Luptă între tătari și cazaci. Pictură de Józef Brandt (© Wikimedia Common)

Tătarii și Hanatul Crimeii în secolul al XVII-lea

📁 Istorie Medievală Universală
Autor: Muzeul Conacul Pană Filipescu

Tătarii reprezintă o comunitate de origine mongolo-turco-turanică dispersați pe arii întinse ale Asiei, dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de Est, inclusiv în Dobrogea. Din punct de vedere istoric tătarii își au originea în Nordul și Centrul Asiei.

În evul mediu aceștia au fost încorporați în Imperiul Mongol al lui Ginghis Khan. În timpul expansiunii mongole în Apus, Tătarii s-au așezat în diverse arii ale Europei Răsăritene, formând diverse ramuri precum Tătarii de la Volga și Tătarii Crimeeni. Tătarii au adoptat religia mahomedană în secolul al XIV-lea, Crimeea devenind un important centru al culturii islamice în Estul Europei, scrie Muzeul Conacul Pană Filipescu, pe pagina de Facebook a instituției.

Hanatul Crimeii, sfârșit de secol XVI, început de secol XVII (© Wikimedia Common)
Hanatul Crimeii, sfârșit de secol XVI, început de secol XVII (© Wikimedia Common)

Inițial Crimeea făcea parte din Hanatul Hoardei de Aur, un stat succesor al Imperiului Mongol. În secolul al XV-lea, în anul 1441, diverse căpetenii ale triburilor tătărești l-au ales pe Hadji Ghirai I ca liderul noului Hanat al Crimeii. Câțiva ani mai târziu acest hanat va deveni un protectorat al Imperiului Otoman.

În secolul al XVII-lea, Tătarii din Crimeea, rămân loiali Porții turcești, oferind ajutor militar în campaniile otomane. Adesea tătarii au întreținut și relații complexe atât cordiale cât și ostile cu popoare vecine precum rușii, polonezii, cazacii și românii, mai ales în domeniul militar. Stepele Europei Răsăritene erau ideale pentru tătari, aceștia fiind călăreți desăvârșiți, în special arcași călare.

Palatul hanului tătar din orașul Bahcisarai. Pictură de Carlo Bossoli (© Wikimedia Common)
Palatul hanului tătar din orașul Bahcisarai. Pictură de Carlo Bossoli (© Wikimedia Common)

Tătarii au susținut răscoala căzăcească a lui Bogdan Hmelnițki contra Poloniei, dar în același timp ostași tătari au luptat de partea Uniunii Polono-Lituaniene contra Suediei în timpul Războiul Polono-Suedez dintre anii 1655-1661. În anul 1650, tătarii l-au acompaniat pe Timuș Hmelnițki, fiul lui Bogdan Hmelnițki, și cazacii săi, la jefuirea orașului Iași, după ce Vasile Lupu a refuzat să ofere mâna fiicei sale, Ruxandra, lui Timuș. În cele din urmă domnul moldovean a permis căsătoria, căștigând totuși aliați cazaco-tătari pentru campania sa împotriva domnului muntean Matei Basarab. Tătarii au fost prezenți în cadrul Bătăliei de la Finta (1653) de partea Moldovenilor, însă victoria a aparținut lui Matei vodă, și a oastei sale muntenești, alături de un corp de armată transilvănean trimis de Gheorghe Rákóczi al II-lea.

37 de ani mai tărziu, pe 12 august 1690, tătarii, conduși de Gazi Ghirai, au fost alături de Brâncoveanu și forțele româno-turcești în cadrul Bătăliei de la Zărnești contra Imperiului Habsburgic, scopul fiind ajutarea nobilului maghiar Emeric Thököly la ocuparea Tronului Principatului Transilvaniei.

Dimitrie Cantemir (1673-1713) a fost domn al Moldovei de două ori
Dimitrie Cantemir (1673-1713) a fost domn al Moldovei de două ori

Conform teoriei istoricului Alexandru D. Xenopol, familia Cantemir are origini tătărești după cum arată chiar numele lor: Han/Kan Temir”. „Han/Kan” și „temir” în limbile turcice, inclusiv în tătară, înseamnă „sânge”, respectiv „fier.” Însăși Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei și o figură emblematică a umanismului românesc și a iluminismului european, se mândrea că acesta era descendent din marele conducător mongol Timur Lenk.

Hanatul Crimeii a încetat să mai existe ca stat în anul 1783, fiind anexat de Imperiul Rus sub conducerea țarinei Ecaterina cea Mare.

Foto sus: Luptă între tătari și cazaci. Pictură de Józef Brandt (© Wikimedia Common)

Mai multe pentru tine...