Spionul de la Pearl Harbor „Ultimul samurai”

Recent, a apărut volumul "And I Was There" Pearl Harbor and Midway-Breaking the Secrets”, datorat, între alţii, amiralului Rear Admiral Edwin T. Layton, care ne face să ne întrebăm dacă mai există „secrete” despre unul din cele mai comentate dar şi controversate evenimente ale celui de al Doilea Război Mondial, atacul japonez asupra bazei marinei americane de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941.

Mai există secrete ?

După acest atac devastator al aviaţiei japoneze asupra bazei marinei SUA de la Pearl Harbour, care a determinat ieşirea Statelor Unite din starea de neutralitate şi declaraţia de război adresată Japoniei, s-a răspândit ideea că succesul său s-a datorat acţiunii unei vaste reţele de spioni niponi, care ar fi pus la dispoziţie informaţii de mare acurateţe privind dispunerea şi protecţia flotei americane din rada portului. Corespunde această aserţiune adevărului sau constituie doar o scuză pentru defecţiunile conducerii armatei care au înlesnit acest atac devastator care a dus la distrugerea sau avariere gravă a

8 cuirasate 3 crucişătoare, 188 de avioane, la uciderea a 2.402 persoane şi rănirea a

1.282 de persoane, ceea ce a constituit una din cele mai mari catastrofe militare din istorie.

Spionul din „umbră”

De fapt, cel mai important spion japonez, a cărui activitate a rămas multă vreme în „umbră”, a fost Takeo Yoshikawa (1914 –1993), un ofiţer de marină de 25 de ani, care a fost implantat, în martie 1941, sub acoperire diplomatică, la Consulatul japonez de la Honolulu. Acesta a reuşit, în perioada imediat următoare, să monitorizeze activităţile de  zi cu zi ale flotei americane de la Pearl Harbour. Din diverse motive, activitatea şi biografia s-a au rămas prea puţin cunoscută marelui public, dar şi istoricilor, abia în ultima vreme acţiunile sale fiind aduse în discuţie, prin desecretizarea unor documente sau pe baza mărturiilor, memoriilor unor participanţi la aceste evenimente.

În pragul sinuciderii

În 1933, Yoshikawa obţine diploma de absolvent al Academiei Imperiale Navale japoneze, servind, în continuare, pe nave de război şi submarine, ceea ce îi va folosi în viitoarea sa carieră de spion în acest domeniu. Trebuie să îşi întrerupă aceste activităţi datorită unei afecţiuni, ceea ce îi va provoca o depresie, apelând la un mijloc uzual în rândul militarilor japonezi, sinuciderea, dar rămâne totuşi în viaţă.

            Totuşi, este primit în rândurile serviciului de informaţii al marinei, făcând parte chiar din Statul său major, specializându-se în domeniul marinei americane. La un moment dat interceptează un mesaj al marinei engleze, prin care se anunţa deplasarea unei flote de nave. Pune această informaţie la dispoziţia Ambasadei Germaniei la Tokyo, ceea ce face ca numeroase nave din această flotă să fie scufundate. Drept mulţumire, primeşte o scrisoare chiar de la Hitler.

Sub acoperire diplomatică

Takeo Yoshikawa este primit în rândurile corpului diplomatic, reuţind să promoveze chiar o examinare a Ministrului de Externe britanic.

            Avându-se în vedere experienţa sa mai ales în ceea ce priveşte marina americană, Yoshikawa este trimis în Hawaii sub acoperirea de vice-consul şi numele de Tadashi Morimura, în martie 1941, în vederea desfăşurării de activităţi de spionaj. Această activitate dovedeşte că, de fapt, conducerea forţelor armate japoneze, mai ales a Marinei plănuia din vreme un atac asupra bazei navale americane de la Pearl Harbour.

            Yoshikawaînchiriază un apartament în apropierea bazei şi este adesea văzut pe insula Oahu din apropierea sa, în lungi plimbări. De fapt, el lua note referitoare la mişcările navelor americane, precum şi în ceea ce priveşte activităţile de pe aeroportul „John Rodgers” . Lucra în strânsă colaborare cu agentul german Otto Kuehn şi cu un alt agent japonez Kokichi Seki. În ceea îl priveşte pe Kuehn, agent de propagandă a lui Joseph Goebbels şi spion, acesta a colaborat strâns cu spionii japonezi  în pregătirea atacului, furnizându-le agenţilor japonezi chiar o sumă de bani.

            Un alt spion japonez trimis la Honolulu a fost Suguru Suzuki, cel mai tânăr locotenent-comandor al flotei nipone.

            De asemenea, spionajul japonez s-a folosit de informaţiile puse la dispoziţie de unii din cei 160.000 de japonezi care trăiau în Hawaii.

Spionul „petrecăreţ”

Yoshikawa îşi însuşise înfăţişarea şi obişnuinţele unui banal turist care, în căutarea de peisaje deosebite, se plimba în preajma bazei, uneori într-o „companie veselă”. Nopţile şi le petrecea în localurile din zonă, simulând adesea excese bahice, dar, de fapt, păstrându-şi intacte facultăţile de observare. Adesea, era găzduit, datorită „oboselii” pe care o acuza, de proprietarii generoşi ai acestor localuri.

            Desigur, Yoshikawa ar fi atras atenţia forţelor se securitate americane dacă s-ar fi observat că, în cursul peregrinărilor sale, lua note sau desena. De fapt, Yoshikawa era în stare să deseneze, la sediul consulatului, hărţi din memorie. Toate aceste informaţii, strânse cu o meticulozitate tipic niponă, au fost transmise la Tokyo, astfel încât, atunci când au atacat baza de la Pearl Harbour, piloţii japonezi dispuneau de hărţi tridimensionale ale tuturor zonelor din preajma sa.

