Scheletele medievale arată cum malnutriția din copilărie a redus speranța de viață și a afectat sănătatea
O nouă cercetare a descoperit dovezi solide că malnutriția în copilărie, în Anglia medievală, a lăsat urme fizice durabile, influențând sănătatea și speranța de viață a indivizilor până târziu în viața adultă. Studiul, publicat în Science Advances, a analizat dinții a 275 de persoane înhumate în cimitirele bisericilor din Londra și Lincolnshire, între anii 1000 și 1540 e.n. Cercetătorii au identificat o corelație directă între stresul nutrițional din copilărie și o durată mai scurtă a vieții.
Portretul Biancăi degli Utili Maselli și al copiilor săi, înainte de 1614, Muzeele de Arte Frumoase din San Francisco
Cercetarea internațională a fost condusă de oameni de știință de la Universitatea din Bradford și alte instituții. Dr. Julia Beaumont, analist principal în cadrul Școlii de Științe Arheologice și Criminalistice a universității, a declarat: „Examinând profilurile dentinei, putem observa cum foametea a lăsat cicatrici biologice de durată. Acest studiu arată cum viețile medievale erau modelate de experiențele timpurii. Este un memento puternic că sănătatea din copilărie are consecințe pentru tot restul vieții.”
Dentina dentară — stratul aflat sub smalț, care se formează în copilărie și nu se mai schimbă niciodată — este o arhivă biologică. Aceasta absoarbe izotopi chimici din alimentație, păstrând o înregistrare pe viață a dietei și a stresului fiziologic. Prin secționarea dinților și analizarea acestor izotopi, cercetătorii au reușit să reconstruiască dieta individuală cu mare precizie.
A apărut un tipar clar. În cazul unei alimentații sănătoase, nivelurile de carbon și azot tind să crească sau să scadă împreună — fenomen numit „covarianță”. Dar atunci când un copil suferă de foame, nivelurile de azot din dinți cresc, în timp ce cele de carbon rămân stabile sau scad. Această „covarianță opusă” este un semnal biologic clar al unor episoade de malnutriție severă.
O stradă în timpul Marii Ciume din Londra, 1665, cu un car pentru morți și persoane îndoliate. Credit: Wellcome Collection gallery / CC BY 4.0
Echipa a folosit tehnici avansate de analiză a izotopilor stabili pentru a detecta această semnătură a înfometării. Au constatat că persoanele care au trăit perioade de foamete în copilărie — mai ales în jurul Marii Ciume (1348–1350) — aveau riscuri sporite mai târziu în viață. Adulții care prezentau semne de stres nutrițional infantil aveau mai multe șanse să arate dovezi osoase ale inflamațiilor cronice și erau semnificativ mai puțin predispuși să ajungă la vârsta de 30 de ani comparativ cu cei care nu prezentau aceste markeri.
Articole similare
- Analiza 3D arată că imaginea de pe Giulgiul din Torino provine probabil de la o sculptură, nu de la trupul lui Iisus – 3 august 2025
- Arheologii descoperă fortărețe genoveze și otomane din secolul al XIV-lea sub monumentul Ducelui din Odesa – 29 iulie 2025
Interesant este faptul că semnele foametei infantile au crescut înainte de Marea Ciumă, într-o perioadă marcată de recolte eșuate repetate, de Mica Epocă de Gheață și de „marea epidemie bovină”, o epizootie care a distrus două treimi din vitele Angliei. După pandemie, aceste semne s-au diminuat. Cercetătorii sugerează că, deși ciuma a fost devastatoare, ea ar fi putut îmbunătăți indirect condițiile de trai, prin reducerea presiunii populaționale și lărgirea accesului la resurse.
Descoperirile au implicații importante, mult dincolo de istoria medievală. Cercetătorii au remarcat că studiile moderne confirmă ceea ce s-a observat aici: malnutriția și stresul din viața timpurie sunt asociate cu apariția unor afecțiuni cronice la maturitate, precum boli de inimă, diabet și o speranță de viață redusă. Mai mult, există dovezi că aceste efecte pot fi transmise generațiilor viitoare prin modificări epigenetice.
Este un avertisment serios: nutriția copiilor nu este doar o chestiune de supraviețuire pe termen scurt — este fundamentul unei sănătăți pe viață.
