Traficul feroviar în România anului 1928

S-a scris prin cărțile de Istorie și de Economie că România a fost un stat sărac în perioada definită drept interbelică și abia după 1945 s-a realizat o dezvoltare a țării. Ideile inoculate de către agenții comunismului au prins și teoria a rămas valabilă până astăzi.

Realitatea este mai mereu diferită de ceea ce scriu specialiștii și anuarele statistice precizează că la nivelul anului 1928 s-a ajuns la un total de puțin peste 17 milioane de tone de marfă deplasată cu ajutorul vagoanelor. Petrolul, o materie primă esențială în economie și la export, a avut o masă transportată de 1,97 milioane de tone. Era cu mult depășit de lemnul de încălzit și de construcție prin cele 5,8 milioane de tone. Pădurile erau cele ce asigurau venituri uriașe patronilor și statului.

România era încă un stat în perioada lemnului, dar situația se schimba. Au fost deplasate 1,53 milioane de tone de materiale de construcție și marile orașe au absorbit cea mai mare parte a cantității. Trenul era ideal pentru deplasarea mărfurilor cu masă sporită și preț scăzut, dar începea să fie concurat de către autocamioane ce puteau să ajungă până în curtea clientului.

România Mare se moderniza și trenurile au transportat în anul 1928 76.000 t de mașini agricole și industriale. Era evident că economia se schimba la față și necesita din ce în ce mai multe utilaje performante și acestea aveau nevoie de mai multă materie primă. Au fost deplasate 105.000 t de minereuri și 483.000 t de fier și oțeluri.

Statul din Carpați începea să treacă de la lemn la metal și să se dezvolte într-un ritm care n-a fost înțeles de către contemporani. Industria României se modifica după model occidental și vagoanele pline cu mașini și minereuri erau un semn de progres, dar acesta nu atingea toate orașele și satele statului. Mărfurile începeau să fie transportate și cu ajutorul autovehiculelor și 21.000 t de mașini au fost aduse cu trenul către diferite destinații.

Industria alimentară începea să genereze un trafic feroviar intens și numai produsele măcinate au ajuns la 418.000 t, orașele cerând din ce în ce mai multă pâine. Zahărul este definit drept un aliment ieftin, dar deplasarea sfeclei implica un efort deosebit. Au fost puse în mișcare 722.000 t și apoi de la fabrici au plecat spre diferite destinații 140.000 t de zahăr, melasă și glucoză. Dacă astăzi este văzut ca un dușman al sănătății, medicii perioadei interbelice recomandau substanța dulce drept un aliment ideal cu multe calorii și relativ ieftin de obținut.

România Mare se schimba la față în toate domeniile, dar transformările erau greu de sesizat de către contemporani. Obișnuința este a doua natură a omului.

_{Foto sus: Bușteni. Plecarea trenului spre Azuga (© iMAGO Romaniae)}