Știați că principiile care stau la baza tehnologiei blockchain au fost explorate acum peste 5.000 de ani?

Nu în sălile de ședințe din Silicon Valley, ci în arhivele prăfuite ale Mesopotamiei antice. Sună improbabil? Atunci lasă-mă să-ți explic cum funcționa acest sistem.

Indiferent dacă verifici zilnic prețul bitcoin sau ești doar curios în privința originilor criptomonedelor, este fascinant să urmărești evoluția acestor tehnologii până la rădăcinile lor. Iată un fapt remarcabil: dovezile arheologice arată că scribii mesopotamieni au dezvoltat, în jurul anului 3400 î.Hr., sisteme de păstrare a înregistrărilor imposibil de modificat, completate de rețele distribuite de verificare și protocoale sofisticate de autentificare. Înregistrările lor nu erau simple zgârieturi primitive pe piatră – ci sisteme complexe, care includ verificări similare celor din blockchain-ul modern, dar în forme complet diferite. Aceste tăblițe erau adevărate sisteme de gestiune a unor economii extinse pe întregi imperii.

Doar Biblioteca lui Ashurbanipal conținea peste 30.000 de tăblițe – mai multă documentație decât produc unele companii moderne într-un an. Arhiva Mari conține 15.000 de texte din perioada amorită și urmărea activitatea a 160 de regate diferite, pe parcursul a doar trei decenii. Este un exemplu de contabilitate la scară largă.

Registrul original imposibil de falsificat

Să începem cu ceva ce s-ar putea să te surprindă: tăblițele de lut antice nu erau doar suporturi convenabile pentru scris – ele erau concepute intenționat pentru a fi permanente. Scribii mesopotamieni ardeau în cuptoare cele mai importante înregistrări, creând ceea ce numeau „documente eterne”. Odată arse, aceste tăblițe deveneau practic indestructibile. Multe au supraviețuit peste 5.000 de ani – mai mult decât pot spune multe formate digitale din anii ’90.

Proprietățile anti-manipulare ale acestor documente erau ingenioase. Se foloseau de bullae – plicuri din lut care sigilau documentele importante. Fără a rupe sigiliul, conținutul nu putea fi citit, iar orice încercare de alterare devenea evidentă. Este echivalentul antic al hash-urilor criptografice din blockchain – orice modificare a înregistrării devine imediat detectabilă.

Dar partea cu adevărat interesantă abia urmează. Mesopotamienii nu doar că realizau documente imposibil de falsificat – ei rezolvau aceleași probleme de încredere pe care blockchain-ul le abordează azi:

• Cum creezi înregistrări care nu pot fi modificate fără a fi detectate?
• Cum verifici tranzacții fără a depinde de o autoritate centrală? Aceste întrebări au stimulat inovația atunci, exact cum o fac și astăzi.

Rețeaua scribilor

Iar aici devine cu adevărat ingenios: sistemul de înregistrare mesopotamian nu era centralizat – era distribuit printr-o rețea de scribi profesioniști, care lucrau de la palat și templu până la sate și ferme. Aceștia nu erau simpli funcționari – erau specialiști educați care formau o parte esențială a birocrației asiriene.

Rețeaua funcționa pe baza consensului. Tranzacțiile comerciale necesitau martori multipli și trebuiau „înregistrate pe tăbliță și autentificate”. Nicio parte nu putea modifica înregistrările fără a fi descoperită, deoarece existau copii păstrate în locuri diferite, de scribi diferiți. Îți sună cunoscut?

Distribuția geografică a acestor înregistrări era remarcabilă. Documente extinse au fost descoperite în Ninive, Ebla, Mari și Uruk – dovezi clare că se urmărea colectarea și sincronizarea datelor în tot Orientul Apropiat antic.

Și mai impresionant este modul în care verificau aceste înregistrări. Codul lui Ur-Nammu (cca. 2100 î.Hr.) preciza metodele de acordare a împrumuturilor, desfășurarea tranzacțiilor comerciale și rata dobânzilor – oferind un cadru legal, adică un fel de protocoale care reglementau și validau informația într-un sistem distribuit.

Sigilii, semnături și securitate

Aici contabilii antici ating un nivel tehnologic sofisticat. Sigiliile cilindrice, folosite din 4400 î.Hr., funcționau ca primele dispozitive de autentificare personală din lume. Nu erau simboluri ceremoniale – ci unelte practice folosite la toate nivelurile societății, nu doar de regalitate.

Fiecare sigiliu crea o impresiune unică atunci când era rulat pe lut – o semnătură imposibil de falsificat. Procesul este remarcabil de similar cu semnăturile criptografice moderne: deținerea sigiliului + cunoașterea modului corect de utilizare confirmau identitatea și intenția proprietarului.

Mesopotamienii aveau chiar și o formă de autentificare multi-factorială!

• Ceva ce ai (sigiliul cilindric, purtat adesea ca bijuterie)
• Ceva ce știi (interpretarea corectă a simbolurilor și designului de pe sigiliu)
• Martori fizici (tranzacțiile erau desfășurate în fața martorilor)
• Elemente biometrice timpurii (de exemplu, amprente în lut, începând cu cca. 500 î.Hr.)

Această abordare stratificată oferea securitate solidă. Fiecare parte implicată într-un împrumut sau depozit își aplica sigiliul pe tăbliță, asigurând recunoașterea acordului. O abordare surprinzător de modernă în ceea ce privește verificarea identității.

De la cuneiform la criptomonedă

Ce înseamnă asta pentru noi, azi? Tehnologia blockchain nu reprezintă o ruptură radicală în istoria umană – este doar cel mai recent episod dintr-o căutare continuă a fiabilității în înregistrări. Problemele pe care încercăm să le rezolvăm cu registre distribuite sunt aceleași cu cele întâlnite de civilizațiile antice: cum creezi un sistem durabil și verificabil fără o autoritate centrală de încredere?

Mesopotamienii au răspuns acestor provocări cu lut ars, rețele de scribi și mecanisme de validare avansate. Noi le răspundem cu hashing criptografic, rețele peer-to-peer și semnături digitale. Tehnologia se schimbă – dar provocările rămân aceleași.

Poate cel mai surprinzător și semnificativ aspect este faptul că viitorul nostru digital este profund legat de trecutul nostru antic. Principiile de bază ale blockchain-ului au fost testate și aplicate timp de mii de ani – cu mult înainte ca prima linie de cod să fi fost scrisă.