Sinuciderea generalului Vasile Milea
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, generalul-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, adjunct al ministrului Apărării Naționale și șef al Consiliului Politic Superior al Armatei, îi va cere lui Nicolae Ceaușescu, din postura de frate, o soluție politică și rațională: destituirea guvernului condus de Constantin Dăscălescu și începerea unui dialog cu manifestanții, în condițiile în care muncitorii începeau să vină spre sediul CC al PCR.
Nicolae Ceaușescu refuză și convoacă, în jurul orelor 8:15-8:30 (după unii martori la ora 8:00, iar după alții la ora 9:00) o nouă ședință fulger cu unii membri ai CPEx al CC al PCR, respectiv Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Silviu Curticeanu, Manea Mănescu, șeful DSS și ministrul Apărării Naționale. Secretarul general al PCR l-a jignit și umilit pe ministrul Apărării Naționale pentru faptul că unitățile MApN chemate în București nu sosiseră încă și i-a cerut să aducă cât mai multe tancuri în Capitală. Ședința s-a desfășurat în cerc restrâns, fără stenografă, fără înregistrare și a durat între 10-15 minute.
Fostul ministru al Apărării Naționale, generalul (r) Constantin Olteanu, susține că, în acea ședință, Nicolae Ceaușescu, îngrijorat de informațiile care certificau venirea masivă a muncitorilor spre CC al PCR, l-a acuzat pe generalul-colonel Vasile Milea: „Ce ai făcut, Milea? Aseară, te-am trimis la Baricadă să faci ordine și tu ai omorât oameni. Ce ai făcut, Milea?! Ai tras în muncitori. Cine te-a pus, Milea, să tragi în muncitori?!”1, a strigat Nicolae Ceaușescu.
Maiorul Alexandru Rafailescu, martor al acelor clipe istorice, mărturisește: „De la ședința fulger cu Nicolae Ceaușescu, generalul Milea a ieșit desfigurat. Ședința a fost la etajul 1. A venit singur spre noi, a intrat în camera de stat-major. Starea sa de tensiune s-a amplificat când i-au spus că mulțimea s-a urcat pe tehnică. Eu eram în ușa camerei, unde aveam dispeceratul. A început să țipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat să nu se tragă în mulțime, să nu se răspundă la provocări, militarii să rămână grupați lângă tehnică. Noi am transmis imediat ordinul”2.
Plutonierul Oprea Vasile și locotenent-colonelul Stărulescu Ion din Direcția a V-a a DSS vor confirma primirea ordinului de a instala o mașină de amplificare în fața CC al PCR „pentru a vorbi cineva din Conducere”3. Totodată, soseau diferite informații privitoare la faptul că mai multe dispozitive militare din Capitală erau înconjurate și blocate de mulțime, că militarii începeau să fraternizeze cu demonstranții, că oamenii se urcau pe tancuri și TAB-uri și că „un grup de muncitori de la Uzinele 23 August au intrat cu forța în magazia de armament a Gărzilor Patriotice, luând un număr de 43 de arme de diferite categorii cu care au plecat spre Piața Palatului”4.
Între orele 9:25 și 9:35, ministrul Apărării Naționale se va sinucide5 cu pistolul împrumutat de la căpitanul Marius Tufan. Maiorul Eugen Burghelea, ofițer în Statul-Major al Gărzilor Patriotice va mărturisi: „Din momentul în care am intrat în biroul lui Pârcălăbescu, deci, imediat după ce s-a auzit împușcătura, Milea a vorbit cu noi – greu, dar a vorbit! Curticeanu l-a acoperit cu cuvertura care era pe canapea, iar noi cu un cearșaf ca să nu fie recunoscut de personalul CC-ului, de demonstranți, dar și de soldați – să nu se demoralizeze trupa.
Până la salvare, nimeni n-a știut că pe acea targă era ministrul apărării…Iar Milea, aflat pe targă, pe hol și în lift, repeta într-una: «Mai repede, băieți…Mai repede băieți...», semn că dorea să trăiască, să fie salvat, că nu voise să-și pună capăt zilelor, ci doar să fie scos din luptă”6. Căpitanii Vlad Dumitrescu și Gheorghe Mateescu împărtășesc aceeași opinie a maiorului Eugen Burghelea.
În „Raportul Comisiei Parlamentare pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989” se menționează faptul că ministrul Apărării Naționale, generalul-colonel Vasile Milea, de la plecarea Salvării din fața CC al PCR și până la internarea în Spitalul Elias, s-a aflat în viață. Publicistul Viorel Domenico consideră că medicii și asistentele de la Spitalul Elias au interpretat Comunicatul de la Radio și Televiziune, de la ora 10:51, ca fiind ,,un ordin al comandantului suprem: Milea este mort!”7.
În agenda sa personală, generalul-maior Gheorghe Voinea, comandantul Armatei a I-a, va consemna: „Gr. Eftimescu. 9.54. Toate unitățile armatei execută numai ordinele cdt. Suprem. Toate unitățile subordonate Armatei I din garnizoanele Mihai Bravu și Târgoviște se concentrează în București în cazărmile din Șos. Olteniței”8.
