Cel mai faimos ordin al lui Stalin: „Niciun pas înapoi!“

Frustrat de repetatele eșecuri și retrageri ale forțelor sovietice, dictatorul sovietic a decis că a venit vremea să repună accentul pe implementarea unor măsuri draconice de pedepsire a militarilor pe care le aplicase cu un an înainte. Apăreau deseori semne de indisciplină în cadrul unităților, retragerile se executau în dezordine, de teamă de a nu fi încercuiți, unele trupe fiind chiar cuprinse de panică și abandonând în grabă echipamentul și tehnica de luptă din dotare. S-a constatat frecvent întreruperea contactului nu numai între unitățile vecine, dar și între unități și eșaloanele superioare.

Într-adevăr, situația operativă a devenit deosebit de grea atât pentru soldații sovietici de pe linia frontului, cât și pentru cei din comandamentele marilor unități, după cum menționa chiar și Ciuikov în memoriile sale. Acesta a relatat un episod care a avut loc la începutul lui iulie 1942, cu ocazia transferării Armatei 64 sub comanda sa și dislocarea acesteia de-a lungul Donului. În timpul vizitei la unitățile din subordine, Ciuikov relata:

„La Frolov ne-am întâlnit cu statul-major al Armatei 21; în ciuda tuturor încercărilor, șeful de stat-major al armatei nu a fost în măsură să raporteze situația operativă. Acesta nu cunoștea nici unde este linia frontului, nici cu ce unități se învecinează și nici ce forțe inamice se află în fața trupelor proprii. Tot ce a putut să ne spună a fost că statul-major al frontului se află deja în Stalingrad“.

Rezultatul l-a constituit un faimos ordin care s-a dovedit deosebit de important pentru continuarea rezistenței sovietice, semnat pe 28 iulie 1942, document elaborat de Vasilevski și modificat intens de Stalin. Deși titlul oficial era Ordinul Comisariatului Poporului pentru Apărare nr. 227, decretul a devenit faimos datorită titulaturii neoficiale: „Niciun pas înapoi!“

Ordinul proclama că „acei comandanți de companii, batalioane, regimente și divizii, precum și comisarii și funcționarii politici din aceste unități care se retrag de pe pozițiile deținute fără ordinul eșalonului superior trebuie considerați ca inamici ai patriei“.

Stalin ordona ca toți comandanții de fronturi, armate, corpuri de armate și divizii să aplice măsuri stringente de restabilire a unei „discipline de fier“ și „să întreprindă toate măsurile pentru eliminarea oricărui gând de retragere“, iar „comandanții și comisarii unei unități care aprobă retrageri neautorizate ale forțelor din subordine de pe pozițiile deținute fără aprobarea eșalonului superior să fie destituiți și trimiși în fața completelor de judecată militare ale STAVKA sau ale fronturilor“.

În plus, Stalin a ordonat înființarea unei noi generații de batalioane penale și a așa-numitelor detașamente de blocare la nivelul fiecărei armate și fronturi care „să execute pe loc toți dezertorii sau pe cei cuprinși de panică ce se retrăgeau fără aprobare de pe poziții“.

Fiecare front urma să înființeze 1-3 batalioane penale (cu 800 de militari condamnați pentru indisciplină sau dezertare), iar fiecare armată 5-10 companii penale (cu 150-200 de militari condamnați) și care să fie plasate în cele mai expuse sectoare de front.

Ordinul semnat de Stalin a avut multiple consecințe la nivelul Armatei Roșii. În primul rând se abandona principiul unei „apărări flexibile“ aplicat în ultimele două luni și ridica la cote superioare activitatea politico-ideologică și propagandistică în rândul trupelor. Tonul ordinului apela la valorile și tradițiile patriotice, evitând cu grijă principiile ideologiei comuniste.

A doua zi după difuzarea ordinului au fost înființate noi ordine și medalii pentru bravură, care purtau numele unora dintre cei mai mari eroi ai istoriei ruse, Suvorov, Kutuzov sau Nevschi. Alte măsuri se refereau la decernarea titlului de „gardă“ pentru unitățile care s-au distins în luptă, iar un decret din 9 octombrie viza desființarea funcțiilor de comisari politici în Armata Roșie.

Rezultatele acestui ordin se pot vedea și din conținutul unui raport elaborat de Departamentele Speciale ale NKVD din cadrul Frontului Stalingrad: „...În perioada 19-20 septembrie, detașamentele de blocare au reținut 184 de militari, din care 21 au fost executați, din care 7 pentru spionaj, 5 ca trădători ai patriei, 2 pentru automutilare, 6 pentru lașitate și panică și 1 pentru dezertare. Patruzeci de militari au fost arestați“.

Aceste măsuri draconice luate de conducerea de la Moscova se adăugau astfel acțiunilor disperate ale trupelor pentru stăvilirea asaltului german. Cu toate acestea, nicio măsură de intimidare sau pedepsire nu putea corecta lipsa de experiență și dezavantajele tactice în care militarii Armatei Roșii au luptat în vara lui 1942.

Acest text este un fragment din articolul „Drumul spre Stalingrad ”, publicat în numărul 49 al revistei „Historia Special” (revista:special/49), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 23 decembrie 2024 - 25 martie 2025, și în format digital pe paydemic.com.