⬆

Microscop Carl Zeiss, model L-Stand (1933), simbol al progresului instrumentelor optice germane în perioada interbelică (© ZEISS Microscopy/ Wikimedia Commons CC BY-SA 2.0)

România prin lentile germane: Comerț, modernizare și statistică în perioada interbelică

Omenirea a trecut prin milenii doar studiind lumea vizibilă și doar unii intelectuali bănuiau că materia poate să fie împărțită în particule minuscule. Revoluția industrială a dus la dezvoltarea opticii și fabricile livrau din ce în ce mai multe produse care să permită ochiului să vadă secretele din Univers sau cele din interiorul substanțelor. Lupta cu ființele invizibile se ducea acum în condiții de egalitate și microbii începeau să fie descoperiți, ceea ce revoluționa medicina și multe boli începeau să fie înfrânte. Curiozitatea și inteligența omului aveau acum instrumentele necesare pătrunderii adânc în secretele materiei.

România se înscria în evoluția umanității și erau cumpărate cantități sporite de instrumente optice necesare în armată, medicină, economie și școală. Germania era un producător renumit pentru calitate și nici prețurile nu erau chiar piperate. Cel mai redus import a fost realizat în anul 1932 și atunci au fost aduse 36 de tone de marfă specială. A fost un an haotic în Republica de la Weimar din cauza luptelor politice și a fost normal să scadă livrările de la cele 77 t din 1931. Acestea au fost reluate pe măsură ce situația s-a stabilizat și s-a ajuns în anul următor la 67 t. Alte 66 de tone au sosit în 1934. Luptele politice violente au afectat economia mai mult decât a făcut-o Marea Criză Economică. Ambele părți erau dornice să dezvolte comerțul și au fost furnizate în 1937 130 de tone de produse ce se presupune că erau de calitate mai bună decât ceea ce s-a realizat în anii precedenți.

Chiar și cărțile scrise în perioada comunistă conțin informația că anul 1938 ar fi fost cel mai bun pentru economia de tip capitalist și mereu erau făcute comparații cu ceea ce s-a produs în epoca monarhiei. Clienții români au solicitat și au primit 151 tone de instrumente optice de toate tipurile și prețul a fost de doar 112,8 milioane de lei. Era ceva deosebit din moment ce în 1937 130 de tone au fost evaluate la 131,7 milioane de lei. Se puteau face afaceri bune cu o industrie ce putea să facă adevărate minuni din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Chiar dacă au fost furnizate instrumente optice, piața românească a rămas ca un adevărat burete și erau necesare noi achiziții, totul spre bucuria furnizorilor din Reich. Se zice prin unele cărți de istorie contemporană că Berlinul ar fi dorit să nu se dezvolte România din punct de vedere economic, dar instrumentele optice, statistica nu spune exact ce produse erau, puteau să revoluționeze domeniul în care erau utilizate. Totuși, era mult teren de recuperat în cursa de modernizare în raport cu statele evoluate din Occident, rămânerea în urmă fiind provocată de obsesiile conservatoare ale elitelor, cele ce se plângeau de înapoiere, dar tocau banii prin străinătate pe obiecte de lux. Nu putea să rezolve Germania problemele sistemice în câțiva ani, dar rămânea un partener ce furniza mărfuri de calitate înaltă. Istoricii din spațiul românesc au scris mult, dar au uitat să analizeze cu atenție datele statistice prea stufoase ce datau încă din 1940. Au lansat teza că nu se dorea modernizarea României și a fost repetată timp de decenii.

Se putea cumpăra și mai mult din statul industrializat, dar a început războiul mondial din cauza politicienilor totalitari și toate evoluțiile pozitive au fost date peste cap.

_{Foto sus: Microscop Carl Zeiss, model L-Stand (1933), simbol al progresului instrumentelor optice germane în perioada interbelică (© ZEISS Microscopy/ Wikimedia Commons CC BY-SA 2.0)}