Această însemnare relevă faptul că Nicolae Ceaușescu era conștient de faptul că trebuia să ia decizii radicale în ceea ce privește Armata, precum și continuarea represiunii. Șeful de cabinet al secretarului general al PCR, Constantin Manea, va declara:
„În perioada asta, după sinuciderea lui Milea, [Nicolae Ceaușescu – n.n.] se gândea la un înlocuitor. L-a căutat pe Ilie Ceaușescu, generalul. Nu a fost de găsit. Atunci mi-a zis mie să fie căutat Stănculescu. Să văd întâi dacă a venit de la Timișoara. Eu știam că venise de la Timișoara, îmi spusese mie, atunci, dimineața. Am vorbit la cabinet la Stănculescu, pe scurt, și mi-a spus că e acasă. Pe guvernamental [telefonul – n.n.] era ocupat. Am încercat eu. Și atunci… i-am spus să vină cu ce știe imediat, că așa a spus Nicolae Ceaușescu. Am lăsat telefonul deschis și m-am dus și i-am spus lui N.C. (Iar el): «Cu picioarele rupte să vină și să vină în 5 minute, să nu se joace, că-l aduc arestat». A venit. Într-un sfert de oră a fost acolo”9.
Totodată, a fost convocată o ședință a CPEx pentru ora 10:00, precum și pe generalul-locotenent Nicolae Eftimescu, prim-locțiitor al șefului Marelui Stat-Major și șef al Direcției Operații, în clădirea CC-ului, generalul-maior Gheorghe Voinea, comandantul Armatei a I-a, și colonelul Corneliu Pârcălăbescu, șeful Statului-Major al Gărzilor Patriotice. „După un timp, adică după ora 10:30, am fost poftiți în anticamera Cabinetului 1. Mai erau acolo, pare-se, Gogu Rădulescu, Dincă, Bobu, Postelnicu. Unii din ei sau toți. Ei stăteau într-o parte, noi, Stănculescu, Voinea și eu – în altă parte.
La foarte puțin timp în cabinet a intrat Nicolae Ceaușescu și după el Elena Ceaușescu. Fără să dea mâna cu noi, după ce ne-am prezentat fiecare, ne-a spus pe un ton vizibil marcat, iritat și oarecum răstit: «Milea a trădat. Armata să-și facă datoria, să apere patria, poporul, potrivit situației și ordinelor primite» (ceva de genul acesta). Urmând să primim precizări. Și a plecat imediat în cabinet”10, va declara fostul șef al Direcției Operații, generalul-locotenent Nicolae Eftimescu.
Colonelul Mircea Dumitru, șeful Biroului Special din Direcția Operații a Marelui Stat-Major în decembrie 1989, menționează faptul că, în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, ora 11:00, a sunat pe telefonul special din cabinetul șefului Marelui Stat-Major, generalul-locotenent L. Borsicz, șeful Marelui Stat-Major al armatei ungare, care a cerut, în limba rusă, să vorbească cu cineva din conducerea MApN.
Din dispoziția generalului-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, adjunct al ministrului Apărării Naționale și șeful CPSA, generalul-maior Costache Codrescu a purtat o convorbire cu șeful Marelui Stat-Major al armatei ungare, care a dorit să afle dacă toată Armata Română este în stare de alarmă, așa cum menționează mass-media, dacă ministrul Vasile Milea este mort și dacă alarmarea Armatei Române prezintă vreun pericol pentru Ungaria, precum și dacă Armata Română are nevoie de vreun ajutor.
Reprezentantul MApN a confirmat moartea ministrului Vasile Milea și a cerut, din ordinului generalului-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, ca „gen. Borsicz să influențeze asupra mijloacelor de informare în masă pentru a nu mai face propagandă antiromânească”11.
Înaltul demnitar al armatei ungare a declarat că va raporta ministrului Apărării de la Budapesta, însă, a menționat el, în armata ungară nu se face o astfel de propagandă. După încheierea convorbirii telefonice cu șeful Marelui Stat-Major al armatei ungare, generalul-locotenent dr. Ilie Ceaușescu a cerut să fie convocați, la ora 12:00, la sediul MApN, atașații militari ai principalelor țări socialiste „pentru a-i informa el despre situația în care se găsea România”12.
La ora 12:00 se va prezenta la sediul MApN atașatul militar sovietic, contraamiralul Mihailov, locțiitorul reprezentantului comandantului-șef al CFAU la București, generalul-maior G.N. Boceaev, în condițiile în care generalul A.C. Gaponenco era plecat la Chișinău, la comandamentul Forțelor Armate Unite aflat acolo. Alături de cei doi înalți demnitari militari sovietici se va afla și locotenent-colonelul Masiuc, translatorul de limbă română.
Acest text este un fragment din articolul „Căderea ultimului bastion comunist. București, 21-22 Decembrie 1989”, publicat în numărul 215 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
Note:
1 Viorel Domenico, Revoluția de ghips, Editura Adevărul Holding, București, 2011, p. 65.
2 Ibidem, p. 66.
3 Ibidem, p. 67.
4 Ibidem.
5 Geralul-maior Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat-Major, a fost informat telefonic despre sinuciderea ministrului Apărării Naționale de către colonelul Popescu, șeful comandamentului Transmisiunilor din MApN, înainte ca Radio-Televiziunea să emită comunicatul de la ora 10.51.
6 Viorel Domenico, Revoluția de ghips, Editura Adevărul Holding, București, 2011, pp. 161-162.
7 Ibidem, p. 166.
8 Ibidem, p. 29.
9 Ibidem, p. 24.
10 Ibidem, pp. 53-54.
11 Șerban Săndulescu, Decembrie ’89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română, Editura Omega Ziua Press, București, 1996, p. 308.
12 Ibidem.
Mai multe pentru tine...