Mai mult decât atât, Yoshikawa a trimis cărţi poştale cu vederi din zona în care se afla baza americană !

 Şi totuşi, activităţile lui Yoshikawa nu au declanşat măsuri pentru neutralizarea sa, nici chiar atunci când, datorită faptului că americanii reuşiseră să „spargă” codul diplomatic japonez PURPLE, conţinutul telegramelor lui a fost făcut cunoscut, dar s-a considerat că este vorba mai ales de probleme...comerciale.

Nici chiar comunicarea sa din 24 septembrie 1941, în care descria în detaliu dispunerea flotei din baza navală, nu a atras atenţi conducerii Marinei americane. În schimb, aceste informaţii i-au dat posibilitatea celui care iniţiase o asemenea acţiune, amiralul  Isokuru Yoshikawa, să planifice, de asemenea în deliu. atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbour.

Neglijenţă sau…

Una din cele mai preţioase informaţii transmise de Yoshikawa s-a referit la faptul că apărarea antiaeriană a portului de la Pearl Harbour era foarte slabă, fiind asigurată doar de baloane suspendate. De asemenea,   o alta se referea la rutele pe care urmează să le parcurgă aviaţia niponă atunci când va ataca baza.

Chiar cu o zi înainte de atacul japonez, Yoshikawa fusese observat în barurile din preajma bazei, petrecând cu marinari americani, de la care încerca să obţină informaţii.

Să fi fost vorba de o neglijenţă din partea contraspionajului american sau această „lacună” constituie un alt argument care să alimenteze presupunere că, la nivel politic înalt nu se dorea, din considerente de strategie secretă, alertarea conducerii flotei de la Pearl Harbour. Cert este că amiralului Husband E. Kimmel, comandantul flotei de la Pearl Harbor, nu i-au aprvenit informaţii despre eventualitatea unui atac japonez.

Atunci când Yoshikawa a primit prin radio mesajul "East wind, rain." (“Vânt din est, ploaie”), care anunţa declanşarea atacului japonez,   a distrus toate urmele care îi puteau trăda activitatea de agent, astfel încât, atunci în momentul în care agenţii FBI au ajuns la locuinţa sa, nu au mai găsit nici o mărturie a acţiunilor sale de spion. Mai târziu, el a reuşit să se reîntoarcă în Japonia printr-un schimb cu un diplomat-spion

„Am ţinut istoria în mâinile mele”...

Yoshikawa nu s-a bucurat de recunoaşterea oficială a meritelor sale de agent care au avut un rol atât de important în pregătirea atacului japonez de la Pearl Harbour. După întoarcerea în Japonia, a mai ocupat un post în serviciul de informaţii nipon, iar, după ce ţara a fost ocupată de americani, s-a făcut „nevăzut”, ascunzându-se sub înfăţişarea de călugăr budist. S-a reîntors lângă soţia sa abia după ce armata de ocupaţie a părăsit Japonia.

            Nici în Raportul comisiei care a investigat în 1946 împrejurările şi cauzele atacului japonez asupra bazei de la Pearl Harbout, numele lui Yoshikawa nu este nici măcar amintit.

            De fapt, Yoshikawa a reuşit cu greu să îşi găsească resursele materiale pentru un trai decent în Japonia postbelică, dar puţine persoane cumpărau de la magazinul unui „spion”. De asemenea, mărturiseşte că începuse să bea pentru a uita...

Ulterior, s-a plâns că  „a fost blamat pentru lansarea bombei atomice”, considerându-se că a fost unul dintre persoanele care au contribuit la „aruncarea” ţării în războiul cu Statele Unite care s-a încheiat cu lansarea bombelor atomice de la Hirisima şi Nagasaki. Singura care i-a arătat preţuire a fost soţia sa care îl considera pe Yoshikawa „un om pentru istorie”.

            Abia mult mai târziu a fost considerat un „supraspion”, una din biografiile care i-ai fost consacrate, datorate lui Ron Laytner, numindu-l “ultimul samurai”.

            În schimb, autorul volumului "Japanese Spy at Pearl Harbor, " Jules Archer, consideră că Yoshikawa a fost una din persoanele responsabiule pentru  acest „atac infam”.

            În ceea ce îl priveşte pe Yoshikawa, el considera că „Am ţinut istoria în mâinile mele”...

Rămâne întrebarea

Dar, trecând peste aspectul uneori senzaţional şi exagerările pe care le-a antrenat activitatea de spion a lui Yoshikawa, poate fi formulată totuşi întrebarea dacă informaţiile puse la dispoziţie de el erau într-adevăr realiste şi au avut un rol covârşitor în desfăşurarea ulterioară a evenimentelor „războiului din Pacific”.

            Informaţii puse la dispoziţie în ultima perioadă au arătat că, de fapt, în momentul atacului aviaţiei japoneze de la Pearl Harbour, în rada portului se aflau mai ales nave care urmau să fie casate şi nici unul dintre marile port-avioane americane care aveau să joace un rol extrem de important în desfăşurarea ulterioară a războiului.

            De asemenea, se pare că, în afară de acţiunea bombardierelor japoneze, care au produs desigur numeroase victime, o contribuţie importantă au avut-o şi mini-subnmarinele japoneze, conduse de servanţi-kamikadze, ale căror epave au fost descoperire recent în zona portului.