Uniunea Sovietică a început războiul cu România în ziua de 21 iunie 1941

Primul masacru planetar n-a satisfăcut conducerea marilor puteri. Întotdeauna se poate mai mult. Al Doilea Război Mondial a început în septembrie 1939 și conducerea de la București a proclamat neutralitatea țării, dar ostilitățile au evoluat astfel încât un nou stat a fost atras în focul luptelor.

Învingătorii au impus regulile dorite și au declarat puterile Axei vinovate de toate nenorocirile produse în luptele devastatoare. Anul 1947. S-a semnat în februarie la Paris tratatul de pace prin care România se recunoștea stat învins, pierdea teritorii vaste în favoarea Uniunii Sovietice și rămânea o colonie plătitoare de bani și mărfuri pentru colosul militarizat ce era conceput pentru cucerirea planetei și masacrarea popoarelor ce nu s-ar fi supus voinței celor de la Kremlin. România era din 25 octombrie 1944 în întregime în lagărul comunist în urma acțiunii trupelor române și a tancurilor sovietice.

Despăgubirile de război sunt acele sume de bani achitate de un stat în urma provocării unui conflict și partea nevinovată și învingătoare impune o plată pentru a șterge o parte din pagubele generate de armata învinsă. România a fost considerată stat agresor de la 22 iunie 1941 și Kremlinul s-a grăbit să exploateze la sânge resursele fostului stat capitalist în vederea satisfacerii utopiilor politice.

Imaginea tradițională cu începerea primelor bombardamente efectuate de escadrilele de Heinkel He-111 și de discursul generalului Ion Antonescu privind trecerea Prutului a tot fost prezentată și parcă această repetare insistentă ridică unele semne de întrebare din punct de vedere științific. Nu cumva conducerea comunistă de la Kremlin ascundea ceva și politrucii de la București, presupus patrioți din 1964, au făcut totul să ascundă adevărul? Puterea și huzurul erau asigurate numai prin minciună și ură împotriva poporului ce trebuia să fie sclav pentru totdeauna unei ideologii străine de neam, rațiune și realitate.

Atenție! Cad bombe!

Istoricul Valeriu Avram a fost întotdeauna pasionat de trecutul aviației din spațiul românesc și a publicat cartea Aviația sovietică deasupra României 1940 – 1944, demers istoriografic care a venit să completeze numeroase goluri din scrierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Lucrarea este bine documentată, dar arhivele sovietice încă sunt de studiat. Autoritățile ruse preferă să le ascundă în spatele secretului de stat. Cei ce se declarau păstrătorii valorilor sovietice nu pot să fie dornici de adevăr.

Istoricul Valeriu Avram a descoperit în arhivele românești documente interesante prin informațiile oferite și care sunt departe de orice suspiciune de falsificare. Din păcate, din dorința de a redacta rapid lucrarea, autorul a trecut destul de repede peste câteva izvoare ce rezolvă câteva probleme ale istoriografiei mondiale.

Există informații conform cărora avioane sovietice au lansat bombe la vest de Prut în ziua de 21 iunie 1941, ceea ce înseamnă că Uniunea Sovietică nu era un stat pașnic și nepregătit de război. Aceste lovituri aeriene au fost practic declarații de război înainte de începerea ostilităților. Bombele au început să cadă de la orele 16 din ziua de 21 iunie 1941.

Autorul Valeriu Avram face și o eroare de calcul. Scrie că aviația sovietică a atacat cu șase ore înainte de intrarea României în război, dar Operațiunea Barbarossa a fost declanșată la orele 3 15, deci acțiunile sovietice au fost cu 11 ore mai devreme. România n-a fost agresor, ci stat agresat și care urma să fie cucerit în vederea realizării revoluției mondiale.

Avioane sovietice au trecut Prutul și au lansat bombe în jurul orașelor Iași, Vaslui, Huși și Roman. Nu era o acțiune izolată și se poate spune că a fost o pură declarație de război. Aeronavele au pătruns prea adânc în teritoriul României și nu se poate discuta despre o eroare de pilotaj din moment ce echipajele erau instruite și dispuneau de hărți precise ale Moldovei, calitatea execuției produselor topografice uimindu-i pe ofițerii Wehrmachtului după 22 iunie 1941.

