„Singura operațiune ofensivă majoră din anul 1944”

Decizia de a lansa contralovitura planificată și organizată de Armata 8 germană a avut ca scop distrugerea sau respingerea concentrărilor de trupe ale Frontului 2 Ucrainean de la nord de Iași.

Cu toate că își propunea atingerea unor obiective limitate, contralovitura de la nord de Iași a fost catalogată de volumul german în care se prezentau operațiunile Grupurilor de Armate Ucraina de Sud și Sud, citat de istoricul american David Glantz, autorul multor cărți de referință despre luptele de pe Frontul de Est, ca fiind „singura operațiune ofensivă majoră din anul 1944”.

Indiferent de ceea ce a reușit să obțină, contralovitura nu a avut niciun efect asupra planificării ofensivelor sovietice viitoare, deoarece încă de pe 26 mai, STAVKA (Înaltul Comandament sovietic – n.r.) și Frontul 2 Ucrainean au abandonat orice intenție de a declanșa alte operațiuni ofensive în nordul Moldovei. Spre sfârșitul lunii mai, STAVKA își concentra întreaga atenție și resursele pentru organizarea viitoarei ofensive împotriva forțelor Grupului de Armate Centru din Belarus și sudul Poloniei, denumită codificat Bagration.

Pe 30 mai, Stalin a aprobat planul final al operațiunii Bagration, care urma să fie declanșată pe 19-20 iunie (ulterior data a fost modificată pentru 22 iunie), la care participau 2.400.000 de militari în cadrul a patru fronturi, opt corpuri de tancuri și două de cavalerie, 172 de divizii, din care 144 de pușcași și aeropurtate, 4.060 (5.200 după alte estimări) de tancuri și tunuri AT autopropulsate (estimarea germană: doar 1.800) și 45.000 (36.400) piese de artilerie și peste 4.500 (5.300) de avioane.

Rezultatele contraloviturii arată că după o săptămână de lupte grele, inițial, forțele Grupului Operativ Mieth (în cadrul operațiunii „Sonja”) și ulterior gruparea blindată comandată de Knobelsdorff (în cadrul operațiunii „Katja”) au respins trupele sovietice între 3 și 9 km, furnizând astfel forțelor Armatei 8 o adâncime mai mare a dispozitivului de apărare de la nord de Iași. Contralovitura nu și-a atins însă complet obiectivele, deoarece nu a reușit să respingă trupele inamice din întreaga regiune de la sud de Jijia, iar micile capete de pod stabilite au rămas, în final, în mâinile sovieticilor.

Pierderile în urma contraloviturii

Deși pierderile suferite sunt greu de stabilit, luptele intense din timpul contraloviturii Armatei 8 au condus, cu siguranță, la pierderi grele în efective și tehnică de luptă ale ambelor părți. De exemplu, Divizia 24 Blindate a raportat capturarea a 453 de prizonieri și a distrus 28 de tancuri, 47 de piese de artilerie, 52 de tunuri AT și 34 de avioane în timpul operațiunii „Katja”, iar de la 1 aprilie, 1.000 de prizonieri, 134 de tancuri (în special din Corpul 16 Tancuri), 102 piese de artilerie și 118 tunuri AT. În același interval, divizia a pierdut 92 de ofițeri și 1.825 de soldați, majoritatea din cadrul celor două regimente mecanizate.

La rândul său, în perioada 2-7 iunie, Großdeutschland a distrus 70 de tancuri, 45 de piese de artilerie și 36 de tunuri AT, precum și 19 avioane, deminând peste 10.000 de mine. Deși nu menționează numărul militarilor pierduți în lupte, compania medicală a diviziei confirmă că au fost tratați peste 2.000 de răniți.

La 9 iunie 1944 a fost difuzat un comunicat optimist german referitor la încheierea victorioasă a luptelor din nordul Moldovei: „În luptele din zona Iași, trupele germano-române sub comanda generalului de cavalerie Mihail Racoviță, a generalului de blindate von Knobelsdorff și a generalului de infanterie Mieth, beneficiind de aportul deosebit al puternicelor escadrile de bombardament și de sprijin aerian nemijlocit germano-române, au respins prin lupte grele bolșevicii din poziții eșalonate, apărate cu dârzenie, și în acest fel îmbunătățindu-și pozițiile semnificativ”.

După luptele din intervalul aprilie-iunie pe frontul deținut de forțele Grupului de Armate Ucraina de Sud din nordul Moldovei și de-a lungul Nistrului s-a așternut o relativă acalmie până la ofensiva Iași – Chișinău din 20 august.

Acest text este un fragment din articolul „Povestea uitată a bătăliilor de la Târgu Frumos”, publicat în numărul 50 al revistei Historia Special (revista:special/50), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 martie - 25 iunie 2025, și în format digital pe paydemic.com.