Lu­creziei. La acea dată, motivele pentru care Rodrigo hotărâse uniunea ce­lor doi nu mai existau. Familia Sforza pierduse enorm din in­fluenţa sa în urma războiului cu Franţa.

Un colegiu de înalţi pre­laţi a expus „impotentia co­eundi“ de care se făcea vino­vat Giovanni şi a anulat că­sătoria. După o nunta discre­tă, fără fast, Lucrezia a deve­nit soţia lui Alfonso, fiul ilegi­tim al lui Alfonso al II‑lea de Napoli, iar în 1499 l‑a născut pe Rodrigo, botezat astfel în onoarea bunicului său,  Papa.Acest mariaj a durat mult mai puţin decât primul, Cezar trimiţându‑şi patru dintre oa­menii săi de încredere să‑l uci­dă pe Alfonso. Acesta a supra­vieţuit atacului, dar la scurtă vreme Cezar a creat o diversi­une la poarta spitalului în ca­re era internat soţul Lucreziei, timp în care unul dintre căpita­nii lui l‑a strangulat în pat pe Alfonso.

Fratele Lucreziei dorea o alianţă cu o familie mai puter­nică, cea a ducilor de Ferrara. La 30 decembrie 1501, Alfonso d’Este, fiul lui Ercole, primul duce de Ferrara, devine cel de-al treilea şi ultimul soţ al Lucreziei. Peste 18 ani, în urma complicaţiilor apăru­te în timpul naşterii copilului lor, Lucrezia îşi găseşte sfârşi­tul. Lucrezia Borgia poate fi considerată un simbol al răului. Numărul impresionant de amanţi, care au sfârşit otrăviţi, relaţia ei incestuoasă cu Cezar, la rân­dul său acuzat de numeroase crime şi de fratricid (l‑a ucis pe fratele său Juan), corupţia şi jocurile politice pe care le‑a iniţiat sau le‑a sprijinit, i‑au câşti­gat renumele de „cea mai le­tală femeie“.

Lucrezia îşi ucidea aman­ţii şi pe cei care o refuzau cu o otravă obţinută din „digitalis purpurea“, plantă numită ­po­pular Degeţel. Legenda spune că ar fi purtat veninul într‑un inel cu o montură specială.La 500 de ani după moar­tea Lucreziei, exponenta pasi­unii fără limite, a crimei şi co­rupţiei, fapte înscrise în cro­nici, Italia încearcă să‑i dea o imagine nouă, de mamă model şi de soţie exemplară.