Dacă nu porneau germanii la atac, sovieticii nu aveau de gând să stea cu mâinile-n sân și aveau stocuri mari de combustibil și muniții aduse absolut întâmplător la granița de vest. Războiul ideologic era planificat și poporul român a căzut la mijloc între cele două dictaturi.

Autorul Valeriu Avram a scris că Uniunea Sovietică se pregătea să ocupe militar și politic statul de la vest de Prut. Formularea este absolut greșită. Kremlinul se pregătise și diviziile de infanterie și de tancuri se aflau lângă frontieră. Alte mari unități înaintau spre Prut. Chiar pe malul râului se afla în așteptare o divizie de cavalerie și aceasta avea în spate o trupă asemănătoare. Nu erau dispuse pentru apărare. Diviziile de tancuri au un minunat potențial strategic numai în ofensivă.

Stalin ar fi tremurat de frica Wehrmachtului

S-a scris mult că Iosif Stalin interzicea acțiuni care ar fi deranjat aliatul german și se temea mereu de lansarea de provocări din partea generalilor germani și militarii sovietici nu aveau voie să tragă în avioanele germane. Chiar s-a scris cândva că nu se știa despre concentrările de trupe și că Armata Roșie a fost luată prin surprindere de decizia de începere a ostilităților, minciuna legendară fiind repetată drept adevăr științific.

Adevărul era că diviziile sovietice erau dispuse în cordon pe Prut și formau un adevărat zid de guri de foc. Dispunerea marilor unități de cavalerie în sudul Basarabiei indica în mod clar intenția tăierii căilor de retragere a celor trei armate dispuse în Moldova și trupele de tancuri puteau să realizeze operațiuni de învăluire pe ambele flancuri.

Dacă liderul de la Kremlin ar fi fost complet rupt de realitate, n-ar fi existat trupe numeroase în poziții atât de avansate și numai bornele de frontieră mai țineau separate cele două forțe militare și ideologice. Mașinile de tip BT-7 erau ideale pentru manevre de încercuire.

Specializați în provocări și ofensive

Avioanele sovietice au trecut frontiera vizibilă reprezentată de Prut și piloții nu s-au temut că pot fi arestați de temuta poliție politică a lui Beria. Fiind vorba de mai multe aparate de zbor, este evident că echipajele au primit combustibil, muniție și indicații să cerceteze ofensiv locurile unde erau presupuse concentrări de trupe germane și române și nu exista riscul să fie acuzați de trădare sau efectuarea de provocări.

Conform regulilor sovietice, oamenii aleși pentru misiune erau fanatici comuniști și riscul unor dezertări era limitat. Nu conta prea mult din moment ce ofensiva de amploare sta să înceapă. Bombele căzute în Moldova reprezentau o schimbare de planificare din partea Kremlinului. Finlanda a fost atacată la 30 noiembrie 1939 după ce artileria roșie a tras șapte proiectile împotriva unui teren pustiu din preajma satului sovietic Mainila.

Diversiunea istoriografică este păstrată

România a fost definită drept agresor pentru a se ascunde adevăratul vinovat de declanșarea măcelului universal. Uniunea Sovietică a fost organismul statal care s-a pregătit și apoi a inițiat pârjolul european începând din august 1939 prin inițierea și apoi semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

România a pierdut tezaurul din 1916, dar acesta a fost un nimic în raport cu ceea ce s-a distrus și jefuit începând din 1940. Poporul român a fost spoliat de bunuri pentru a se realiza fantezia numită revoluția mondială până la prăbușirea din 1989. Europa întreagă a avut de suferit din cauza fanteziilor sângeroase ale celor ce ajungeau la putere în Kremlin.

Războiul dus cu armele a fost început la 21 iunie 1941, dar Uniunea Sovietică nu s-a obosit să lanseze o declarație oficială. România a fost o altă victimă a agresorului ideologic din est care a ajuns să fie definită drept declanșator al tuturor nenorocirilor din ceea ce se numește Al Doilea Război Mondial pentru a ascunde ideea odioasă de revoluție mondială.

Este greu de acceptat că masacrul planetar a fost planificat la Moscova din ianuarie 1924 și industrializarea a fost făcută din ordinul lui Stalin doar pentru înarmare. Clișeele vândute de istoriografia mondială timp de decenii se șterg greu din creierul colectiv.

_{Foto sus: Lavocikin LaGG-3, printre cele mai moderne avioane ale URSS în 1941 (© Library of Congress)}